Categorie: Uncategorized

  • ANALIZĂ | Ce știm despre presupusul atac cu drone asupra reședinței lui Vladimir Putin de la Valdai

    ANALIZĂ | Ce știm despre presupusul atac cu drone asupra reședinței lui Vladimir Putin de la Valdai

    Rusia a acuzat oficial Ucraina că a încercat să atace reședința președintelui Vladimir Putin de la Valdai cu 91 de drone, în noaptea de 28 spre 29 decembrie, descriind incidentul drept un act de „terorism de stat”. 

    În acea perioadă, președintele Volodimir Zelensky s-a aflat la reședința lui Donald Trump de la Mar-a-Lago, pentru negocieri privind pacea în Ucraina.

    Moscova susține că toate dronele au fost doborâte, fără a provoca victime sau pagube, însă a folosit acest pretext pentru a anunța o înăsprire a poziției sale în negocierile de pace. În replică, Ucraina a respins categoric acuzațiile, spunând că sunt menite să saboteze progresele diplomatice recente și să justifice viitoare atacuri rusești asupra Kievului. 

    Este un eveniment pe care cele două țări l-au prezentat complet diferit, un alt episod din războiul hibrid. Avem, însă, câteva date concrete, care ne pot ajuta să înțelegem mai bine.

    Cine a dat prima dată informația

    Acuzațiile au pornit de la Ministrul de Externe al Rusiei, Serghei Lavrov. 

    Acesta a susținut, luni 29 decembrie, pe canalul său de Telegram, că Ucraina a lansat un atac cu 91 de drone cu rază lungă de acțiune asupra reședinței prezidențiale din regiunea Novgorod (Valdai). El a etichetat acest incident drept un act de „terorism de stat”. 

    Dmitry Peskov, purtătorul de cuvânt al Kremlinului, a anunțat că poziția de negociere a Rusiei va fi revizuită din această cauză, conform presei rusești.

    Vladimir Putin a fost cel care l-a anunțat pe Donald Trump despre presupusul incident. Trump le-a confirmat jurnaliștilor că a aflat despre incident chiar de la Putin. 

    BBC relatează că Iuri Ușakov, consilier de politică externă la Kremlin, a afirmat că atacul ar fi avut loc duminică noaptea, „practic imediat după” discuțiile dintre Trump și Zelenski din Florida. Ușakov a susținut că președintele american a fost șocat de veste: „Președintele SUA a fost șocat de această informație, s-a înfuriat și a spus că nu poate să creadă că s-au comis astfel de acțiuni nebunești. S-a afirmat că acest lucru va afecta fără îndoială abordarea SUA în ceea ce privește colaborarea cu Zelenski”.

    Inițial, Dmitri Peskov, purtătorul de cuvânt al Kremlinului, a declarat că Rusia nu va prezenta dovezi fizice (epave de drone), argumentând că simplul fapt că sistemele de apărare aeriană au funcționat eficient ar trebui să fie îndeajuns. Peskov a mai declarat că scopul atacului ar fi fost „sabotarea eforturilor președintelui Trump de a facilita o soluționare pașnică a conflictului ucrainean”.

    Deși inițial nu a menționat niciun atac asupra reședinței în rapoartele sale de dimineață, Ministerul Apărării al Rusiei a oferit ulterior detalii tehnice prin Generalul-maior Aleksandr Romanenkov. Conform publicației The Moscow Times, pe 31 decembrie, acesta a susținut că atacul a fost unul „deliberat și planificat cu grijă”, prezentând o hartă a traseelor dronelor și un material video cu o dronă doborâtă într-o pădure, materiale care nu au putut fi verificate independent.

    Militarii ruși au susținut că drona transporta o încărcătură explozivă de 6 kilograme și că nu a explodat deoarece a fost lovită în coadă. 

    Cronologia

    Așadar, primele acuzații au fost lansate luni, 29 decembrie 2025, de Ministrul de Externe Serghei Lavrov, care a oferit cifre, dar nu a prezentat nicio dovadă. 

    Dmitry Peskov, purtătorul de cuvânt al Kremlinului, a declarat marți că nu este necesară prezentarea de dovezi fizice pentru un atac atât de masiv, argumentând că eficiența apărării antiaeriene este suficientă. 

    Însă, abia miercuri, în 31 decembrie, Ministerul rus al Apărării a publicat, pe canalul său de Telegram, un videoclip despre care susține că surprinde momentul interceptării dronelor, incluzând imagini de pe un ecran radar și comunicații audio între operatori.

    Pentru a verifica ce spune exact în rusă, am folosit funcția de recunoaștere vocală (voice-to-text) din Google Translate, care a transcris și tradus mesajul în limba română.

    „Intră în zonă. Ținta a fost distrusă. Consum: unul.”

    „Avem detonare! Ținta a fost distrusă. Consum: unul.”

    „În noaptea de 29 decembrie a avut loc o tentativă de atac cu drone de tip aeronavă asupra teritoriului unui obiectiv protejat. Primele drone inamice au intrat din direcția sudică, din regiunea Tver în regiunea Novgorod.”

    „Avem traiectorie! Avem! Ținta a fost distrusă. Consum: unul.”

    „Ținta a fost distrusă! Consum: unul.”

    „După distrugerea primului val, al doilea val de drone a intrat pe teritoriul regiunii Novgorod din direcția vestică și s-a deplasat spre obiectivul protejat. Pe durata atacului au fost distruse 41 de aparate de zbor fără pilot. Tentativa de a pătrunde prin dispozitivul de luptă și de a suprasolicita apărarea noastră a eșuat. Echipajul a acționat conform procedurilor standard. Toate țintele au fost distruse. Ținta atacului cu drone a fost obiectivul protejat din regiunea Novgorod, raionul Valdai”.

    Ministerul Apărării a mai publicat o hartă care arată traiectoriile a 91 de drone. Conform hărții, dronele ar fi decolat din regiunile ucrainene Sumî și Cernihiv, zburând la altitudini foarte joase prin regiunile Briansk, Smolensk și Tver, înainte de a ajunge în regiunea Novgorod.

    Briefingul susținut de general-maiorul Aleksandr Romanenkov, publicat pe Telegram, reprezintă cea mai detaliată versiune oficială a presupusului atac cu drone asupra reședinței lui Vladimir Putin:

    „Între 28 și 29 decembrie 2025, regimul de la Kiev a încercat să comită un atac terorist prin utilizarea masivă a dronelor de atac cu rază lungă împotriva reședinței președintelui Federației Ruse din regiunea Novgorod.

    La aproximativ ora 19:20, pe 28 decembrie 2025, unități ale trupelor radiotehnice ale Forțelor Aerospațiale au detectat un atac aerian cu drone de tip aeronavă, care operau la altitudini extrem de joase, lansate de pe teritoriile regiunilor ucrainene Sumî și Cernihiv.

    Atacul inamic, așa cum este prezentat pe hartă, a fost desfășurat din mai multe direcții către reședința președintelui Rusiei, traversând teritoriile regiunilor Bryansk, Smolensk, Tver și Novgorod, folosind un total de 91 de drone.

    În timpul luptei aeriene, toate dronele ucrainene au fost distruse de forțele și mijloacele de apărare antiaeriană ruse.

    Conform hărții prezentate, 49 de drone au fost doborâte deasupra regiunii Briansk, una deasupra regiunii Smolensk, iar 41 de drone au fost distruse de unitățile de rachete antiaeriene ale Forțelor Aerospațiale în regiunea Novgorod.

    Pentru respingerea atacului masiv au fost utilizate sisteme de rachete antiaeriene, grupuri mobile de foc și sisteme de război electronic.

    Structura atacului, numărul mijloacelor aeriene utilizate și direcțiile din care acestea au acționat demonstrează, potrivit autorităților ruse, că atacul a fost unul țintit, atent planificat și desfășurat în mai multe eșaloane.

    În urma respingerii atacului, nu s-au înregistrat victime sau pagube pe teritoriul Federației Ruse, iar reședința președintelui Federației Ruse nu a fost afectată.

    Forțele de apărare antiaeriană continuă să își îndeplinească misiunile de luptă pentru protejarea spațiului aerian al țării.”

    După cum relatează Reuters, ministerul nu a dat explicații despre cum știau care era ținta dronei. De asemenea, locația în care a fost filmat videoclipul nu poate fi identificată la momentul redactării. 

    Conform BBC, epava prezintă similitudini cu modelul Chaklun produs în Ucraina, dar deoarece componentele dronei din imagine sunt ieftine și disponibile pe scară largă online, nu pot fi atribuite direct armatei ucrainene.

    Drona Chaklun este frecvent menționată în rapoartele militare ucrainene și a fost subiect de știre internațională, în momentul în care Ucraina a decis să o folosească la scară largă. Acest lucru poate fi interpretat în două feluri – atât ca o confirmare a faptului că Ucraina deține un astfel de echipament, dar și ca o informație foarte ușor de obținut de oricine, inclusiv de serviciile de informații din Rusia. 

    Nicio relatare nu confirmă dacă Vladimir Putin se afla sau nu la reședința de la Valdai.

    Poziția Ucrainei: „minciuni tipic rusești”

    Președintele Volodimir Zelenski a reacționat rapid, în 29 decembrie și declarat că Moscova a inventat acest atac pentru a submina progresele diplomatice realizate în urma întâlnirii sale cu Donald Trump la Mar-a-Lago, numind aceste acuzații drept „minciuni tipic rusești”. 

    Kievul consideră că, pentru Rusia, orice succes în relația Ucrainei cu noua administrație americană este văzut ca un eșec, motiv pentru care Kremlinul a căutat un pretext pentru a crea tensiuni între cele două părți.

    Conform lui Zelenski, acest scenariu este folosit de Moscova pentru a justifica viitoare atacuri masive asupra Ucrainei. 

    Și ministrul de Externe ucrainean, Andrii Sybiha, a declarat marți că atacul nu a avut loc.

    Kievul a invitat partenerii internaționali, în special echipa lui Donald Trump, să își folosească propriile capacități tehnice și de satelit pentru a verifica dacă a existat vreo activitate de drone în zona reședinței Valdai. Zelenski a declarat pentru CNN că datele serviciilor de informații occidentale vor confirma natura falsă a acuzațiilor rusești.

    Serviciul de Informații Externe al Ucrainei a punctat că Ministerul Apărării al Rusiei și-a modificat raportările de mai multe ori, pentru a se potrivi narațiunii politice: inițial au raportat 18 drone, apoi 23, ajungând în final la cifra de 91 menționată de Serghei Lavrov, conform Pravda.

    Experții ucraineni și oficialii de la Kiev susțin că un astfel de atac ar fi fost „stupid din punct de vedere strategic”, deoarece ar fi distrus orice bunăvoință construită cu administrația Trump chiar în momentul în care se discutau garanții de securitate vitale pentru Ucraina.

    Într-un interviu pentru Reuters, purtătorul de cuvânt al Ministerului de Externe al Ucrainei, Heorhii Tykhyi, a declarat că videoclipurile Rusiei sunt „hilare” și că Kievul este „absolut convins că un astfel de atac nu a avut loc”.

    Localizare

    Reședința președintelui Vladimir Putin, cunoscută sub numele de „Valdai”, dar numită și „Uzhin” sau „Dolgiye Borody”, este un complex de lux situat în nord-vestul Rusiei, în regiunea Novgorod. Aceasta se află la nord de Moscova, pe malul lacului Valdai.

    Proprietatea se află în interiorul Parcului Național Valdai și este înconjurată de apă pe trei părți, accesul fiind restricționat de un gard masiv pe a patra latură. 

    Potrivit unei investigații publicate în aprilie 2021 de Fundația Anticorupție (FBK), fondată de figura opoziției ruse Alexei Navalny, reședința conține aproape 80 de clădiri: o vilă cu patru etaje având suprafața de 3500 metri pătrați, propria biserică, un pavilion chinezesc, un complex spa, restaurante, mini-cazinou, teren de golf, și alte clădiri cum ar fi o serie de depozite și garaje.

    Este considerat unul dintre cele mai bine păzite spații din Rusia după Kremlin. Securitatea a fost sporită considerabil din 2022, imaginile de satelit din mai 2024 indicând prezența a cel puțin 12 sisteme de rachete antiaeriene Pantsir-S1 și cel puțin un sistem S-400 pentru apărarea împotriva dronelor și rachetelor, conform CNN, United24 Media și jurnaliștilor de la RFE/RL. Există o hartă interactivă realizată de jurnalistul Mark Krutov de la RFE/RL în care se pot observa aceste sisteme.

    Ministerul Apărării al Rusiei susține că un total de 91 de drone cu rază lungă de acțiune au fost doborâte în drumul lor către reședință, într-o operațiune care ar fi durat aproximativ 13 ore (între orele 19:20 pe 28 decembrie și 08:30 pe 29 decembrie).

    Conform versiunii oficiale ruse, dronele au urmat acest traseu și au fost interceptate în următoarele zone:

    • Regiunea Bryansk: Aici ar fi fost doborâte cele mai multe drone, respectiv 49 de unități. Această regiune se află la peste 450-500 km sud de Valdai.
    • Regiunea Smolensk: A fost raportată doborârea a unei singure drone.
    • Regiunea Novgorod: Restul de 41 de drone ar fi fost interceptate chiar în regiunea unde se află reședința, în Valdai.

    Generalul-maior Aleksandr Romanenkov a declarat că dronele au fost lansate din regiunile ucrainene Sumî și Cernihiv, zburând la altitudini extrem de joase pentru a evita detectarea. Atacul s-ar fi desfășurat în două valuri: primul intrând dinspre sud (regiunea Tver), iar al doilea dinspre vest.

    Am pus pe hartă locațiile în care Rusia susține că ar fi avut loc interceptarea și locația aproximativă a reședinței lui Vladimir Putin. 

    Totodată, aici este harta realizată de Ministerul Apărării din Rusia privind dronele.

    Deși Moscova insistă asupra acestor locații, conform unui reportaj BBC publicat în 30 decembrie, martorii oculari din orașul Valdai (aflat la 20 km de reședință) nu au auzit explozii sau sunete de drone în noaptea respectivă, iar autoritățile locale nu au emis alerte de atac aerian prin SMS, așa cum se întâmplă de obicei în astfel de situații. 

    O investigație a publicației independente Mozhem Obyasnit, care a discutat cu 14 rezidenți din orașul Valdai și din regiunea Novgorod, arată același lucru. Localnicii au declarat că nu au auzit sunete specifice de drone (bâzâit) sau explozii provocate de interceptări. Un localnic a declarat: „Dacă s-ar fi întâmplat așa ceva, tot orașul ar fi vorbit despre asta”.

    Există o singură mărturie care atestă existența atacului, dar aceasta vine din partea statului. Ministerul rus al Apărării a publicat un video pe Telegram cu un presupus martor local pe nume Igor Bolșakov, din satul Roșcino. Acesta a declarat că s-a trezit spre dimineață din cauza zgomotului și a auzit sunetul rachetelor și un scrâșnet venind dinspre lac.

    Reacția la nivel internațional

    În timp ce Donald Trump s-a declarat „foarte furios” după ce a fost informat personal de Vladimir Putin despre presupusul incident, Matthew Whitaker, Ambasadorul SUA la NATO, a pus sub semnul întrebării realitatea incidentului. El a spus că ar fi „bezmetic” ca Ucraina să riște un acord de pace atât de aproape de finalizare printr-o astfel de acțiune, conform Reuters.

    Kaja Kallas, vicepreședinta Comisiei Europene a numit relatările drept o „distragere deliberată” a atenției și o încercare de a deraia procesul de pace. Potrivit CNN, surse apropiate președintelui Macron au indicat că, după verificări cu partenerii internaționali, nu s-au găsit dovezi solide care să susțină acuzațiile rusești. Tot CNN spune că Lituania a descris incidentul drept o operațiune „steag fals” (false flag) menită să justifice o escaladare militară din partea Rusiei.

    Cancelarul Germaniei, Friedrich Merz, a declarat pe pagina sa de X că cere transparență și onestitate din partea Rusiei: „Astăzi am avut consultări suplimentare cu partenerii noștri europeni și canadieni în cadrul formatului Berlin. Procesul de pace avansează. În prezent, transparența și onestitatea sunt necesare din partea tuturor, inclusiv din partea Rusiei.”

    Surse oficiale din partea serviciului de inteligență al SUA, CIA, au declarat, în 31 decembrie 2025, inițial pentru Wall Street Journal, că toate informațiile deținute infirmă teoria că Ucraina ar fi lansat un atac asupra reședinței lui Vladimir Putin.

    În schimb, aliații Rusiei, India, Pakistan, Emiratele Arabe Unite și statele din Asia Centrală condamnă ferm „tentativa de atac” a Ucrainei.

    Ce spun experții

    În primele ore după incident, rapoartele oficiale ale Ministerului Apărării din Rusia și ale autorităților regionale menționau cifre mult mai mici.  De exemplu, în regiunea Novgorod (unde se află reședința), s-a raportat inițial doborârea a doar 18 drone. Serviciul de Informații Externe al Ucrainei a observat că Ministerul Apărării rus și-a modificat raportările de cel puțin două ori: de la pragul inițial de 18 drone în regiunea respectivă, cifra a crescut la 23, conform publicației Pravda

    Institutul pentru Studiul Războiului (ISW) a subliniat că afirmația lui Lavrov despre cele 91 de drone era inconsistentă cu alte date ale Ministerului Apărării, care menționau la un moment dat doborârea a 47 de drone deasupra regiunii.

    ISW spune că atacurile ucrainene reale în interiorul Rusiei generează întotdeauna dovezi observabile: filmări geolocalizate ale apărării antiaeriene, explozii, incendii sau coloane de fum. În cazul Valdai, nu a existat nicio astfel de dovadă în primele 24 de ore.

    Tot experții ISW, citând publicația de opoziție din Rusia, Sota, spun că este imposibil ca doborârea a 91 de drone să treacă neobservată într-o zonă locuită. Investigațiile independente au arătat că rezidenții nu au auzit niciun zgomot de motor sau explozii, ceea ce ar fi fost inevitabil dacă sistemele de apărare (precum Pantsir-S1) ar fi operat la o asemenea scară.

    Expertul australian Malcolm Davis (Australian Strategic Policy Institute) a afirmat pentru ABC News că, deși un atac ar fi „tehnic posibil”, ar fi „strategic și politic stupid”. O astfel de acțiune ar distruge imediat bunăvoința construită de Ucraina în relația cu echipa lui Donald Trump, chiar în momentul în care negocierile păreau să progreseze.

    Peter Dickinson (Atlantic Council) explică faptul că reședința de la Valdai este unul dintre cele mai bine protejate spații din Rusia. Șansele ca o dronă să lovească o țintă specifică într-un domeniu atât de vast, fără a fi detectată, sunt aproape de zero.

    Marina Miron, analist de la King’s College London, a spus pentru Al Jazeera că acest incident ar putea fi o operațiune sub „steag fals” (false flag) menită să submineze procesul de pace. 

    Samuel Charap, analist veteran rus al organizației non-profit Rand, consideră că Putin ar fi putut inventa această scuză pentru a adopta o poziție mai dură în fața lui Trump, simțindu-se presat de succesul vizitei lui Zelenski la Mar-a-Lago: „S-ar putea ca Putin să fi încercat să rămână în grațiile lui Trump fără a pune capăt războiului. Fie i s-a dat, fie și-a inventat un pretext pentru a adopta o poziție mai dură.”

    Faptul că primele detalii militare au fost oferite de Ministrul de Externe (Lavrov) și nu de Ministerul Apărării este considerat de The Moscow Times ca fiind o procedură neobișnuită. 

    *Sursă foto principală: Unsplash

  • ANALIZĂ | România ar avea deficite comerciale cu toate țările din Uniunea Europeană

    ANALIZĂ | România ar avea deficite comerciale cu toate țările din Uniunea Europeană

    Pe rețelele de socializare s-a viralizat ideea că România ar fi avut deficite comerciale cu toate țările membre ale Uniunii Europene în anul 2024 (aici, aici, aici și aici). 

    „În 2024 România a avut cel mai mare deficit bugetar din UE,
    33 miliarde euro adica 9% din PIB.
    În 2024 România a avut si cel mai mare deficit comercial din UE
    Tot 33 miliarde euro”, scrie un utilizator Meta. 

    Atașată este și o imagine cu steagurile țărilor: Germania, Polonia, Ungaria, Danemarca, Austria, Italia, Bulgaria, Belgia, Spania, Grecia, Slovenia și Republica Cehă, plus cifre care ar reprezenta deficitele comerciale ale României. 

    Un deficit comercial apare atunci când importurile unei țări depășesc nivelul exporturilor. 

    Conform datelor de la Comisia Europeană, România a avut cel mai mare deficit și în 2024 și în 2023. Însă situația cu țările din graficul anexat postării este mai complicată. 

    Institutul Național de Statistică (INS) a publicat un buletin statistic privind comerțul internațional din 2024, unde identificăm care au fost valorile importurilor și exporturilor cu țările membre UE. 

    Exporturile României din perioada 1 ianuarie-31 decembrie 2024:

    *Sursă: buletin statistic INS

    Importurile României din perioada 1 ianuarie-31 decembrie 2024:

    *Sursă: buletin statistic INS

    Pe baza acestor date vom calcula balanța comercială a României cu fiecare stat membru UE. 

    Calculul este unul simplu: exporturi – importuri = balanță comercială

    Dacă rezultatul este unul negativ, cu minus, înseamnă că România are un deficit comercial. Dacă rezultatul este pozitiv, vorbim despre un excedent – adică România face mai mulți bani din exporturi decât valoarea importurilor. 

    Deficite și excedente comerciale

    Pentru început am scăzut exporturile cu importurile pentru țările incluse în imaginile din postările de pe Facebook. Acestea sunt 12 la număr, iar rezultatele au fost aceleași cu cele din postări.

    Totuși, în Uniunea Europeană există 26 de țări, exceptând România. Ne-am uitat și la cele care nu sunt incluse în postări, având în vedere că utilizatorii susțineau că țara noastră are deficite comerciale cu „toate țările din UE”.

    Alte țări cu care România are deficite comerciale sunt: Slovacia, Danemarca, Irlanda, Estonia, Finlanda, Letonia, Lituania, Luxemburg și Portugalia. 

    Există și cinci țări cu care România are excedent comercial. În cazul următoarelor state am exportat mai mult decât am importat: Franța, Croația, Suedia, Malta și Cipru.

    Conform datelor INS menționate anterior, situația este următoarea: 

    Afirmația că România ar avea deficite comerciale cu toate țările din UE este exagerată. Deși România a avut în 2024 deficite comerciale cu majoritatea statelor membre ale Uniunii Europene, există cinci țări către care România a exportat mai mult decât a importat, printre acestea fiind și Franța. Procentual, asta înseamnă că România are deficit comercial cu aproximativ 80% dintre țările UE

  • ANALIZĂ | Donald Trump și tarifele „reciproce”. Adevărul din spatele cifrelor

    ANALIZĂ | Donald Trump și tarifele „reciproce”. Adevărul din spatele cifrelor

    Actualizare: textul a fost completat cu explicațiile lui Radu Nechita, profesor la Facultatea de Studii Europene UBB și director de cercetare la Institutul European pentru Studii Economic, în data de 9 aprilie 2025. Completările vizează  modul corect de calcul al taxelor vamale, de ce este eronată metodologia folosită de administrația Trump și care pot fi consecințele aplicării acestor „tarife”.

    Președintele SUA, Donald Trump, a anunțat, pe 2 aprilie, noi tarife extinse asupra mai multor țări și parteneri comerciali ai SUA, printre care și Uniunea Europeană. Aceste „tarife” sunt taxele vamale aplicate pentru bunurile cumpărate din alte țări.

    Prin aceste măsuri, Trump a declarat că vrea să taxeze țările care vând mai multe bunuri în SUA decât cumpără. Liderul de la Casa Albă a anunțat că impune și o taxă de bază de 10% pe toate importurile. 

    În timpul discursului său de miercuri, zi pe care a promovat-o ca „Liberation Day” („Ziua Eliberării”), Trump a afișat un grafic cu țările care vor fi supuse unor tarife mai mari (imaginea de mai sus).

    Conform datelor prezentate de Trump, țările ar impune următoarele tarife pe bunurile americane:

    Pentru aceste țări, Trump impune tarife cu valori înjumătățite din aceste procente, cu excepția țărilor următoare: Turcia, Australia, Chile, Singapore și Regatul Unit, pentru care se aplică 10%. 

    Anunțul a generat reacții de îngrijorare la nivel internațional, iar mai multe țări vorbesc despre contramăsuri sau cer negocieri (vezi aici, aici sau aici). 

    Conform Reuters, piețele bursiere au suferit o prăbușire globală, dolarul american s-a devalorizat și prețurile petrolului se îndreptau spre cea mai proastă săptămână din ultimele luni, după anunțul lui Trump, în contextul în care analiștii au avertizat că tarifele ar putea reduce cererea, ar perturba lanțurile de aprovizionare și ar afecta profiturile companiilor.

    Cum a calculat administrația Trump tarifele

    Cifrele pe care Donald Trump le-a prezentat au iscat multe nedumeriri în lumea economică. Baza de calcul pare să fie una rudimentară, au spus unii specialiști, iar modul în care s-a făcut mai departe matematica prin care s-a ajuns la procentele finale este una extrem de simplă, care nu ține cont de realitățile economice particulare, de la stat la stat. 

    James Surowiecki, un jurnalist american cunoscut mai ales pentru analize economice, a susținut că administrația Trump nu ar fi calculat tarifele reciproce în urma unei analize amănunțite, în care să se țină cont de taxele și barierele comerciale ale fiecărei țări. 

    În schimb, pare că oficialii au luat în calcul, simplist, cât de mult importă SUA dintr-o țară, față de cât de mult exportă înapoi – adică deficitul comercial. Apoi, acest deficit a fost împărțit la valoarea totală a exporturilor țării respective în SUA. 

    Jurnalistul dă exemplul Indoneziei: 

    • SUA are un deficit comercial de 17,9 miliarde $ cu Indonezia.
    • Importurile din Indonezia sunt de 28 miliarde $.

    Calcul:
    17,9 ÷ 28 = 0,639 (sau 64% – tarif rotunjit, cu care Indonezia ar taxa SUA, potrivit președintelui Donald Trump)

    Ulterior, Kush Desai, adjunctul purtătorului de cuvânt de la Casa Albă, l-a contrazis pe jurnalist, susținând că administrația Trump a analizat fiecare taxă și barieră comercială. 

    Ca dovadă Kush Desai a postat pe X o captură de ecran cu formula folosită, pe care USTR (Biroul Reprezentantului Comercial al SUA) a publicat-o pe site-ul său

    Dacă ne uităm pe site-ul USTR, formula este explicată în felul următor: 

    Formula:

    Unde:

    Prezentată astfel, formula pare destul de complexă. 

    Totuși, jurnalistul arată că dacă înlocuim partea de sus cu deficitul comercial și partea de jos cu importurile, iar rezultatul îl înmulțim cu 0.5 (adică îl înjumătățim), obținem tarifele pe care Donald Trump le cere țărilor. 

    Formula simplificată arată, de fapt, așa:

    *Sursă: ilustrare Factual.ro

    Conform CNN, explicațiile lui Surowiecki sunt susținute și de Mike O’Rourke, strateg șef de marketing la compania Jones Trading, cu experiență vastă în domeniul piețelor financiare, care a transmis către investitori că:

    „Deși aceste noi măsuri tarifare au fost încadrate ca tarife «reciproce», se pare că politica este de fapt una de direcționare a surplusului (…) Nu pare să fi fost utilizate tarife în calcularea ratei (…) Știind cum au fost calculate aceste rate, se evidențiază faptul că, în general, acestea vor fi cele mai severe pentru națiunile pe care companiile americane se bazează foarte mult în lanțul lor de aprovizionare.”

    Tarifele reale nu pot fi reflectate doar de deficitul comercial și valoarea importurilor. Acestea arată, mai degrabă, preferințele de consum ale populației. 

    Calculele, respinse de economiști

    Mai multe publicații, precum Financial Times, FactCheck.org, Forbes, CNBC și Fortune, arată că acesta este într-adevăr modul în care administrația din SUA a calculat tarifele.

    New York Time a scris că taxele sunt stabilite, în realitate, de cât de mult exportă o țară către SUA față de cât importă din SUA și „este posibil ca americanii pur și simplu să dorească să cumpere mai multe lucruri din, să zicem, Japonia, decât doresc japonezii să cumpere din Statele Unite”, notează publicația.

    Kimberly Clausing, cercetător senior asociat la Peterson Institute for International Economics, a declarat pentru FactCheck.org că aceasta nu este o metodă legitimă de a calcula barierele comerciale și că 99% dintre economiștii specializați în comerțul internațional ar respinge metodologia pentru că este „profund greșită”. 

    De exemplu, imaginează-ți că ai un comerț complet liber cu o insulă care produce mango, dar care nu are venituri suficiente pentru a cumpăra bunuri din SUA. SUA cumpără mango în valoare de 100 de dolari și exportă doar bunuri în valoare de 20 de dolari. Aceasta ar implica o rată a tarifului de 40% conform metodei Trump (80/100 împărțit la 2), dar dezechilibrul comercial reflectă doar existența unui avantaj comparativ distinct în comerț, nu existența unor bariere comerciale”, a spus expertul. 

    Erica York, vicepreședinte pentru politica fiscală federală la Tax Foundation a susținut că „absolut niciunul dintre factorii despre care Casa Albă pretinde că îi ia în considerare — cum ar fi tarifele, barierele netarifare sau alte practici incorecte — nu influențează în vreun fel rata tarifară pe care o calculează. Sunt cifre inventate, care nu au absolut nicio legătură cu politicile reale”. 

    Calcul pentru fiecare țară pe baza metodei Trump

    Am făcut calcule pentru fiecare țară prezentată de Donald Trump după formula simplă prezentată mai sus, care este acum dezbătută de economiști.

    Rezultatele ne arată că, într-adevăr, doar prin aceste calcule simple au fost stabilite noile tarife „reciproce” și tot pe baza acestor calcule au fost acuzate peste 20 de țări că practică tarife enorme pentru Statele Unite. 

    Spre exemplu, anul trecut, SUA a avut un deficit comercial cu UE de 235,6 mld dolari, iar importurile făcute de SUA din UE au fost în valoare de 605,8 mld dolari. Dacă împărțim deficitul cu importurile, rezultatul este 0,388 – rotunjit spre 39% reprezintă tariful pe care Trump spune că UE îl aplică Statelor Unite. 

    Am consultat și datele Organizației Mondiale a Comerțului, care arată și ele că datele prezentate de Donald Trump ca tarife ale altor țări pentru SUA sunt incorecte. 

    Să luăm cazul Uniunii Europene, despre care Donald Trump spunea că are un tarif de 39% pentru SUA.

    În realitate, media ponderată a tarifelor comerciale în UE este de 2,7%, conform datelor Organizației Mondiale a Comerțului. Pentru SUA, UE a avut o medie a tarifelor vamale ponderată de 2,7% la produsele agricole și 1,4% la produsele non-agricole. 

    Pentru alte câteva țări menționate de Trump, cifrele privind media ponderată a tarifelor comerciale sunt următoarele: 

    China – 3% (pentru SUA: produse agricole 3,3% și non-agricole 2,6%)

    Japonia – 1,9% (pentru SUA: produse agricole 3,7% și non-agricole 1,6%)

    Vietnam – 5,1% (pentru SUA: produse agricole 0,9% și non-agricole 4,7%)

    Indonezia – 5,3% (pentru SUA: produse agricole 0,5% și non-agricole 6,6%)

    Regatul Unit – 3,3% (pentru SUA: produse agricole 1,5% și non-agricole 1%)

    Elveția – 5.3% (pentru SUA: produse agricole 1,9% și non-agricole 1%)

    De asemenea, FactCheck.org aratăfișa USTR privind calculul tarifelor „reciproce” a citat câteva studii academice, însă autorii unora dintre studii s-au delimitat clar de concluziile trase de administrația Trump. 

    Profesorul de economie Anson Soderbery, de la Universitatea Purdue, autorul unuia dintre studii, a declarat că tarifele prezentate de Trump ca fiind „tarifele percepute SUA cu siguranță nu reflectă tarifele reale, stabilite prin legislație”. 

    El a menționat că, în realitate, tarifele sunt mult mai mici și țin cont și de diverse acorduri bilaterale (precum anumite regimuri preferențiale ale Organizației Mondiale de Comerț). 

    Mai mult, Soderbery spune că, dacă cifrele afișate de Trump sunt ajustate folosind formula publicată de USTR „cu atât mai mult devine imposibil de înțeles ce semnificație au”:

    A sugera că dezechilibrele comerciale sunt cauzate exclusiv de bariere comerciale nu are niciun fundament în teoria sau metodologia economică. (…) Iar ideea că poți deduce toate barierele comerciale și echivalentul lor tarifar doar dintr-o formulă simplistă precum (exporturi – importuri) / importuri este pur și simplu greșită”.

    Privire de ansamblu 

    Pentru mai multe clarificări pe acest subiect, am luat legătura cu Radu Nechita, profesor la Facultatea de Studii Europene UBB și director de cercetare la Institutul European pentru Studii Economic. În legătura cu formula folosită de administrația Trump, el a punctat că „nu astfel se calculează ceea ce se numește taxă vamală medie”. 

    Calculul corect al taxelor vamale

    În rândurile de mai jos, expertul a arătat ce este greșit la această formulă și cum s-ar calcula corect taxa vamală medie:

    „Procentele din tabel nu au deloc legătură cu taxele vamale, ele țin cont doar de deficitul balanței comerciale înregistrat față de fiecare țară în parte și nu au nici o legătură cu taxele vamale practicate de către țările respective față de SUA.

    Spre exemplu, Singapore practică de decenii ceea ce economiștii demni de acest nume cer de un sfert de mileniu: liberalizare unilaterală față de toate țările din lume, adică taxe vamale zero pe orice import, indiferent de proveniență. Astfel, producătorii și consumatorii din Singapore pot achiziționa orice de pe această Planetă la cel mai mic preț posibil și la cea mai înaltă calitate dorită. 

    Cu toate acestea, SUA au decis impunerea unei taxe vamale de 10% asupra țării respective, ceea ce, în ultimă instanță va lovi mai mult în consumatorii americani decât în producătorii din Singapore deoarece taxele vamale înseamnă prețuri mai mari plătite de consumatorii din țara care „se protejează”.

    Deși Singapore are aceeași politică vamală a liberului schimb (taxe vamale zero), balanța comercială cu SUA se modifică în timp, ea fiind când excedentară, când deficitară, fără legătură deci cu nivelul taxelor vamale care rămân nule.

    Pentru a calcula taxa vamală medie, sau cum se spune printr-un nefericit calc lingvistic, tariful mediu, o metodă simplă ar fi simpla medie aritmetică a taxelor vamale, dar rezultatul nu ar fi unul reprezentativ. Este nevoie de o medie aritmetică ponderată, care să țină cont de ponderea valorică a fiecărei categorii de produse în totalul importurilor, nu doar de nivelul taxei efectiv plătite.

    O analiză și mai complicată, dar mai relevantă, ar ține cont de existența așa-numitelor bariere comerciale ne-tarifare, cum sunt contingentele (limitele cantitative) sau diverse alte bariere mascate (tehnice). Acestea sunt aproximate în „taxe vamale echivalente”, adică se calculează care ar fi nivelul taxei vamale care, în absența acelor restricții, ar aduce importurile la nivelul constatat atunci când ele există.”

    „Nota de plată” vine la cetățenii americani

    În ceea ce privește consecințele, Radu Nechita evidențiază că cei care vor fi cel mai afectați sunt, de fapt, cetățenii americani. În timp ce consumatorii vor avea mai mult de plătit, la propriu, cei bogați vor continua să se îmbogățească. 

    „Indiferent de baze, argumente, formule de calcul, justificări, explicații etc., taxele vamale sunt un mijloc de a sărăci populația țării care le practică, în beneficiul unui grup restrâns de privilegiați care beneficiază de pe urma lor. 

    Da, există beneficiari ai taxelor vamale (guvernul țării și producătorii din țara respectivă care oferă bunurile al căror import este taxat și care pot mări astfel prețul de vânzare), dar beneficiile lor sunt mai mici decât costurile suportate de consumatorii care plătesc mai scump cantități mai mici de bunuri. Chiar dacă sunt mai mici decât costurile totale, beneficiile sunt vizibile, imediate și concentrate pe un număr restrâns de persoane care câștigă mult, iar costurile, deși mai mari la nivel național, sunt împărțite netransparent pe un număr mare de consumatori. Pe scurt, ca și în cazul altor privilegii politice, se ia puțin de la mulți și se dă mult la puțini.

    Politicile protecționiste sunt răspândite pentru că politicienii aleargă după voturile unor alegători care nu au educație economică suficientă să-și dea seama că sunt păcăliți, răspunzând cerințelor interesate ale unor producători care doresc să se adăpostească de concurență.”

    În cele din urmă, creșterile de taxe vamale „vor afecta economia americană chiar dacă celelalte guverne vor avea înțelepciunea să nu mărească taxele vamale”, punctează expertul. 

    „Produsele americane vor deveni mai scumpe și vor fi disponibile pe piața americană în cantități mai reduse. 

    SUA au învățat lecțiile Marii Crize din anii 1930 și după al Doilea Război Mondial a promovat liberul schimb. Acum, tocmai SUA amenință cu creșterea lor masivă, ceea ce generează incertitudine la nivelul pieței americane și chiar mondiale. Continuarea în această direcție va împinge economia americană și mondială în recesiune”, a concluzionat Radu Nechita, pentru Factual.ro.

  • Ce prevăd noile legi pentru apărarea țării și de ce nu riscăm o „pierdere” a suveranității naționale

    Ce prevăd noile legi pentru apărarea țării și de ce nu riscăm o „pierdere” a suveranității naționale

    Parlamentul României a aprobat două legi: una despre controlul spațiului aerian și alta despre activitățile militare în timp de pace pe teritoriul țării. 

    Președintele interimar urma să le promulge, dar partidele AUR, SOS și POT au contestat prima lege la Curtea Constituțională (CCR), susținând că ar fi neconstituțională. 

    CCR a decis pe 27 martie că este constituțională.

    Scopul legilor este să ofere armatei un cadru legal clar pentru activitățile în timp de pace, mai ales după ce siguranța granițelor s-a înrăutățit din cauza războiului din Ucraina.

    AUR, SOS și POT au votat împotriva ambelor legi (Senat – aici și aici, Camera Deputaților – aici și aici),  susținând că acestea ar transfera controlul armatei unor forțe străine sau că România ar putea fi implicată în războiul din Ucraina. 

    Acest discurs este o temă recurentă a partidelor suveraniste, când vine vorba de legile pentru securitatea națională (exemple aici, aici, aici și aici).

    De ce este nevoie de o nouă lege antiaeriană

    Proiectul de lege despre controlul spațiului aerian are ca scop (conform expunerii de motive) actualizarea legislației pentru a permite armatei să intercepteze și să doboare aparate de zbor care intră ilegal în spațiul aerian românesc. Printre altele, ar permite doborârea dronelor, un aspect care nu era acoperit de legislația anterioară.

    Legea completează un act normativ din 2001, iar modificarea a fost determinată de războiul din Ucraina și incidentele cu drone rusești din apropierea graniței noastre. 

    Ce spune noua lege 

    Legea a creat cadrul pentru acțiuni împotriva dronelor sau aeronavelor fără pilot care intră neautorizat în spațiul aerian ( capitolul IV). 

    Acestea pot fi distruse, neutralizate sau controlul asupra lor poate fi preluat.(art. 21), iar Ministerul Apărării (MApN) coordonează implementarea măsurilor în acest sens. 

    Legea prevede, de asemenea, că spațiul aerian al României va fi integrat în cel al NATO pentru apărare colectivă (art. 7, alin. 1). 

    Structurile NATO pot fi folosite pentru controlul spațiului aerian românesc (art. 7, alin. 2), iar MApN poate transfera temporar autoritatea către NATO, în cadrul Sistemului Integrat de Apărare Aeriană și Antirachetă, respectând legislația română și tratatele internaționale (Art. 7, alin. 3).

    MApN poate opri acest transfer dacă este necesar pentru securitatea națională (Art. 7, alin. 4). 

    Autoritățile române sunt cele care au ultimul cuvânt de spus asupra oricărui aspect.

    Ce este transferul de autoritate

    Transferul de autoritate este definit în legea privind desfășurarea pe timp de pace a misiunilor și operațiilor militare pe teritoriul statului român (adoptată în aceeași zi cu legea privind utilizarea spațiului aerian) ca fiind :  

    „o acțiune prin care diferite grade de autoritate ale comenzii și controlului asupra unor forțe desemnate sunt conferite, pe o durată determinată, de către comandantul forțelor aliate sau autoritățile militare ale statelor participante la o coaliție pe teritoriul statului român către șeful Statului Major al Apărării sau, după caz, de către acesta unui comandant aliat sau de coaliție, în condițiile legii române și ale tratatelor la care România este parte”

    Ce prevede legea privind misiunile militare pe timp de pace

    Conform expunerii de motive, necesitatea unei astfel de legi este dată de cadru legal limitat în care Armata Română putea acționa pe timp de pace. O astfel de lege este considerată necesară în contextul războiului din Ucraina, respectiv a situației de securitate la nivel internațional.

    Tot în expunerea de motive este menționat că același cadru legal limitat nu permitea armatei, respectiv forțelor NATO staționate în țară, să realizeze acțiuni mai ample pe timp de pace.

    Câteva articole cheie din legea privind misiunile militare pe timp de pace:

    Articolul 1 reglementează desfășurarea misiunilor militare în perioade de pace, când nu există stare de asediu, urgență, mobilizare sau război. 

    Articolul 6 permite forțelor armate române și străine să folosească armamentul în misiunile de pace, respectând legislația națională și regulile de angajare aprobate.

    Articolul 6, alin. 2 stabilește că regulile de angajare se bazează pe trei principii:  

    1. Legale: respectarea legislației naționale și internaționale;  

    2. Politice: alinierea la obiectivele politico-militare și la rezultatul dorit;  

    3. Militare: asigurarea condițiilor necesare pentru misiuni și protecția forțelor proprii/aliate.  

    Aceste reguli trebuie să fie în concordanță cu dreptul internațional public, dreptul umanitar și legislația națională. 

    Articolul 7 prevede că, în timpul misiunilor pe teritoriul României cu participarea forțelor străine, comandantul român poate prelua comanda forțelor străine, și invers. Aceste transferuri de autoritate sunt temporare și se fac în limitele stabilite prin acorduri.

    Motivele expuse de AUR, SOS și POT împotriva adoptării proiectelor de lege

    Principalii contestatari ai acestor proiecte de lege sunt partidele suveraniste AUR, SOS România și POT, deputații și senatorii celor trei formațiuni politice votând împotriva proiectelor de lege, în ambele camere ale Parlamentului.

    Din stenogramele (aici și aici) ședințelor din Camera Deputaților de pe 19 februarie, când au fost aprobate proiectele de lege, reiese că deputații AUR, SOS și POT au votat împotriva proiectului pentru că nu au fost de acord cu transferarea comandei armatei către o structură străină. 

    Într-o emisiune la Digi24, liderul AUR George Simion a declarat că motivul pentru care partidul său a votat împotriva proiectului privind controlul spațiului aerian este conducerea misiunilor, care nu ar mai avea loc sub steag românesc, conform acestuia: 

    „(n.r. referitor la legea  pentru apărarea aeriană) Am făcut un amendament. Ce ne deranja pe noi la acea lege, și ca să fim bine lămuriți, România este capabilă, ca stat suveran, este capabilă să doboare orice obiect aerian” ( min. 33:02)

    „Avem un amendament legat de conducerea operațională a misiunilor, care trebuia să rămână sub steag românesc, aceasta ne-a deranjat pe noi” (min. 33:43) 

    Nadia Cerva, senatoare SOS, a depus patru amendamente la legea privind spațiul aerian, cerând eliminarea unor prevederi care permit transferul de autoritate către NATO în cadrul unor „coaliții”.

    A considerat această formulare „neclară și imprevizibilă”, argumentând că Tratatul NATO, ratificat de România prin Legea 22/2004, deja reglementează astfel de aspecte.

    Dacă tratatul nu prevede explicit transferul de autoritate, introducerea acestuia în legislația internă ar pune în pericol suveranitatea țării, spune senatoarea.

    De asemenea, Cerva a propus modificarea textului legii pentru a obliga Ministerul Apărării să oprească „de îndată” transferul de autoritate dacă securitatea națională este periclitată. Toate amendamentele sale au fost respinse.

    Cerva a depus  un amendament și la legea privind misiunile militare pe timp de pace, sugerând o formulare mai clară în articolul care reglementează regulile de angajare.

    Ea a propus să se specifice explicit că armata nu poate fi folosită împotriva cetățenilor români și că drepturile și libertățile acestora trebuie respectate. Acest amendament a fost, de asemenea, respins. 

    Suveranitatea

    Referitor la temerile privind o posibilă pierdere a suveranității, profesorul în studii internaționale Valentin Naumescu a explicat pentru Factual cum noua legislație întărește suveranitatea țării:

    „Nu, nicidecum, noua legislație adoptată nu numai că nu afectează suveranitatea națională, ci o întărește, pentru că ne dă posibilitatea să ne apărăm legitim de amenințările și pericolele care vin tot mai frecvent dinspre Rusia agresoare. 

    Iar Rusia este acum, în mod evident, o amenințare pentru regiunea noastră și pentru întreaga Europă, așa cum afirmă liderii principalelor țări europene.

    România nu pierde controlul forțelor sale militare prin această nouă legislație, ci dimpotrivă, le dezleagă mâinile.”

    Referitor la aspectul realizării apărării naționale prin cadrul legislativ actual, menționat de senatoarea SOS, Naumescu explică: 

    „Nu văd altă modalitate prin care am fi putut reacționa militar pe <<timp de pace>>. 

    Știm că am avut probleme în ultimii trei ani, de la începutul invaziei masive a Rusiei în Ucraina, să luăm măsuri urgente de apărare a spațiului aerian.  Asta înseamnă să promovăm suveranitatea națională.”

    Concluzionând, noile legi recent adoptate au scopul de a întări legislația românească a apărării, pentru a răspunde mai bine provocărilor de la granițele țării. 

    Suveranitatea nu este pusă în pericol de către aceste legi, iar colaborările dintre forțele armate române și alte forțe NATO se fac în baza unor reguli clare și concrete. 

    *Sursă foto: MApN / Facebook

  • ANALIZĂ | Implicarea USAID în România. Cifre și proiecte

    În urma unor decizii lipsite de transparență luate de noua administrație a Statelor Unite, USAID (Agenția Statelor Unite pentru Dezvoltare Internațională) și activitățile sale au devenit ținta unor campanii de dezinformare la nivel global, inclusiv în România. Fără să înțeleagă prea bine cum funcționează această agenție, ce acțiuni finanțează și unde, mai mulți utilizatori Facebook au distribuit informații false sau înșelătoare. În această analiză, vom explica activitatea USAID în România, plecând de la situația actuală.


    Controversa USAID

    În timp ce își prelua noul mandat, în 20 ianuarie, președintele Donald Trump a emis un decret executiv prin care solicita o reevaluare a modului în care este acordat ajutorul extern al SUA. El a impus o pauză de 90 de zile de la noile obligații și plăți ale USAID, care a acordat timp de peste 60 de ani asistență umanitară în întreaga lume. Deșii americanii consideră că un sfert din buget este cheltuit pe ajutorul extern, în realitate, din 2001 până în prezent, finanțările externe au variat între 0,7% și 1,4% din totalul cheltuielilor.

    Administrația Trump vrea să închidă agenția USAID care gestiona aceste finanțări și activitatea să fie preluată de către Departamentul de Stat al SUA. După emiterea decretului executiv, săptămânile care au urmat au adus concedieri masive, concedii forțate și înghețarea a miliarde de dolari pentru proiecte de asistență umanitară. 

    Pentru a justifica închiderea unei agenții care finanța astfel de cauze, Casa Albă a transmis un comunicat de presă informal care ar putea fi ușor confundat cu o simplă postare pe rețelele de socializare. Comunicatul preciza că USAID finanța proiecte „ridicole” sau „malițioase” și a oferit exemple de astfel de cazuri pe care le-a numit „gunoaie” sau „abuz”. În spatele acestor exemple nu se aflau dovezi concrete pe care instituția ar fi putut să le ofere, ci apariții media îndoielnice.

    Washington Post a verificat dacă cele 12 exemple sunt corecte și a arătat că 11 afirmații sunt fie false, fie înșelătoare sau lipsite de context. 

    Decizia lui Trump de a îngheța fondurile USAID a fost prima dată contestată printr-o hotărâre a tribunalului american de district din Washington, săptămâna trecută. Ulterior, un judecător federal a ordonat administrației Trump să ridice temporar restricția de finanțare prin USAID, fiindcă a cauzat daune majore organizațiilor nonprofit și altor organizații care ajută la acordarea asistenței în străinătate.

    Poziția administrației Trump împotriva USAID și acțiunile lui Elon Musk au stârnit conspirații (vezi aici și aici) și un val de ură în legătură cu agenția umanitariană, inclusiv în România. 


    Ce a finanțat, de fapt, USAID?

    Asistența externă a SUA a sprijinit foarte multe eforturi umanitare, de dezvoltare economică sau de promovare a democrației, în anul 2023 fiind finanțate programe și activități în 177 de țări. 

    Conform Pew Research Center, 15,9 miliarde de dolari sau 22,1% din tot ajutorul plătit a mers către „fundamentul macroeconomic pentru creștere”. Majoritatea acestor fonduri (14,4 miliarde de dolari) au însemnat sprijin monetar direct pentru guvernul ucrainean în războiul cu Rusia.

    Alte fonduri au însemnat ajutoare în caz de dezastre și probleme umanitare, eforturi în lupta cu HIV/SIDA, combaterea „gripei pandemice” și a amenințărilor emergente pentru sănătatea publică, promovarea democrației, a bunei guvernări și a statului de drept și diverse alte domenii.


    Dezinformări USAID în România

    Pagina de Facebook „România informată corect” spune că încep să apară „dovezi” că „prin USAID-ul închis de președintele Donald J. Trump s-au livrat sume impresionante de bani de către administrația Biden în România prin care a fost finanțată mass-media globalistă din România (…) ca să fabrice știri false și propagandă mincinoasă”. 

    Se dau ca exemple Antena 3, Digi 24, B1TV, România TV, G4media, Recorder, Hotnews, Adevărul, Libertatea, Pro TV, Europa FM, Dcnews, Euronews și News. 

    În aceeași postare se susține și că prin USAID au existat cheltuieli adiacente cu instituțiile care asigura impunerea legii și că asta ar înseamnă că „o parte din dolarii lui Biden au mers către zona din care au ieșit deciziile de interzicere abuzivă a candidaturii lui Diana Iovanovici Șoșoacă- Oficial din SOS sau anularea ilegală și fără dovezi a turului 2”. 

    Într-o altă postare pe Facebook, un utilizator afirmă că prin USAID s-au plătit sute de milioane de dolari în ultimii patru ani către presa și ONG-urile din România. Leagă, de asemenea, acele presupuse plăți de propaganda străină și insinuează că acum ONG-urile și presa independentă nu ar avea transparență privind finanțările: 

    „397 de milioane de dolari: atât a plătit SUA prin USAID în ultimii 4 ani, ca să finanțeze:

    1. presa ‘independentă’ din România.

    2. organizații ‘non-guvernamentale’ din România.

    Și acesta e doar un robinet oficial… Deci… cum era aia cu ‘factorul statal extern’? Cu ‘propaganda străină’? (…) Înțelegem de ce o lege care să oblige la transparență și care să interzică acelor ong-uri finanțate de state și organizații externe să se mai considere ‘societate civilă’ și să pretindă autoritatea de ‘voci independente’, de ce e bine să știm cine plătește ‘presa independentă’, e  NECESARĂ CA AERUL.”

    Mai multe postări pe Facebook (vezi aici, aici sau aici) susțin că s-a descoperit o așa-zisă listă de finanțări USAID în România și fac trimitere la un articol semnat de r3media.ro, potrivit căruia finanțările ar însuma sute de milioane de dolari doar din ultimii ani, perioada 2021-2023. 

    Articolul respectiv scoate în evidență faptul că Asociația Funky Citizens, care deține publicația Factual, ar fi primit bani de la USAID și acuză că s-ar „ocupa cu cenzura în mediul online”. 


    Activitatea USAID în România

    USAID a început să acorde finanțări României din anul 1990, prin progamul „Support for East European Democracies”. Conform unui comunicat din 2011 al Ministerului Afacerilor Externe (MAE), România a primit bani, nerambursabili, în valoare de circa 600 de milioane de dolari. 

    Programele finanţate prin intermediul USAID au avut o importantă contribuţie la progresele înregistrate de România în direcţia: îmbunătăţirii nivelului de trai (sprijinirea eficienţei asistenţei sociale şi de sănătate, în particular în ce priveşte categorii sociale vulnerabile); asigurării unei guvernări democratice, la nivel central şi local; accelerării creşterii sectorului privat, prin sprijinirea mediului economic jalonat de regulile pieţe.

    Activitatea USAID în România s-a încheiat oficial odată cu intrarea țării noastre în Uniunea Europeană la 1 ianuarie 2007.

    SUA a continuat să mai acorde sprijin României cu anumite programe, însă nu direct prin USAID. Spre exemplu, a acordat asistență umanitară de urgență după inundațiile din 2008 și 2010, de două ori, fiecare în valoare de 50.000 de dolari prin Guvernul sau Ambasada SUA. Fondurile au fost utilizate pentru achiziționarea și distribuirea de articole de urgență prin intermediul organizației World Vision România, în colaborare cu autoritățile locale și alte ONG-uri. 

    Închiderea activității USAID în România a fost anunțată și de către Departamentul de Stat al SUA aici, când a precizat și că va exista un alt parteneriat. În aceeași perioadă în care USAID a plecat din România, a fost semnată și o subvenție de 10 milioane de dolari pentru Black Sea Trust for Regional Cooperation, un parteneriat de 10 ani inițiat de German Marshall Fund, între SUA și România, cu sprijinul Fundației Charles Stewart Mott și al USAID, pentru a consolida legăturile transfrontaliere, participarea civică, guvernarea democratică și statul de drept în regiunea Mării Negre.


    Platformele online ale USAID au fost închise

    În primele zile din februarie am încercat să accesăm platformele online ale USAID, pentru a prelua mai multe detalii despre activitatea agenției. Însă administrația Trump a închis aceste platforme pentru a „revizui tot conținutul” lor, așa cum apare într-un anunț de pe unul dintre site-uri.

    Această acțiune evidențiază lipsa de transparență a noii administrații. 

    Site-urile usaid.gov:

    Inclusiv navigarea pe site-ul ForeignAssistance.gov a fost blocată pentru o perioadă de timp:


    Așa-zisa „mass-media globalistă” și finanțările SUA

    Pentru că platformele USAID au fost blocate, ne-a rămas să ne uităm direct la cheltuielile publicate pe USAspending.gov, care este sursa oficială pentru datele privind cheltuielile guvernului american. 

    Având în vedere că postările de Facebook se raportează la mandatul președintelui Joe Biden, ne vom concentra și noi analiza pe ultimii patru ani (2021-2024). 

    Am verificat dacă publicațiile media românești menționate în prima postare de Facebook (aici) și firmele/asociațiile care le dețin apar în raportările de pe platforma aceasta. Am folosit diverse filtre pentru a fi siguri de rezultate, precum cuvinte cheie, numele beneficiarului, țara de proveniență, agenția finanțatoare etc. 


    Rezultatele au fost următoarele:

    Antena3: nu am identificat Antena 3 SA în lista beneficiarilor 

    Digi24: nu am identificat Digi România în lista beneficiarilor (nici Campus Media Tv și nici RCS&RDS)

    B1TV: nu se regăsește în lista beneficiarilor

    România TV: nu se regăsește în lista beneficiarilor (nici RTV Net International și nici RTV Properties Management)

    G4media: nu se regăsește în lista beneficiarilor 

    Recorder: nu se regăsește în lista beneficiarilor

    Hotnews: nu se regăsește în lista beneficiarilor (nici sub numele Media Bit Software, al societății care îl deține)

    Adevărul: nu se regăsește în lista beneficiarilor 

    Libertatea: nu se regăsește în lista beneficiarilor (nici Ringier Romania)

    ProTv: nu se regăsește în lista beneficiarilor

    Europa FM: nu se regăsește în lista beneficiarilor 

    DCNews: nu se regăsește în lista beneficiarilor

    Euronews România: Nu se regăsește în lista beneficiarilor 

    News: nu se regăsește în lista beneficiarilor  

    Nu doar că publicațiile nu figurează între beneficiarii USAID, ci acestea nu există în baza de date a guvernului SUA, fapt care demonstrează că nu au primit finanțări de la niciuna dintre agențiile sale. 

    În acest context, și Recorder a explicat într-un articol că USAID a oprit sprijinul financiar acordat României în momentul aderării la UE, dar organizațiile neguvernamentale pot accesa granturi internaționale, care la rândul lor să fie finanțate de USAID. 

    Un exemplu în acest sens este chiar Recorder, care a obținut un grant acordat de Organizația Societatea Civilă din Praga, prin proiectul Democracy Central, care este finanțat de USAID. Banii au fost destinați finanțării parțiale a aplicației de mobil Recorder.


    Acțiunile și finanțările SUA în România

    După câteva zile în care navigarea pe ForeignAssistance.gov a fost îngreunată sau chiar imposibilă, accesul publicului pe platforma online a fost restabilit. ForeignAssistance.gov este site-ul principal al guvernului SUA care publică date privind asistența externă.

    Pe acest site putem să selectăm anul și agenția „de management” care are acțiuni de asistență externă, dar și faza de finanțare în care se află fondurile acordate, care este de două feluri: obligație și plată. 

    Conform glosarului, obligațiile reprezintă acorduri obligatorii care vor duce la cheltuieli imediate sau în viitor, iar resursele bugetare trebuie să fie disponibile înainte ca obligațiile să poată fi asumate legal. 

    În acest context, plățile sunt fonduri puse la dispoziția unui guvern sau organizații beneficiare, incluzând sumele plătite de agențiile federale pentru a lichida obligațiile guvernamentale. În analiza noastră, plățile sunt cele care ne interesează, acestea reprezentând sumele trimise efectiv.

    De asemenea, aici se mai precizează că „agenția de management” este cea care de fapt obligă și plătește asistența externă a SUA, fie direct, fie printr-o entitate parteneră de implementare. Astfel, în setul de date, agenția de management s-ar putea să nu fie aceeași ca agenția împuternicită să transfere finanțarea. 

    În analiza de mai jos vom vedea că în anumite situații deși Departamentul de Stat al SUA este agenția de management (adică obligă și plătește efectiv finanțările), transferul se face prin contul USAID (agenția împuternicită de finanțare).


    Singurele acțiuni gestionate de USAID

    Deși și-a încheiat activitatea în România în 2007, USAID mai figurează ca agenție de management în câteva cazuri punctuale, în perioada 2021-2024. După ce am analizat fiecare situație, am observat că proiectele erau destinate României, însă beneficiarii erau organizații din afara țării noastre.

    În ceea ce privește plățile, în 2021 acestea au fost 0. 

    În 2022 a fost raportată o plată privind un proiect al Federației Internaționale Crucea Roșie, în cadrul unui grant „Umbrella pio” din 2017, în valoare de 800 de mii de dolari, privind „atenuarea impactului asupra sănătății al bolilor infecțioase și al altor probleme de sănătate publică în cazul persoanelor celor mai vulnerabile”. 

    Conform datelor de pe usaspending.gov despre acest proiect, finanțarea totală este de fapt de 114 milioane de dolari pentru Federația Internațională Crucea Roșie, inclusiv pentru perioada de COVID-19, federație care la rândul ei trimite fonduri filialelor din mai multe țări. O mică parte din aceste fonduri au ajuns la Crucea Roșie România. 

    Și în 2023 a fost făcută o plată de 1,2 milioane de dolari pentru un proiect privind eradicarea poliomielitei, îmbunătățirea vaccinării de rutină și îmbunătățirea modului de gestionare a bolilor copilăriei. Proiectul este implementat prin UNICEF (și nu doar în România) încă din anii ‘90, iar finanțările din ultimii ani au fost destinate inclusiv luptei contra COVID-19. 

    În 2024 au fost raportate plăți de 149 de mii de dolari. O plată de 139,8 mii de dolari a fost făcută tot Federației Internaționale Crucea Roșie în cadrul aceluiași grant. 

    O altă plată de circa 6 mii de dolari a fost făcută pentru „furnizarea de protecție eficientă, asistență și soluții durabile pentru refugiați, persoane strămutate și alte victime ale conflictelor și dezastrelor”. Partenerul de Implementare este trecut aici ca fiind Departamentul de Stat al SUA, nu o entitate din România.

    Despre o altă plată de 3 mii de dolari nu se acordă detalii, doar că partenerul de implementare este o întreprindere din SUA. O altă finanțare de sub 100 de dolari reprezenta doar costuri de transport și călătorii ale USAID. 

    Deci, în perioada 2021-2024, acestea sunt singurele implicări ale USAID în România și doar pentru sănătate și prevenire/pregătire în caz de dezastru, pentru care s-au efectuat plăți a de 2,14 milioane de dolari, cei mai mulți bani ajungând în sectorul de sănătate. 


    Finanțări ale altor agenții, făcute prin USAID

    Pe lângă acțiunile în care USAID este agenția principală, există și plăți acordate de alte agenții din SUA, dar care au fost notate pe platforma foreignasisstance.gov ca fiind tranzacționate prin intermediul USAID (agenție împuternicită să le finanțeze, așa cum am menționat și mai sus). 

    Acest lucru apare atunci când ne uităm la toate finanțările, de la toate agențiile, care au fost raportate pe această platformă online.

    Chiar dacă în mediul online circulă informații potrivit cărora prin USAID s-au finanțat ONG-uri și publicații cu 397 de milioane de dolari sau „sute de milioane de dolari” în timpul administrației Biden, datele oficiale arată că acest lucru este fals. 

    Nici dacă ne uităm la plățile făcute de toate agențiile americane nu vom obține o sumă de aproape 400 de milioane de dolari. Suma totală trimisă în România de agențiile americane a fost de 291 de milioane de dolari în perioada 2021-2024, către diverse cauze și sectoare, cum ar fi: conflict și securitate, sănătate, guvern și societate civilă, energie sau pentru răspuns în caz de urgență.

    În anul 2021 au fost direcționați 6,7 milioane de dolari către diverse acțiuni din România, cei mai mulți bani fiind trimiși în sectorul „conflict, pace și securitate”.

    În anul 2022, anul în care Ucraina a fost invadată de Rusia, suma a crescut considerabil la 258,2 milioane de dolari, iar cei mai mulți dintre bani au fost investiți în sectorul „conflict, pace și securitate”, adică 252 de milioane. 

    În 2023, plățile raportate de agențiile SUA pe platforma online au fost de 22,9 milioane de dolari și cele mai multe fonduri au fost destinate zonei de conflict, pace și securitate.

    Plățile din 2024 din România au reprezentat 3,6 milioane de dolari, cea mai mică sumă, dar datele ar putea fi parțiale. Cei mai mulți bani s-au dus în zona energiei:

    Am obținut 15 rezultate care reprezintă finanțările făcute prin USAID în 2021-2024 și care însumează 7,1 milioane de dolari. 

    Doar cinci dintre ele sunt gestionate exclusiv de USAID, pe care le-am explicat și mai sus în articol, iar restul de 10 sunt gestionate fie de Departamentul de Stat, fie de Agenția de Comerț și Dezvoltare a SUA. 

    Cele 10 finanțări făcute de alte agenții SUA prin intermediul USAID sunt: 

    Două tranșe în sectorul energiei: de 2,6 milioane de dolari, respectiv 1,4 milioane de dolari pentru finanțarea parțială a unui studiu de fezabilitate realizat de compania americană NuScale Power, pentru dezvoltarea unei centrale nucleare cu reactor modular mic (gestionate de Agenția de Comerț și Dezvoltare)


    Guvern și societate civilă, după cum urmează: 

    • Trei tranșe pentru întreprinderi (nu se menționează care) în valoare de 187 mii dolari, 426 mii dolari, respectiv 157 mii dolari, pentru a ajuta guvernele să respecte standardele internaționale anticorupție și acoperă granturi, subvenții, gratificații și alte forme de ajutor financiar acordate statelor, subdiviziunilor politice, corporațiilor, asociațiilor și persoanelor fizice (gestionat de Departamentul de Stat)
    • Trei plăți (16,7 mii, 172,7 mii și 154 mii dolari) pentru costuri administrative și de operare pentru bunuri diverse, servicii și întreținerea operațiunilor ale Departamentului de Stat (plați gestionate de Departamentul de Stat)
    • 628 mii dolari pentru organizația IOM România ca sprijin pentru eforturile de combatere a traficului de persoane prin proiectul LUPTA (gestionat de Departamentul de Stat)
    • 38 mii dolari pentru Funky Citizens în sectorul guvernare, democrație și drepturile omului, pentru consolidarea democrației (gestionat de Departamentul de Stat)

    Aceste sume reprezintă plățile efective de până acum în anii 2021, 2022, 2023 și 2024. 

    Obligațiile în care s-au angajat SUA sunt următoarele:


    Funky Citizens și Factual

    În ceea ce privește finanțarea Funky Citizens, aceasta nu a venit direct de la USAID, ci de la Departamentul de Stat al SUA. Suma de 95 de mii de dolari, trecută la obligații (și plata de 38 de mii de dolari), a fost câștigată sub formă de grant de către Funky Citizens în urma unei competiții de proiecte, nu acordată într-un mod netransparent de o instituție străină, așa cum se speculează în mediul online. 

    De asemenea, banii vin de la Departamentul de Stat, iar instituția care a premiat asociația este Ambasada SUA la București, după cum se poate vedea și aici, nu USAID. Acest lucru poate să fie observat și pe site-ul USAspending.gov aici și aici

    Funky Citizens a câștigat astfel de granturi și în timpul fostei administrații Trump, astfel că legăturile asociației cu președintele Biden și presupuse interese ascunse sunt nefondate. 

    Unul dintre granturi, care poate fi consultat aici, a fost acordat în anul 2016 pentru un proiect de educare civică a tinerilor. Alt grant obținut în timpul administrației Trump, care poate fi consultat aici, a fost acordat în anul 2019 pentru „educarea tinerilor despre propagandă și dezinformare”, respectiv „dezvoltarea gândirii critice și abilități de cetățenie activă”. 

    Funky Citizens este o organizație civică, independentă și non-partizană, activă în domenii precum administrația publică, transparența guvernamentală și educația civică, fiind implicată în monitorizarea decidenților politici și analiza datelor pentru recomandări de politici publice. Asociația are diverse inițiativele de fact-checking și pentru organizarea de evenimente și traininguri destinate creșterii educației civice și responsabilității sociale. Vezi proiectele Funky Citizens aici.  

    De asemenea, în 2024, Funky Citizens a mobilizat sute de observatori independenți la vot, care să vegheze și protejeze procesul democratic. 

    Detalii despre activitatea Funky Citizens pot fi găsite pe site-ul asociației, inclusiv datele despre finanțatori și rapoartele anuale privind proiectele sale. 

    Un exemplu este Digital Activism Network, o inițiativă regională care viza întărirea capacității ONG-urilor de a combate dezinformarea, prin cercetare, formare, resurse tehnologice și colaborare între organizații din mai multe țări, cu scopul de a crea o rețea împotriva dezinformării în Europa Centrală și de Est. 

    Toate activitățile incluse în acest proiect apar pe pagina Funky Citizens, inclusiv precizări privind finanțatorii și partenerii. Concret, se precizează deja că activitățile coordonate de Funky Citizens nu numai în România, ci și în Bulgaria și Republica Moldova sunt finanțate, în parte, printr-un grant de 253 de mii de dolari de la Departamentul de Stat al SUA. 

    În ceea ce privește Factual, acesta este un site de fact-checking pe politicile și pe declarațiile publice din România. La început, proiectul se axa doar pe declarațiile politicienilor, însă în ultimii ani ne-am concentrat atenția și pe postările cu conținut alarmist sau dezinformări din social media. Într-un articol anterior, Factual a explicat deja că nu are puterea de a bloca sau cenzura conținutul pe interne și a arătat de ce verificarea informațiilor nu reprezintă cenzură. 

    De asemenea, Factual a fost dintotdeauna transparent în ceea ce privește sursele de finanțare, care pot fi consultate la secțiunea „despre” de pe site. Aici este notat inclusiv un grant de finanțare obținut de la Ambasada SUA. 


    CONCLUZIE

    USAID nu a finanțat presa și ONG-urile din România în perioada 2021-2024 și nici instituții care „asigură impunerea legii”. Agenția americană nu mai activează aici de când țara noastră a aderat la UE și deși anumite finanțări au fost transferate prin intermediul USAID, acestea au fost acordate și gestionate de către Departamentul de Stat sau alte agenții americane. În ultimii ani, USAID a avut câteva plăți pentru programe (în special pentru sănătate) în regiunea România, însă beneficiarii au fost niște entități străine, nu ONG-uri sau presa din România. 

  • ANALIZĂ | Avocata lui Călin Georgescu, vector de dezinformare

    *Călin Georgescu și Marina Alexandru / captură foto Digi24 / 16.12.2024

    Unul dintre avocații care îl reprezintă pe Călin Georgescu, în instanțele din România, este Marina-Ioana Alexandru. 

    Femeia a bifat aproape toate temele conspiraționiste virale, de la antivaccinism, la ipoteza statului care „fură” copii. A participat la mai multe proteste iar pe contul său de Facebook, care are peste 60.000 de urmăritori, se folosește de tehnica live-urilor (în care promovează, de asemenea, mesaje false sau manipulatoare). 

    Factual.ro a demonstrat, în trecut, că mai multe postări pe Facebook ale utilizatoarei Marina Alexandru sunt false.

     În prima parte a analizei, vom face o recapitulare a unora dintre afirmațiile acesteia.


    1. România ar fi stat-vasal al Corporației Financiare Internaționale

    În iulie 2024, într-un videoclip postat pe Facebook, Marina Alexandru susține că „Timp de 33 de ani, România a funcționat nelegal, ca stat-corporație anexă, element secundar subordonat și dependent al Corporației Financiare Internaționale (CFI), iar nouă, românilor, ni s-a impus statutul de resursă umană înmatriculată cu titlu de marfă a CFI”.

    Afirmațiile din videoclipul respectiv au fost verificate anterior de Factual. România este membru al Corporației Financiare Internaționale (CFI) din 1991, însă nici acordul semnat pentru a fi membru și nici acordul de constituire al CFI nu presupun schimbarea formei de organizare statală a României. IFC este organism al Băncii Mondiale și nu are putere decizională în guvernele cu care încheie parteneriate. De-a lungul timpului, prin IFC s-au acordat mai multe împrumuturi unor instituții financiare din România, multe dintre ele private. Afirmația Marinei Alexandru este falsă.

    În mai 2024, Marina Alexandru a participat la o dezbatere despre două proiecte de lege privind Legea apărării naționale și Managementul integrat al situațiilor de criză, lansate în dezbatere publică de Ministerul Apărării Naționale. În timpul dezbaterii, a făcut două afirmații analizate de Factual. 


    1. CSAT ar primi putere totală în România 

    În dezbaterea de mai sus, la minutul 3:03:26, Marina Alexandru face următoarea afirmație: „Efectul, primul, este că CSAT-ul (Consiliul Suprem de Apărare a Țării – n.red) capătă putere totală și absolută peste Parlament, peste justiție, peste tot și CSAT-ul va putea să hotărască, prin decizie luată în secret, pe situații reale sau potențiale. Și ce o să vină într-o zi CSAT-ul să ne spună? Dragi români, noi am aflat că este posibil ca peste o săptămână să vină peste România musca portocalie, care are nu știu ce virus, (…) motiv pentru care noi am hotărât să decretăm o situație de (…) urgență”.

    În octombrie 2024, Factual.ro a demonstrat că această afirmație este falsă. Pe scurt, ambele proiecte legislative implică mai multe autorități, nu doar CSAT – atât în cazul sistemului național de apărare, cât și în cel al sistemului managementului național de criză: Parlamentul, Președintele, Guvernul, CSAT, Ministerul Apărării Naționale. Mai mult, în cazul managementului de criză în proiectul de lege sunt prevăzuți niște indicatori de avertizare, stabiliți de autoritățile competente.


    1. România ar externaliza comanda armatei

    Tot în mai 2024, în dezbaterea de mai sus (min. 3:04:00), Marina Alexandru afirmă că, în cazul unei stări de urgență, „este prevăzut în aceste două proiecte de lege că, conducerea armatei și toate, gata, vor fi date în afară, vor fi externalizate”.

    Declarații asemănătoare s-au viralizat și în octombrie 2024, după ce Ministerul Apărării Naționale (MApN) a lansat în dezbatere publică un proiect de lege care viza desfășurarea pe timp de pace a misiunilor și operațiilor militare pe teritoriul României. Factual.ro a demonstrat că, în cazul acelei propuneri legislative, mai multe afirmații similare sunt false

    Proiectul privind legea apărării naționale a României stipulează, prin art.12, alin. (3),  că în cazul misiunilor sau operațiilor desfășurate împreună cu aliați, MaPN, prin Statul Major al Apărării, poate transfera comanda forțelor implicate comandantului aliat care conduce misiunea sau operațiunea, la fel cum poate primi comanda asupra forțelor străine. 

    În niciun caz nu este vorba de obligativitatea transferării comenzii către un comandant străin. Mai mult, problema transferării este pusă doar în legătură cu anumite trupe, în timpul desfășurării unor misiuni punctuale, nicidecum în legătură cu întreaga armată română, așa cum se subînțelege din discursul Marinei Alexandru. Și în acest caz, afirmația ei este falsă.

    În decembrie 2024, în această postare, Marina Alexandru susține că România ar ceda comandamentul forțelor armate, afirmând, fără să argumenteze, și că intrarea țării în Schengen ar fi venit în schimb. România a intrat alături de Bulgaria în spațiul Schengen, după un lung proces de aderare, care a început în anul 2000.

    Proiectele de lege de mai sus, inițiate spre dezbatere publică de MaPN, încă nu au fost votate de Parlament. 


    1. Termenii „mamă” și „tată” ar fi înlocuiți în Legea Educației Naționale

    Într-o transmisiune live pe Facebook în 16 iunie 2024, la minutul 24:56, Marina Alexandru afirmă că termenii „mamă” și „tată” ar fi înlocuiți de „părinte 1” și „părinte 2” în Legea Educației din România: „După cum bine știți ne confruntăm cu sintagma „părinte 1” și „părinte 2”, există și în Legea Educației Naționale”.

    Am consultat atât Legea Învățământului preuniversitar, cât și pe cea a învățământului superior. Nu există niciunul dintre acei termeni. Mai mult, termenul „tată” nu este folosit niciodată, iar „mamă” apare doar în contextul în care se vorbește despre școlarizarea mamelor minore. În toate celelalte contexte sunt folosiți termenii generici „părinte” și „tutore legal”. Acești termeni erau folosiți și în Legea învățământului valabilă anterior și care a fost adoptată în 1995. Afirmația analizată este falsă.


    1. Statul ne fură copiii 

    În mai multe postări din perioada aprilie-mai 2023, Marina Alexandru susține că, prin proiectul de lege privind Organizarea activității de prevenire a separării copilului de familie, s-ar urmări „legalizarea furtului de copii”. Factual.ro a mai verificat două afirmații similare din acea perioadă. Legea vine în ajutorul familiilor aflate în risc de separare (familii cu venituri materiale mici, dezorganizate etc.) și prevede obligativitatea serviciilor sociale de a ajuta aceste familii – adică urmărește tocmai prevenirea separării copiilor de familii. Afirmația Marinei Alexandru este falsă.


    1. Ministerul Sănătății ar fi declarat epidemie națională de rujeolă doar ca să vaccineze obligatoriu copiii

    În decembrie 2023, într-o postare pe Facebook, Marina Alexandru a afirmat că declararea epidemiei naționale de rujeolă ar fi o intenție mascată a autorităților de a vaccina copiii. În acea perioadă s-au viralizat mai multe postări care sugerau același lucru. Factual.ro a verificat o astfel de afirmație. 

    În primul rând, potrivit unui comunicat al Ministerului Sănătății din România, la momentul declarării epidemiei erau 2.000 de cazuri de rujeolă, în 29 de județe. Un raport CDC (Centrul pentru Controlul Bolilor din SUA) arată că, deși, la nivel global, cazurile de rujeolă au scăzut dramatic în ultimii 50 de ani, în 2023, peste 100.000 de persoane au murit, cu toate că răspândirea bolii se poate preveni prin vaccinare. În 1980, când campaniile de vaccinare încă nu luaseră amploare în Africa și Asia, 2,6 milioane de oameni au murit din cauza rujeolei.

    Datele publicate de Portalul european de informații despre vaccinare arată că rujeola este o boală gravă, a cărei rată de mortalitate este de 1-3 persoane la 1000 de cazuri și care se transmite mai ușor la persoanele nevaccinate. Vaccinarea ROR era deja inclusă în calendarul național de vaccinare.

    Cel mai recent raport al OMS, pentru regiunea eurasiatică, arată că România se află pe locul patru în ceea ce privește rata îmbolnăvirilor de rujeolă raportat la numărul de locuitori – după Azerbaijan, Kîrgistan și Kazakhstan.

    Postarea Marinei Alexandru conține informații alarmiste și false.


    1. OMS ar putea prelua puterea executivă de guvernare a statelor membre

    În februarie 2023, într-un articol publicat pe site-ul Activenews și distribuit pe Facebook, Marina Alexandru face următoarea afirmație: „Prin modificările la Reglementările Internaționale de Sănătate adoptate în anul 2005, Organizației Mondiale a Sănătății (OMS-un ong internațional), i se conferă autoritatea unilaterală de a prelua puterea executivă de guvernare asupra statelor membre, de a implementa sistemul universal de supraveghere a sănătății, fără posibilitatea de a exista un control public, o transparență în luarea deciziilor, încălcându-se astfel suveranitatea națională și drepturile cetățenilor statelor membre, deci se elimină autonomia națiunilor.”

    Am consultat Regulamentul Sanitar Internațional adoptat în 2005. În primul rând, prin art.3, alin. (4), regulamentului stipulează clar că „În acord cu Carta Naţiunilor Unite şi a principiilor de drept internaţional, Statele au dreptul suveran de a legifera şi promulga legislaţia în vederea implementării politicilor lor în materie de sănătate. Procedând astfel, trebuie să înlesnească scopurile prezentului Regulament”. Mai mult, întreg regulamentul se bazează pe colaborarea și cooperarea dintre OMS și statul parte și nu constă dintr-un set de reguli impuse de OMS pe care statul parte trebuie să le respecte.  Afirmația Marinei Alexandru este falsă


    1. Vaccinul împotriva COVID-19 și tehnologiile împotriva schimbărilor climatice ar cauza apariția de nanotehnologii în sânge

    În iulie 2023, Marina Alexandru a distribuit pe Facebook un interviu cu un așa-zis medic care susține că în sângele omenesc ar exista nanotehnologie. În postare, aceasta relatează experiența medicului: „a descoperit nanofilamente autoasamblabile, capabile să își mărească dimensiunile, să se ramifice până la aspecte monstruoase. A început să colaboreze cu alți oameni de știință pentru a înțelege că sursa acestor nanotehnologii din sângele omenesc nu este doar campania de vaccinare împotriva bolii covid-19, ci face parte dintr-un proces mult mai extins, prin care, de cel puțin 30 ani, sunt pulverizate din avioane, în atmosfera Pământului, nanofilamente (Morgellons)”.

    Dacă din postarea Marinei Alexandru este incert despre ce substanțe este vorba, în interviul distribuit, medicul susține că vaccinurile ar conține oxid de grafen (conspirație comună, demonstrată falsă atât de Factual, cât și de publicații internaționale de fact-checking). Merge mai departe (min. 9:21) și spune că vaccinurile ar conține metale precum cobalt, fier, siciliu. Astfel de afirmații au fost dezmințite în trecut de autorități, de exemplu vezi acest comunicat al Centrului pentru Controlul și Prevenirea Bolilor din SUA. La minutul 19:24, acest medic face afirmația neverificabilă că ei vor să omoare 80% din populație, iar pe restul să îi țină sclavi”. În interviu mai sugerează că prin „pulverizarea din avioane a unor nanofilamente” s-ar împrăștia tehnologiile de inginerie climatică, care ar schimba compoziția chimică a atmosferei pentru a încetini efectele schimbărilor climatice. Mai mulți cercetători susțin într-o verificare pentru USA Today că aceste tehnologii sunt încă în dezvoltare și nu sunt folosite la scară largă. 

    Postarea Marinei Alexandru și interviul distribuit conțin informații manipulatoare și false.


    1. Încălzirea globală ar fi o minciună

    Într-o postare pe Facebook din mai 2022, Marina Alexandru distribuie un articol referitor la o tehnologie care ar absorbi metanul care se regăsește în excrementele de vaci. Aceasta ridiculizează schimbările climatice, numind încălzirea globală „altă gogoriță globalistă”

    Consensul științific privind încălzirea globală și schimbările climatice e că sunt probleme reale și grave, cauzate de om. Factual.ro are o serie întreagă de verificări ale unor afirmații referitoare la schimbările climatice. Și această postare promovează informații false.


    Marina Alexandru și cutumele discursului conspiraționist

    Marina Alexandru este interpretează legislația sau invocă articole de lege care nu există sau pe care le scoate din context.  Mai mult, amestecă argumente legislative cu religia. Nu puține linii de argumentare încep cu legea națională și se termină, la propriu, cu legea divină. 

    De exemplu, un articol verificat mai sus, intitulat „Cel mai eficient mijloc prin care se putea trece rapid la această „mare resetare” s-a dovedit a fi domeniul sănătății”, pornește de la ideea că pandemia de COVID-19 ar fi o unealtă de manipulare a consimțământului și a discernământului. Apoi trece prin articole din Constituție și atacă OMS prin Regulamentul Sanitar Internațional, ca la final să ajungă la concluzia că ar trebui „să ne trezim la adevăr și să ne creăm propriul sistem, altul, care cu adevărat să fie democratic și bazat pe legile divine astfel încât, cu adevărat să avem „precum în CER, așa și pe pământ”. 

    Într-o postare virală a Marinei Alexandru din august 2024, iese la iveală încă o dată retorica manipulatoare a acesteia. În postare este un videoclip, extras din dezbaterea privind Legile apărării naționale menționată mai sus, în care își îndeamnă publicul să trimită autorităților scrisori recomandate cu confirmare de primire fără să fie clar pentru ce anume s-ar trimite scrisorile. 

    În descrierea postării, pe fundalul videoclipului referitor la Legile apărării naționale, Marina Alexandru face din nou recurs la religie: „Globalismul lor, sistemul lor satanic este prăbușit. […] Deja suntem suficient de mulți adunați într-o lume care, chiar dacă se află încă în lumea „lor”, urmează ca raportul de forțe Dumnezeu să îl răstoarne, prin intermediul fiecăruia dintre noi, indiferent pe unde ne aflăm! Să avem credință de nezdruncinat în Dumnezeu dinlăuntrul și dinafara noastră!”. 

    Nu știm concret cine sunt acești „ei” din postare și nu putem spune că afirmația este falsă, pentru că nici în videoclip și nici în descriere nu există afirmații verificabile. 

    Videoclipul este scos din context, iar discursul Marinei Alexandru este compus din imperative, întrebări retorice și afirmații vagi. Nici descrierea nu poate fi verificată. Afirmațiile nu sunt concrete: sunt alarmiste, pline de subînțelesuri și de metafore.

    Un alt punct comun al afirmațiilor verificate mai sus este că majoritatea revin, în mod direct, la un atac sau altul asupra suveranității României, asupra familiei sau asupra consimțământului personal. 

    Uneori, invită publicul să citească legile și textele pe care le invocă ca să se convingă că are dreptate. În această postare invită publicul să citească un articol și „să facă conexiunile”, după ce sugerează ea care ar fi conexiunile de făcut și după ce, în postări anterioare, spune direct care sunt conexiunile.

    Noi am citit legile și textele către care trimite Marina Alexandru și am demonstrat în mai multe rânduri că realitatea este alta. 


    Cine este Marina Alexandru 

    Marina Alexandru se recomandă ca Avocat, Mediator, Formator și Coach specializat în soluționarea problemelor de familie și viață pe pagina de Facebook. 

    Informațiile profesionale disponibile în prezent despre ea sunt acestea. Este născută în 1969, a absolvit Universitatea Nicolae Titulescu în 1999, iar în 2000 a intrat în Baroul București. Din 2008 este mediator, în prezent având atât un cabinet de avocatură, cât și unul de mediere.

    Din CV-ul Marinei Alexandru (găsit arhivat aici), mai aflăm, în plus, că în perioada 1988-1990 a lucrat ca primitor distribuitor la Întreprinderea de instalații montaj pentru îmbunătățiri funciare din București. 

    În perioada 1995-1996 a fost Manager la S.C STEEL S.R.L. De atunci, până în 2000, a fost consilier juridic pentru o firmă specializată în construcții. 

    Șapte ani, din 2003 până în 2010, a lucrat ca manager general asociat la o agenție de turism. În plus, pe pagina sa de Linkedin, găsim că din 2018 până în prezent ar fi „Inner travel coach” la o firmă cu cifră de afaceri zero de la înființare și care are ca domeniu de activitate „alte forme de învățământ”.

    În ultimii doi ani, Marina Alexandru s-a asociat cu mai multe partide și persoane politice:

    1. În martie 2023, partidul parlamentar POT a fost înființat la cabinetul de avocatură al acesteia.
    1. În 2024, s-a înscris pentru un loc de parlamentar în Camera Deputaților pe listele partidului AUR.  În septembrie, înainte de alegeri, și-a retras atât adeziunea de membru de partid, cât și candidatura la alegerile parlamentare. De menționat este și faptul că în 2022, Claudiu Târziu, în prezent europarlamentar AUR, a susținut-o public pe Marina Alexandru pentru funcția de membru al Consiliul Superior al Magistraturii din partea societății civile.
    1. Imediat după primul tur al alegerilor prezidențiale din 2024, a începutîl promoveze pe Călin Georgescu pe Facebook. După anularea alegerilor, a apărut în dreapta lui Călin Georgescu cu mai multe ocazii, în calitate de avocată. În ultima lună, a fost invitată la Realitatea Plus de mai multe ori (vezi capturile foto), în primul rând pe fondul contestării la Curtea de Apel a deciziei BEC de anulare a alegerilor prezidențiale. 

    În 16 decembrie, Călin Georgescu a atacat și la CEDO anularea alegerilor prezidențiale. Potrivit Hotnews, în acest proces ar fi reprezentat de avocata Maria Vasii, care în trecut l-a reprezentat și pe Liviu Dragnea.

  • Verificăm informații, nu cenzurăm conținut

    După ce Mark Zuckerberg a anunțat pe 7 ianuarie că va încheia colaborarea cu fact-checkerii pe platformele Meta (Facebook și Instagram) în SUA, atacurile la adresa acestora s-au înmulțit. 

    Fact-checking-ul este procesul prin care informațiile sunt verificate cu ajutorul datelor oficiale. Este esențial în combaterea dezinformării și în promovarea știrilor reale. 

    În multe din redacțiile care fac jurnalism tradițional există un departament de fact-checking care verifică știrile înainte ca acestea să fie publicate, tocmai pentru a nu propaga informații false. 

    Factual.ro a fost lansat în 2014, de un grup de oameni din societatea civilă, antreprenori și consultanți politici preocupați de guvernare. Am verificat declarații făcute de politicieni, dar nu ne-am limitat doar la asta. Ne-am ocupat și de informațiile răspândite în social media. 

    Suntem membri ai International Fact-Checking Network (IFCN) și European Fact-Checking Standards Network (EFCSN). 

    EFCSN a subliniat  că fact-checking-ul nu este echivalent cu cenzura: „Fact-checking-ul adaugă informații în dezbaterile publice, oferind context și fapte pentru ca fiecare cetățean să își formeze propria opinie. A echivala fact-checking-ul cu cenzura este o afirmație falsă și rău intenționată”. 

    Un fact checker  nu cenzurează, ci caută dovezi care susțin sau nu o afirmație.   

    Când facem verificări, avem în vedere statistici oficiale, legi, decizii ale instanțelor, documente emise de autorități etc. Nu luăm în considerare  informații pe surse, opinii sau supoziții. 

    Din 2022, suntem, alături de alte redacții din întreaga lume, parte a programului de fact-checking al Meta, verificând postări de pe Facebook, Instagram și Threads. Noi facem verificările și etichetăm postările care conțin informații false. 

    Nu avem capacitatea de a cenzura mesajele răspândite în sociale media. Nu noi decidem dacă o postare este mai mult sau mai puțin vizibilă în platformă. Meta face asta.  

    Decizia Meta de a renunța la programul de fact-checking prin organizații independente nu ne afectează momentan. Aceasta se aplică, pentru moment, doar în SUA. 

    Vom continua să ne facem meseria și să semnalăm dezinformarea și manipularea din spațiul public – deci și din online -, chiar dacă acest parteneriat va înceta, la un moment dat.

    Scopul nostru rămâne în picioare. 


    Valul de ură

    După anunțul lui Mark Zuckerberg, mai multe organizații de fact checking din întreaga lume s-au confruntat cu acuzații și ură în mediul online. Nu am scăpat nici noi. 

    Dan Negru consideră că i-am îngrădit libertatea de exprimare, dar a reușit să exprime exact asta. 

    Faptul că a răspândit informații false este un act de liberă exprimare, iar faptul că noi le-am verificat este de asemenea un act de liberă exprimare. 

    Ceea ce am făcut noi a fost să oferim context la postările sale (vezi aici și aici). După cum se poate vedea chiar în fotografia încărcată de Dan Negru, postările sale nu au fost șterse, ci etichetate ca fiind lipsite de context.


    Digital Services Act nu este un instrument de cenzură cum susține o altă utilizatoare. Rolul acestuia este de a cere companiilor precum Facebook și Instagram să contracareze conținutul ilegal din mediul online și să modereze dezinformările și manipularea electorală.


    Alte postări promovează doar un discurs injurios și/sau agresiv:


    Ionuț Popescu, fost ministru de finanțe PNL, scrie și el că am fi blocat postări, ceea ce este fals, așa cum am explicat mai sus. 
    Meta explică exact cum funcționează reducerea vizibilității postărilor care au fost verificate. Organizațiile independente care fac fact-check nu au acces la setările platformei Meta, doar compania poate decide în ce măsură distribuirea acestora poate fi sau nu redusă.


    O altă utilizatoare susține că activăm la comandă și că am bloca și anula opinii care contrazic politicile progresiste. 

    Numai că nu ne dictează nimeni ce postări trebuie sau nu verificate. Decidem asta în funcție de cât de virală este o postare, ce impact are asupra oamenilor, dacă informațiile sunt de interes public. Nu verificăm opinii. 


    Următorul mesaj susține că suntem securiști și turnători. 

    Primele instituții de fact-checking au apărut la începutul secolului trecut. Lucrarea Mărirea și decăderea faptelor (Rise and Fall of Facts), publicată în 2019 de Columbia Journalism Review, face un scurt istoric al fact checking-ului și leagă fenomenul de necesitatea combaterii informațiilor alarmiste, senzaționaliste și false care circulau din ce în ce mai mult, încă de la finalul anilor 1800. 

    Mai târziu, în 1923, se arată în lucrare, britanicii Hadden și Henry Luce au revoluționat acest lucru, în revista lor, Time. Pentru a se asigura, înainte de publicare, că fiecare cuvânt tipărit era verificabil în mod obiectiv, au adăugat o inovație majoră: un departament de cercetare sau ceea ce numim acum verificarea faptelor (Titlul de lucru al revistei era chiar Fapte, Facts).

    Una dintre primele mențiuni ale termenului fact-checker datează din 1938, tot din revista Time, care anunța extinderea „cercetătorilor și verificatorilor de fapte de la zece, la douăzeci și doi”.

    În prezent, rețeaua de fact checking, la nivel global, numără peste 150 de membri. Funky Citizens, care deține publicația Factual, este unul dintre aceștia.


    În postarea următoare se susține, tot în mod fals, că Factual a blocat postări pe Meta.

    Așa cum reiese chiar din metodologia Meta, cei care verifică postări nu au capacitatea de a bloca postări și nici măcar de a reduce vizibilitatea acestora.

  • ANALIZĂ | Inițiativa legislativă a PNL, cu „dedicație” pentru Iohannis?

    Klaus Iohannis / Facebook

    După ce parlamentarii PNL Daniel Fenechiu și Gabriel Andronache au depus la Senat, în 18 septembrie 2024, o propunere legislativă pentru modificarea legii privind alegerea deputaților și senatorilor, s-au iscat mai multe discuții (de exemplu aici și aici). 

    Suspiciunea este dacă nu cumva această inițiativă este o „dedicație” pentru președintele în funcție, Klaus Iohannis, căruia i s-ar înlesni astfel accesul în Parlament. Inclusiv lideri politici ai altor partide au făcut comentarii în această notă. 


    Expunerea de motive se referă clar la cazul Președintelui

    În expunerea de motive a inițiativei, se face trimitere la alineatul 5 al articolului 52 din Legea nr. 208/2015 care spune următoarele:

    „(5) Nu se admit candidaturi independente pe listele de candidați depuse de partidele politice, alianțele politice sau alianțele electorale. Nu se admit nici liste de candidați independenți”.

    Acest articol, conform expunerii de motive, ar încălca dreptul constituțional de a fi ales (articolul 37 din Constituție). Inclusiv Nicolae Ciucă, președintele PNL, a afirmat că prin proiectul de lege s-ar vrea redarea dreptul de a fi ales.

    În expunerea pe care cei doi parlamentari liberi au atașat-o inițiativei, ca să explice necesitatea acestei modificări, se face referire clar la cazul Președintelui României:

    „Dispoziția legală instituie la modul absolut această interdicție deși există cel puțin o situație care, reglementata, constituie o veritabilă încălcare a drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, respectiv a dreptului constituțional de a fi ales prevăzut de art.37 din Constituție.

    Situația care este necesară a fi reglementată în procedură de urgență este situația Președintelui României, aflat în exercitarea mandatului, care nu are dreptul de a candida la alegerile generale în cazul în care alegerile pentru Senat și Camera Deputaților se desfășoară în același an cu data la care ajunge la termen mandatul de președinte pe care îl exercită”.

    Așa inițiatorii solicită inclusiv demararea procedurii de urgență pentru această modificare.


    Președintele țării

    Acesta poate candida și poate fi ales. 

    Totuși, deși Constituția consfințește într-adevăr dreptul de a fi ales, tot legea fundamentală spune și că Președintele României nu poate fi membru al unui partid în timpul mandatului (articolul 84), iar mandatul lui Klaus Iohannis s-ar încheia, în mod normal, la cinci ani de la preluarea funcției, adică în jurul datei de 21 decembrie 2024. Așadar, până la acea dată, el nu poate deveni membru al niciunui partid.

    Cu toate acestea, Președintele poate candida la alegeri ca independent. 

    Nici în codul electoral, nici în Legea nr.208/2015 privind alegerea Senatului și Camerei Deputaților nu există vreun articol care să îi interzică Președintelui să candideze ca independent. 


    De ce vor liberalii modificarea legii

    Articolul 52 din Legea nr.208/2015, după cum este menționat și în expunerea de motive, interzice candidaturile independenților pe listele vreunui partid politic la alegerile parlamentare. 

    Cu alte cuvinte, Președintele nu poate candida pe listele unui partid, ci doar ca independent. Dacă ne referim strict la cazul lui Klaus Iohannis, acesta nu ar putea fi inclus pe listele PNL.

    În Constituție sunt prezentate situațiile în care o persoană nu poate fi aleasă: ori limitări de vârstă (articolul 37), ori lipsa cetățeniei române/domiciliului în România (articolul 16). În plus, judecătorii Curţii Constituţionale, avocaţii poporului, magistraţii, membrii activi ai armatei, poliţiştii şi alte categorii de funcţionari publici stabilite prin lege organică nu se pot asocia cu partide politice (articolul 40).

    Klaus Iohannis nu se încadrează în niciuna din aceste situații. Deci, el poate candida independent (fără a fi pe lista vreunui partid), neîncălcându-se astfel dreptul constituțional de a fi ales și nici articolul 84 din Constituție (care spune că Președintele nu poate fi membru de partid în timpul mandatului).

    Inițiativa legislativă a parlamentarilor PNL solicită modificarea Legii nr.208/2015 prin adăugarea unui nou alineat:

    Președintele României, în funcție la data alegerii Camerei Deputaților și Senatului, dacă se află în ultimele 3 luni ale mandatului, poate candida ca independent pe listele unui partid politic, unei alianțe politice sau alianțe electorale pentru obținerea unui mandat de senator sau deputat. În cazul în care este ales senator sau deputat, Președintele României este obligat ca, după validare, să opteze între calitatea de senator sau deputat și aceea de președinte”.

    Așadar, propunerea solicită în mod explicit posibilitatea ca președintele să poată candida independent pe listele unui partid/unei alianțe, pentru că o candidatură independentă (pe nicio listă) îi este oricum deja permisă președintelui.

    După cum am menționat mai sus, Klaus Iohannis va termina cel de-al doilea mandat de președinte în decembrie 2024, iar alegerile parlamentare vor avea loc pe 1 decembrie 2024, cu ultima zi de depunere a listelor de candidați și candidaturi independente fiind 17 octombrie. Ne aflăm deja în ultimele 3 luni de mandat ale lui Klaus Iohannis, așadar inițiativa, dacă ar fi adoptată, i-ar permite să apară pe listele PNL pentru alegerile parlamentare.


    Drumul scurt

    Discuții ar fi existat deja despre posibilitatea candidaturii lui Klaus Iohannis pe la listele PNL de la Sibiu pentru alegerile parlamentare, deci pentru circumscripția electorală Sibiu. 

    Conform articolului 54 din Legea nr. 208/2015, numerele de semnături necesare pentru a candida sunt următoarele:

    • pentru un partid: 0,5% din numărul alegătorilor la nivel național pentru a candida în toate circumscripțiile sau 0,5% din numărul alegătorilor din circumscripțiile în care partidul vrea să candideze,
    • pentru un independent: 0,5% din numărul alegătorilor din circumscripția în care independentul dorește să candideze.

    România are aproape 19 milioane de alegători în Registrul Electoral, deci pentru un partid ar fi necesare aproximativ 95.000 de semnături la nivel național. Județul Sibiu avea în aprilie 2024 381.735 de alegători în registrul electoral, deci la nivelul acestei circumscripții ar fi nevoie de aproape 2.000 de semnături. 

    Așadar, în cazul unei candidaturi independente la Sibiu, Klaus Iohannis ar trebui să strângă 2.000 de semnături singur, fără ajutorul niciunui partid. Ar trebui de asemenea să găsească fonduri pentru propria campanie electorală, deși este încă în funcția de președinte al României.

    Articolul 94 al aceleiași legi spune că:

    • Pentru ca un partid să intre în Parlament, sunt necesare 5% din totalul voturilor la nivel național sau 20% din totalul voturilor în cel puțin 4 circumscripții,
    • Pentru ca un independent să intre în Parlament, este nevoie ca acesta să obțină un număr de voturi peste coeficientul electoral (calculat ca raportul dintre numărul de voturi exprimate în circumscripția în care candidează și numărul de senatori și respectiv deputați care urmează sa fie aleși în acea circumscripție).

    În 2020 și 2016, trei deputați și un senator de la PNL au fost aleși în circumscripția Sibiu. Așadar, dacă PNL își păstrează scorurile de la ultimele alegeri parlamentare, Klaus Iohannis are șanse mari să devină parlamentar dacă este pus cap de listă.

    În 2020, Valeriu Nicolae a candidat ca independent la București. A reușit să strângă cu peste 13.000 de semnături, deși avea nevoie de 9.500, dar a declarat că acest lucru a fost cel mai greu, tocmai pentru că nu a avut o structură de partid în spate, care să îl finanțeze, susțină cu logistică și cu oameni care să strângă efectiv semnături în stradă. Valeriu Nicolae nu a reușit să intre în Parlament, pentru că i-au lipsit doar câteva zeci de voturi.


    Care este stadiul inițiativei

    Între timp, Consiliul Legislativ a emis un aviz favorabil pentru propunere, pentru următoarele motive:

    • una dintre vechile legi pentru alegerea Parlamentului (Legea nr. 373/2004, articolul 5) cuprindea un alineat identic cu cel pe care inițiativa urmărește să îl adauge, iar la momentul respectiv a existat o decizie CCR care a confirmat că alineatul este constituțional,
    • în actuala lege pentru alegerea Parlamentului nu există o definiție a sintagmei candidat independent, pe când în Legea nr. 35/2008 este definit, în articolul 2, fără să se facă vreo observație la apartenența politică a candidatului; și cum în actuala lege nu există nicio definiție a candidatului independent, se folosește definiția deja existentă.

    În momentul publicării acestei analize (24 septembrie 2024), inițiativa are avizul favorabil de la Consiliul Legislativ, însă liderii politici ai celorlalte partide și-au exprimat reticența față de adoptarea acesteia. 

    Marcel Ciolacu spune că propunerea nu reprezintă o prioritate nici pentru PSD, nici pentru Guvern, plus că recomandarea Comisiei de la Veneția este ca legea electorală să nu se schimbe cu un an înainte de alegeri.

     Elena Lasconi l-a acuzat pe Iohannis că nu a făcut reforme în timpul mandatelor sale, susținând că este un „politician mediocru” și „fără pic de consistență”, care nu a reușit să obțină niciun alt rol important în politica internațională. George Simion încurajează oamenii să nu voteze cu PNL dacă Iohannis va ajunge să candideze pe listele partidului.

    Între timp, parcursul legii în Parlament va fi întârziat cu o săptămână pentru a cere opinia Biroului Electoral Central și a Autorității Electorale Permanente.

  • Lingvistul Dan Ungureanu: Românii au nevoie să fie fascinați de strămoșii lor

    Dan Ungureanu

    România a fost și este o țară de analfabeți.  Faptul că unii sau alții folosesc accidental cuvîntul scris e complet irelevant. Atitudinea românilor față de cuvîntul scris e exact cea a papuașilor : scrisul e văzut ca ceva magic și misterios. Expresia „Arhivele secrete ale Vaticanului” trădează o mentalitate de trib amazonian. Pentru cei care au făcut latină, greacă și paleografie nu există „secrete” în arhivele Vaticanului. 

    Românii au un dispreț milenar pentru cuvîntul scris, pentru documente și arhive. Primul text românesc, Scrisoarea lui Neacșu, e păstrat în arhivele orașului săsesc Brașov, fiindcă românii nu aveau arhive. Nici mitropoliții, nici episcopii, nici mănăstirile nu au arhive – arhive vechi, din secolele 14-16. Preoții au fost și ei analfabeți pînă în secolul 19. 

    În asemenea culturi orale, istoria e înlocuită de basm. Erich von Däniken, marțienii, tainele piramidelor, Atlantida – toate acestea sînt basme compuse cu materiale luate din cultura scrisă, cu limbajul și cu aparența textului științific. Napoleon Săvescu, Mihai Vinereanu, Sorin Paliga, Lucian Cueșdean – toți aceștia scriu basme despre daci, cu diverse toppings – dar esențialmente basme. Nicolae Densuşianu cu Dacia preistorică e primul autor de asemenea basme. 

    Românii au nevoie să fie fascinați de strămoșii lor, să afle că sînt urmașii unui popor glorios. dacii sînt exact ca tofu: așa cum tofu n-are nici un gust și trebuie condimentat, tot așa, despre daci nu știm mai nimic, putem spune orice despre ei ca să alcătuim un basm, pentru a satisface fascinația unui popor frustrat că a avut o istorie irelevantă și marginală. Oamenii din culturile orale nu au repere să distingă adevărul de poveste și realitatea de basm. 

    După 1980, Nicolae Ceaușescu a încurajat mania dacică. Au tot apărut cărți despre limba dacilor, de la tîmpenii grotești ca Berinde și Lugojan, Contribuții la cunoașterea limbii dacilor, la prostii ca Ariton Vraciu, Limba daco-geților, pînă la chestii absolut toxice, I. I. Russu, Limba traco-dacilor, o monstruozitate promovată intens atunci, și care e citată și astăzi, din păcate. 

    Oameni vag frecventabili, ca Lucian Boia, care au tot scris despre istoria transformată de regimul comunist în mitologie, nu au zis nimic despre subiectul tabu al dacilor și limbii lor: rîdem, glumim, dar nu părăsim incinta.

    După 1990, securiștii bătrîni, SRI și naționaliștii analfabeți (20 % din populație) au internalizat basmele despre daci ale lui Ceaușescu. Dar e greșit să credem că aceste aiureli sînt doar cultură populară marginală. Statul subvenționează gras aceste scorneli: Mihai Vinereanu, Dicționar etimologic al limbii române „pe baza cercetărilor de indo-europenistică” din 2008 a fost „editat cu sprijinul Autorității Naționale pentru Cercetare Științifică”; Viorica Enăchiuc, Codex Rohonczi (altă carte delirantă) Editura Alcor, 2002, e și ea finanțată de Ministerul Culturii – era ministru Răzvan Theodorescu.

    Cei mai vinovați, desigur, sînt angajații din mass-media, care, de dragul ratingului, promovează orice senzaționalism, fără să le pese de minime reguli de deontologie, fără să cheme niciodată vreun specialist. România a avut un excedent de 50.000 de morți în pandemia de coronavirus, fiindcă televiziunile au considerat că antivaccinista Olivia Steer face rating mai bun. 

    Democrația trădează la fel de abject știința cum o trădează și totalitarismul. Dictatura ratingului e la fel de rea ca propaganda totalitaristă. 

    Un medic senil, Lucian Cueșdean, a pus mîna pe un dicționar punjabi și a început să caute cuvinte românești. Cele mai multe sînt false pozitive (am scris, cu Alexandru Șișu, o carte întreagă despre psihologia cognitivă a lingvisticii istorice, Reconstructing languages. A cognitive assessment of historical and comparative linguistics. O parte sînt moșteniri comune din indo-europeană, altă parte, împrumuturi din persană, arabă ori turcă (spre română, respectiv spre hindi și bengali). 

    Nu există absolut nici o legătură specială între română și punjabi, nici o istorie comună între români și indieni. Există doar românii, un popor mic, apărut tîrziu, care nu scrie nimic, și care e atestat în cronicile și documentele altora. Maghiarii au stat și sînt atestați din sec. 8, sîrbii la fel, bulgarii din sec. 7.  Primul stat român apare abia la 1300, cinci secole după sîrbi, șase secole după bulgari, patru secole după unguri. Românii creează state tîrzii și instabile (în afară de Mircea cel Bătrîn, Alexandru cel Bun și Ștefan, domniile sînt scurte, de cîte doi ani în medie ; nu există nici o tradiție sau rînduială de succesiune sau mod de alegere al domnilor, cel care reușea să mituiască mai mulți aliați lua tronul, de obicei cu luptă).

    Știința nu a eliminat superstiția. Avem spitale, dar angajatele cu buze de rață de prin ministere se duc încă la ghicitoarele din Berceni. Am trimis cosmonauți pe Lună, dar casnicele la menopauză încă mai ascultă horoscopul dimineața. Avem istorie și arheologie, dar nu avem un public de adulți. Avem doar puberi frustrați care urmăresc basmele lui Daniel Roxin. 

    Diverși cretini spun „bine, dar de ce nu spuneți voi, istoricii/lingviștii cinstiți adevărul la TV/radio/ în cărți ?” 

    Există o asimetrie imensă între știință și pseudo-știință. Știința reală (istorie, arheologie, lingvistică istorică) e dificilă, seacă, are lacune și e pentru specialiști; iar realizatorii de emisiuni TV o evită. Pseudo-știința e entertainment, face rating, fascinează.


    ***Text publicat ca urmare a unui fact-check privind o presupusă limbă română arhaică, pentru care Factual.ro l-a consultat pe lingvistul Dan Ungureanu. Verificarea inițială poate fi citită aici.

  • Factual se declară solidar cu Faktograf.hr și Melita Vrsaljko și reacționează la violența împotriva jurnaliștilor din Croația

    Factual și Funky Citizens sunt solidari cu colegii noștri din Croația, redacția Faktograf.hr, în urma atacurilor repetate împotriva fotografei Melita Vrsaljko. 

    Melita Vrsaljko este fact-checker și fotograf pentru redacția croată Faktograf. Aceasta documentează și publică investigații despre problemele de mediu din Croația pe Faktograf.hr și pe site-ul Climate Portal. A fost atacată săptămâna aceasta în timp ce documenta deșertarea ilegală de gunoaie pe terenul unui consilier local din Nadin, localitatea Zadar, Croația. 

    Aceasta și-a detaliat dublul atac pe pagina redacției, explicând cine au fost făptașii. În timp ce documenta depozitarea ilegală deșeurilor de lângă curtea familiei consilierului Dario Vrsaljko, tatăl acestuia a atacat-o fizic și verbal. A doua zi, bărbatul a mers alături de fiica sa, Iva Perić și au atacat-o pe jurnalistă chiar în casa sa, spărgându-i telefonul și agresând-o fizic. 

    Melita Vrsaljko a discutat și despre reacția poliției. Instituția a documentat atacul și au existat și martori oculari, iar poliția a categorizat atacul drept un eveniment de tulburare a liniștii publice, în care toți trei au fost declarați făptași, cu toate că atacul a fost îndreptat către jurnalistă.

    Este primul atac fizic la adresa unui jurnalist Faktograf.hr

    Redacția Faktograf.hr este prima redacție de fact-checking din Croația. În studiul de caz întocmit de redactori în 2023, aceștia semnalează primele atacuri la adresa lor, care au început înainte de 2020. Au primit mesaje de amenințare, au fost surprinși de atacuri de dezinformare pe rețelele de socializare și au fost dați în judecată. 

    Principalele rețele de fact-checking din lume, European Fact-Checking Standards Network și Poynter Institute, au reacționat la vestea atacului, condamnând violențele împotriva jurnaliștilor.  Comitee to Protect Journalists atrage atenția că, în anul 2023, peste 99 de jurnaliști au murit în zone de conflict sau în urma actelor de violență.

    Alte surse privind atacul asupra jurnalistei din Croația:

    Declarația EFCSN: https://efcsn.com/news/2024-07-17_efcsn-condemns-attack-on-croatian-fact-checker/ 

    Postul de  LinkedIn al jurnalistei:   

    https://www.linkedin.com/posts/eurofactcheck_novinarka-klimatskog-portala-i-faktografa-activity-7219330504456564736-UNDW/?utm_source=share&utm_medium=member_desktop

    Articolul original de la faktograf.hr: https://udruga.faktograf.hr/2024/07/17/journalist-of-the-climate-portal-and-faktograf-hr-physically-attacked-in-her-home/