Autor: Factual

Rusia a acuzat oficial Ucraina că a încercat să atace reședința președintelui Vladimir Putin de la Valdai cu 91 de drone, în noaptea de 28 spre 29 decembrie, descriind incidentul drept un act de „terorism de stat”. 

În acea perioadă, președintele Volodimir Zelensky s-a aflat la reședința lui Donald Trump de la Mar-a-Lago, pentru negocieri privind pacea în Ucraina.

Moscova susține că toate dronele au fost doborâte, fără a provoca victime sau pagube, însă a folosit acest pretext pentru a anunța o înăsprire a poziției sale în negocierile de pace. În replică, Ucraina a respins categoric acuzațiile, spunând că sunt menite să saboteze progresele diplomatice recente și să justifice viitoare atacuri rusești asupra Kievului. 

Este un eveniment pe care cele două țări l-au prezentat complet diferit, un alt episod din războiul hibrid. Avem, însă, câteva date concrete, care ne pot ajuta să înțelegem mai bine.

Cine a dat prima dată informația

Acuzațiile au pornit de la Ministrul de Externe al Rusiei, Serghei Lavrov. 

Acesta a susținut, luni 29 decembrie, pe canalul său de Telegram, că Ucraina a lansat un atac cu 91 de drone cu rază lungă de acțiune asupra reședinței prezidențiale din regiunea Novgorod (Valdai). El a etichetat acest incident drept un act de „terorism de stat”. 

Dmitry Peskov, purtătorul de cuvânt al Kremlinului, a anunțat că poziția de negociere a Rusiei va fi revizuită din această cauză, conform presei rusești.

Vladimir Putin a fost cel care l-a anunțat pe Donald Trump despre presupusul incident. Trump le-a confirmat jurnaliștilor că a aflat despre incident chiar de la Putin. 

BBC relatează că Iuri Ușakov, consilier de politică externă la Kremlin, a afirmat că atacul ar fi avut loc duminică noaptea, „practic imediat după” discuțiile dintre Trump și Zelenski din Florida. Ușakov a susținut că președintele american a fost șocat de veste: „Președintele SUA a fost șocat de această informație, s-a înfuriat și a spus că nu poate să creadă că s-au comis astfel de acțiuni nebunești. S-a afirmat că acest lucru va afecta fără îndoială abordarea SUA în ceea ce privește colaborarea cu Zelenski”.

Inițial, Dmitri Peskov, purtătorul de cuvânt al Kremlinului, a declarat că Rusia nu va prezenta dovezi fizice (epave de drone), argumentând că simplul fapt că sistemele de apărare aeriană au funcționat eficient ar trebui să fie îndeajuns. Peskov a mai declarat că scopul atacului ar fi fost „sabotarea eforturilor președintelui Trump de a facilita o soluționare pașnică a conflictului ucrainean”.

Deși inițial nu a menționat niciun atac asupra reședinței în rapoartele sale de dimineață, Ministerul Apărării al Rusiei a oferit ulterior detalii tehnice prin Generalul-maior Aleksandr Romanenkov. Conform publicației The Moscow Times, pe 31 decembrie, acesta a susținut că atacul a fost unul „deliberat și planificat cu grijă”, prezentând o hartă a traseelor dronelor și un material video cu o dronă doborâtă într-o pădure, materiale care nu au putut fi verificate independent.

Militarii ruși au susținut că drona transporta o încărcătură explozivă de 6 kilograme și că nu a explodat deoarece a fost lovită în coadă. 

Cronologia

Așadar, primele acuzații au fost lansate luni, 29 decembrie 2025, de Ministrul de Externe Serghei Lavrov, care a oferit cifre, dar nu a prezentat nicio dovadă. 

Dmitry Peskov, purtătorul de cuvânt al Kremlinului, a declarat marți că nu este necesară prezentarea de dovezi fizice pentru un atac atât de masiv, argumentând că eficiența apărării antiaeriene este suficientă. 

Însă, abia miercuri, în 31 decembrie, Ministerul rus al Apărării a publicat, pe canalul său de Telegram, un videoclip despre care susține că surprinde momentul interceptării dronelor, incluzând imagini de pe un ecran radar și comunicații audio între operatori.

Pentru a verifica ce spune exact în rusă, am folosit funcția de recunoaștere vocală (voice-to-text) din Google Translate, care a transcris și tradus mesajul în limba română.

„Intră în zonă. Ținta a fost distrusă. Consum: unul.”

„Avem detonare! Ținta a fost distrusă. Consum: unul.”

„În noaptea de 29 decembrie a avut loc o tentativă de atac cu drone de tip aeronavă asupra teritoriului unui obiectiv protejat. Primele drone inamice au intrat din direcția sudică, din regiunea Tver în regiunea Novgorod.”

„Avem traiectorie! Avem! Ținta a fost distrusă. Consum: unul.”

„Ținta a fost distrusă! Consum: unul.”

„După distrugerea primului val, al doilea val de drone a intrat pe teritoriul regiunii Novgorod din direcția vestică și s-a deplasat spre obiectivul protejat. Pe durata atacului au fost distruse 41 de aparate de zbor fără pilot. Tentativa de a pătrunde prin dispozitivul de luptă și de a suprasolicita apărarea noastră a eșuat. Echipajul a acționat conform procedurilor standard. Toate țintele au fost distruse. Ținta atacului cu drone a fost obiectivul protejat din regiunea Novgorod, raionul Valdai”.

Ministerul Apărării a mai publicat o hartă care arată traiectoriile a 91 de drone. Conform hărții, dronele ar fi decolat din regiunile ucrainene Sumî și Cernihiv, zburând la altitudini foarte joase prin regiunile Briansk, Smolensk și Tver, înainte de a ajunge în regiunea Novgorod.

Briefingul susținut de general-maiorul Aleksandr Romanenkov, publicat pe Telegram, reprezintă cea mai detaliată versiune oficială a presupusului atac cu drone asupra reședinței lui Vladimir Putin:

„Între 28 și 29 decembrie 2025, regimul de la Kiev a încercat să comită un atac terorist prin utilizarea masivă a dronelor de atac cu rază lungă împotriva reședinței președintelui Federației Ruse din regiunea Novgorod.

La aproximativ ora 19:20, pe 28 decembrie 2025, unități ale trupelor radiotehnice ale Forțelor Aerospațiale au detectat un atac aerian cu drone de tip aeronavă, care operau la altitudini extrem de joase, lansate de pe teritoriile regiunilor ucrainene Sumî și Cernihiv.

Atacul inamic, așa cum este prezentat pe hartă, a fost desfășurat din mai multe direcții către reședința președintelui Rusiei, traversând teritoriile regiunilor Bryansk, Smolensk, Tver și Novgorod, folosind un total de 91 de drone.

În timpul luptei aeriene, toate dronele ucrainene au fost distruse de forțele și mijloacele de apărare antiaeriană ruse.

Conform hărții prezentate, 49 de drone au fost doborâte deasupra regiunii Briansk, una deasupra regiunii Smolensk, iar 41 de drone au fost distruse de unitățile de rachete antiaeriene ale Forțelor Aerospațiale în regiunea Novgorod.

Pentru respingerea atacului masiv au fost utilizate sisteme de rachete antiaeriene, grupuri mobile de foc și sisteme de război electronic.

Structura atacului, numărul mijloacelor aeriene utilizate și direcțiile din care acestea au acționat demonstrează, potrivit autorităților ruse, că atacul a fost unul țintit, atent planificat și desfășurat în mai multe eșaloane.

În urma respingerii atacului, nu s-au înregistrat victime sau pagube pe teritoriul Federației Ruse, iar reședința președintelui Federației Ruse nu a fost afectată.

Forțele de apărare antiaeriană continuă să își îndeplinească misiunile de luptă pentru protejarea spațiului aerian al țării.”

După cum relatează Reuters, ministerul nu a dat explicații despre cum știau care era ținta dronei. De asemenea, locația în care a fost filmat videoclipul nu poate fi identificată la momentul redactării. 

Conform BBC, epava prezintă similitudini cu modelul Chaklun produs în Ucraina, dar deoarece componentele dronei din imagine sunt ieftine și disponibile pe scară largă online, nu pot fi atribuite direct armatei ucrainene.

Drona Chaklun este frecvent menționată în rapoartele militare ucrainene și a fost subiect de știre internațională, în momentul în care Ucraina a decis să o folosească la scară largă. Acest lucru poate fi interpretat în două feluri – atât ca o confirmare a faptului că Ucraina deține un astfel de echipament, dar și ca o informație foarte ușor de obținut de oricine, inclusiv de serviciile de informații din Rusia. 

Nicio relatare nu confirmă dacă Vladimir Putin se afla sau nu la reședința de la Valdai.

Poziția Ucrainei: „minciuni tipic rusești”

Președintele Volodimir Zelenski a reacționat rapid, în 29 decembrie și declarat că Moscova a inventat acest atac pentru a submina progresele diplomatice realizate în urma întâlnirii sale cu Donald Trump la Mar-a-Lago, numind aceste acuzații drept „minciuni tipic rusești”. 

Kievul consideră că, pentru Rusia, orice succes în relația Ucrainei cu noua administrație americană este văzut ca un eșec, motiv pentru care Kremlinul a căutat un pretext pentru a crea tensiuni între cele două părți.

Conform lui Zelenski, acest scenariu este folosit de Moscova pentru a justifica viitoare atacuri masive asupra Ucrainei. 

Și ministrul de Externe ucrainean, Andrii Sybiha, a declarat marți că atacul nu a avut loc.

Kievul a invitat partenerii internaționali, în special echipa lui Donald Trump, să își folosească propriile capacități tehnice și de satelit pentru a verifica dacă a existat vreo activitate de drone în zona reședinței Valdai. Zelenski a declarat pentru CNN că datele serviciilor de informații occidentale vor confirma natura falsă a acuzațiilor rusești.

Serviciul de Informații Externe al Ucrainei a punctat că Ministerul Apărării al Rusiei și-a modificat raportările de mai multe ori, pentru a se potrivi narațiunii politice: inițial au raportat 18 drone, apoi 23, ajungând în final la cifra de 91 menționată de Serghei Lavrov, conform Pravda.

Experții ucraineni și oficialii de la Kiev susțin că un astfel de atac ar fi fost „stupid din punct de vedere strategic”, deoarece ar fi distrus orice bunăvoință construită cu administrația Trump chiar în momentul în care se discutau garanții de securitate vitale pentru Ucraina.

Într-un interviu pentru Reuters, purtătorul de cuvânt al Ministerului de Externe al Ucrainei, Heorhii Tykhyi, a declarat că videoclipurile Rusiei sunt „hilare” și că Kievul este „absolut convins că un astfel de atac nu a avut loc”.

Localizare

Reședința președintelui Vladimir Putin, cunoscută sub numele de „Valdai”, dar numită și „Uzhin” sau „Dolgiye Borody”, este un complex de lux situat în nord-vestul Rusiei, în regiunea Novgorod. Aceasta se află la nord de Moscova, pe malul lacului Valdai.

Proprietatea se află în interiorul Parcului Național Valdai și este înconjurată de apă pe trei părți, accesul fiind restricționat de un gard masiv pe a patra latură. 

Potrivit unei investigații publicate în aprilie 2021 de Fundația Anticorupție (FBK), fondată de figura opoziției ruse Alexei Navalny, reședința conține aproape 80 de clădiri: o vilă cu patru etaje având suprafața de 3500 metri pătrați, propria biserică, un pavilion chinezesc, un complex spa, restaurante, mini-cazinou, teren de golf, și alte clădiri cum ar fi o serie de depozite și garaje.

Este considerat unul dintre cele mai bine păzite spații din Rusia după Kremlin. Securitatea a fost sporită considerabil din 2022, imaginile de satelit din mai 2024 indicând prezența a cel puțin 12 sisteme de rachete antiaeriene Pantsir-S1 și cel puțin un sistem S-400 pentru apărarea împotriva dronelor și rachetelor, conform CNN, United24 Media și jurnaliștilor de la RFE/RL. Există o hartă interactivă realizată de jurnalistul Mark Krutov de la RFE/RL în care se pot observa aceste sisteme.

Ministerul Apărării al Rusiei susține că un total de 91 de drone cu rază lungă de acțiune au fost doborâte în drumul lor către reședință, într-o operațiune care ar fi durat aproximativ 13 ore (între orele 19:20 pe 28 decembrie și 08:30 pe 29 decembrie).

Conform versiunii oficiale ruse, dronele au urmat acest traseu și au fost interceptate în următoarele zone:

• Regiunea Bryansk: Aici ar fi fost doborâte cele mai multe drone, respectiv 49 de unități. Această regiune se află la peste 450-500 km sud de Valdai.
• Regiunea Smolensk: A fost raportată doborârea a unei singure drone.
• Regiunea Novgorod: Restul de 41 de drone ar fi fost interceptate chiar în regiunea unde se află reședința, în Valdai.

Generalul-maior Aleksandr Romanenkov a declarat că dronele au fost lansate din regiunile ucrainene Sumî și Cernihiv, zburând la altitudini extrem de joase pentru a evita detectarea. Atacul s-ar fi desfășurat în două valuri: primul intrând dinspre sud (regiunea Tver), iar al doilea dinspre vest.

Am pus pe hartă locațiile în care Rusia susține că ar fi avut loc interceptarea și locația aproximativă a reședinței lui Vladimir Putin. 

Totodată, aici este harta realizată de Ministerul Apărării din Rusia privind dronele.

Deși Moscova insistă asupra acestor locații, conform unui reportaj BBC publicat în 30 decembrie, martorii oculari din orașul Valdai (aflat la 20 km de reședință) nu au auzit explozii sau sunete de drone în noaptea respectivă, iar autoritățile locale nu au emis alerte de atac aerian prin SMS, așa cum se întâmplă de obicei în astfel de situații. 

O investigație a publicației independente Mozhem Obyasnit, care a discutat cu 14 rezidenți din orașul Valdai și din regiunea Novgorod, arată același lucru. Localnicii au declarat că nu au auzit sunete specifice de drone (bâzâit) sau explozii provocate de interceptări. Un localnic a declarat: „Dacă s-ar fi întâmplat așa ceva, tot orașul ar fi vorbit despre asta”.

Există o singură mărturie care atestă existența atacului, dar aceasta vine din partea statului. Ministerul rus al Apărării a publicat un video pe Telegram cu un presupus martor local pe nume Igor Bolșakov, din satul Roșcino. Acesta a declarat că s-a trezit spre dimineață din cauza zgomotului și a auzit sunetul rachetelor și un scrâșnet venind dinspre lac.

Reacția la nivel internațional

În timp ce Donald Trump s-a declarat „foarte furios” după ce a fost informat personal de Vladimir Putin despre presupusul incident, Matthew Whitaker, Ambasadorul SUA la NATO, a pus sub semnul întrebării realitatea incidentului. El a spus că ar fi „bezmetic” ca Ucraina să riște un acord de pace atât de aproape de finalizare printr-o astfel de acțiune, conform Reuters.

Kaja Kallas, vicepreședinta Comisiei Europene a numit relatările drept o „distragere deliberată” a atenției și o încercare de a deraia procesul de pace. Potrivit CNN, surse apropiate președintelui Macron au indicat că, după verificări cu partenerii internaționali, nu s-au găsit dovezi solide care să susțină acuzațiile rusești. Tot CNN spune că Lituania a descris incidentul drept o operațiune „steag fals” (false flag) menită să justifice o escaladare militară din partea Rusiei.

Cancelarul Germaniei, Friedrich Merz, a declarat pe pagina sa de X că cere transparență și onestitate din partea Rusiei: „Astăzi am avut consultări suplimentare cu partenerii noștri europeni și canadieni în cadrul formatului Berlin. Procesul de pace avansează. În prezent, transparența și onestitatea sunt necesare din partea tuturor, inclusiv din partea Rusiei.”

Surse oficiale din partea serviciului de inteligență al SUA, CIA, au declarat, în 31 decembrie 2025, inițial pentru Wall Street Journal, că toate informațiile deținute infirmă teoria că Ucraina ar fi lansat un atac asupra reședinței lui Vladimir Putin.

În schimb, aliații Rusiei, India, Pakistan, Emiratele Arabe Unite și statele din Asia Centrală condamnă ferm „tentativa de atac” a Ucrainei.

Ce spun experții

În primele ore după incident, rapoartele oficiale ale Ministerului Apărării din Rusia și ale autorităților regionale menționau cifre mult mai mici.  De exemplu, în regiunea Novgorod (unde se află reședința), s-a raportat inițial doborârea a doar 18 drone. Serviciul de Informații Externe al Ucrainei a observat că Ministerul Apărării rus și-a modificat raportările de cel puțin două ori: de la pragul inițial de 18 drone în regiunea respectivă, cifra a crescut la 23, conform publicației Pravda. 

Institutul pentru Studiul Războiului (ISW) a subliniat că afirmația lui Lavrov despre cele 91 de drone era inconsistentă cu alte date ale Ministerului Apărării, care menționau la un moment dat doborârea a 47 de drone deasupra regiunii.

ISW spune că atacurile ucrainene reale în interiorul Rusiei generează întotdeauna dovezi observabile: filmări geolocalizate ale apărării antiaeriene, explozii, incendii sau coloane de fum. În cazul Valdai, nu a existat nicio astfel de dovadă în primele 24 de ore.

Tot experții ISW, citând publicația de opoziție din Rusia, Sota, spun că este imposibil ca doborârea a 91 de drone să treacă neobservată într-o zonă locuită. Investigațiile independente au arătat că rezidenții nu au auzit niciun zgomot de motor sau explozii, ceea ce ar fi fost inevitabil dacă sistemele de apărare (precum Pantsir-S1) ar fi operat la o asemenea scară.

Expertul australian Malcolm Davis (Australian Strategic Policy Institute) a afirmat pentru ABC News că, deși un atac ar fi „tehnic posibil”, ar fi „strategic și politic stupid”. O astfel de acțiune ar distruge imediat bunăvoința construită de Ucraina în relația cu echipa lui Donald Trump, chiar în momentul în care negocierile păreau să progreseze.

Peter Dickinson (Atlantic Council) explică faptul că reședința de la Valdai este unul dintre cele mai bine protejate spații din Rusia. Șansele ca o dronă să lovească o țintă specifică într-un domeniu atât de vast, fără a fi detectată, sunt aproape de zero.

Marina Miron, analist de la King’s College London, a spus pentru Al Jazeera că acest incident ar putea fi o operațiune sub „steag fals” (false flag) menită să submineze procesul de pace. 

Samuel Charap, analist veteran rus al organizației non-profit Rand, consideră că Putin ar fi putut inventa această scuză pentru a adopta o poziție mai dură în fața lui Trump, simțindu-se presat de succesul vizitei lui Zelenski la Mar-a-Lago: „S-ar putea ca Putin să fi încercat să rămână în grațiile lui Trump fără a pune capăt războiului. Fie i s-a dat, fie și-a inventat un pretext pentru a adopta o poziție mai dură.”

Faptul că primele detalii militare au fost oferite de Ministrul de Externe (Lavrov) și nu de Ministerul Apărării este considerat de The Moscow Times ca fiind o procedură neobișnuită. 

*Sursă foto principală: Unsplash

Actualizare: textul a fost completat cu explicațiile lui Radu Nechita, profesor la Facultatea de Studii Europene UBB și director de cercetare la Institutul European pentru Studii Economic, în data de 9 aprilie 2025. Completările vizează  modul corect de calcul al taxelor vamale, de ce este eronată metodologia folosită de administrația Trump și care pot fi consecințele aplicării acestor „tarife”.

Președintele SUA, Donald Trump, a anunțat, pe 2 aprilie, noi tarife extinse asupra mai multor țări și parteneri comerciali ai SUA, printre care și Uniunea Europeană. Aceste „tarife” sunt taxele vamale aplicate pentru bunurile cumpărate din alte țări.

Prin aceste măsuri, Trump a declarat că vrea să taxeze țările care vând mai multe bunuri în SUA decât cumpără. Liderul de la Casa Albă a anunțat că impune și o taxă de bază de 10% pe toate importurile. 

În timpul discursului său de miercuri, zi pe care a promovat-o ca „Liberation Day” („Ziua Eliberării”), Trump a afișat un grafic cu țările care vor fi supuse unor tarife mai mari (imaginea de mai sus).

Conform datelor prezentate de Trump, țările ar impune următoarele tarife pe bunurile americane:

Pentru aceste țări, Trump impune tarife cu valori înjumătățite din aceste procente, cu excepția țărilor următoare: Turcia, Australia, Chile, Singapore și Regatul Unit, pentru care se aplică 10%. 

Anunțul a generat reacții de îngrijorare la nivel internațional, iar mai multe țări vorbesc despre contramăsuri sau cer negocieri (vezi aici, aici sau aici). 

Conform Reuters, piețele bursiere au suferit o prăbușire globală, dolarul american s-a devalorizat și prețurile petrolului se îndreptau spre cea mai proastă săptămână din ultimele luni, după anunțul lui Trump, în contextul în care analiștii au avertizat că tarifele ar putea reduce cererea, ar perturba lanțurile de aprovizionare și ar afecta profiturile companiilor.

Cum a calculat administrația Trump tarifele

Cifrele pe care Donald Trump le-a prezentat au iscat multe nedumeriri în lumea economică. Baza de calcul pare să fie una rudimentară, au spus unii specialiști, iar modul în care s-a făcut mai departe matematica prin care s-a ajuns la procentele finale este una extrem de simplă, care nu ține cont de realitățile economice particulare, de la stat la stat. 

James Surowiecki, un jurnalist american cunoscut mai ales pentru analize economice, a susținut că administrația Trump nu ar fi calculat tarifele reciproce în urma unei analize amănunțite, în care să se țină cont de taxele și barierele comerciale ale fiecărei țări. 

În schimb, pare că oficialii au luat în calcul, simplist, cât de mult importă SUA dintr-o țară, față de cât de mult exportă înapoi – adică deficitul comercial. Apoi, acest deficit a fost împărțit la valoarea totală a exporturilor țării respective în SUA. 

Jurnalistul dă exemplul Indoneziei: 

• SUA are un deficit comercial de 17,9 miliarde $ cu Indonezia.
• Importurile din Indonezia sunt de 28 miliarde $.

Calcul:
17,9 ÷ 28 = 0,639 (sau 64% – tarif rotunjit, cu care Indonezia ar taxa SUA, potrivit președintelui Donald Trump)

Ulterior, Kush Desai, adjunctul purtătorului de cuvânt de la Casa Albă, l-a contrazis pe jurnalist, susținând că administrația Trump a analizat fiecare taxă și barieră comercială. 

Ca dovadă Kush Desai a postat pe X o captură de ecran cu formula folosită, pe care USTR (Biroul Reprezentantului Comercial al SUA) a publicat-o pe site-ul său: 

Dacă ne uităm pe site-ul USTR, formula este explicată în felul următor: 

Formula:

Unde:

Prezentată astfel, formula pare destul de complexă. 

Totuși, jurnalistul arată că dacă înlocuim partea de sus cu deficitul comercial și partea de jos cu importurile, iar rezultatul îl înmulțim cu 0.5 (adică îl înjumătățim), obținem tarifele pe care Donald Trump le cere țărilor. 

Formula simplificată arată, de fapt, așa:

*Sursă: ilustrare Factual.ro

Conform CNN, explicațiile lui Surowiecki sunt susținute și de Mike O’Rourke, strateg șef de marketing la compania Jones Trading, cu experiență vastă în domeniul piețelor financiare, care a transmis către investitori că:

„Deși aceste noi măsuri tarifare au fost încadrate ca tarife «reciproce», se pare că politica este de fapt una de direcționare a surplusului (…) Nu pare să fi fost utilizate tarife în calcularea ratei (…) Știind cum au fost calculate aceste rate, se evidențiază faptul că, în general, acestea vor fi cele mai severe pentru națiunile pe care companiile americane se bazează foarte mult în lanțul lor de aprovizionare.”

Tarifele reale nu pot fi reflectate doar de deficitul comercial și valoarea importurilor. Acestea arată, mai degrabă, preferințele de consum ale populației. 

Calculele, respinse de economiști

Mai multe publicații, precum Financial Times, FactCheck.org, Forbes, CNBC și Fortune, arată că acesta este într-adevăr modul în care administrația din SUA a calculat tarifele.

New York Time a scris că taxele sunt stabilite, în realitate, de cât de mult exportă o țară către SUA față de cât importă din SUA și „este posibil ca americanii pur și simplu să dorească să cumpere mai multe lucruri din, să zicem, Japonia, decât doresc japonezii să cumpere din Statele Unite”, notează publicația.

Kimberly Clausing, cercetător senior asociat la Peterson Institute for International Economics, a declarat pentru FactCheck.org că aceasta nu este o metodă legitimă de a calcula barierele comerciale și că 99% dintre economiștii specializați în comerțul internațional ar respinge metodologia pentru că este „profund greșită”. 

„De exemplu, imaginează-ți că ai un comerț complet liber cu o insulă care produce mango, dar care nu are venituri suficiente pentru a cumpăra bunuri din SUA. SUA cumpără mango în valoare de 100 de dolari și exportă doar bunuri în valoare de 20 de dolari. Aceasta ar implica o rată a tarifului de 40% conform metodei Trump (80/100 împărțit la 2), dar dezechilibrul comercial reflectă doar existența unui avantaj comparativ distinct în comerț, nu existența unor bariere comerciale”, a spus expertul. 

Erica York, vicepreședinte pentru politica fiscală federală la Tax Foundation a susținut că „absolut niciunul dintre factorii despre care Casa Albă pretinde că îi ia în considerare — cum ar fi tarifele, barierele netarifare sau alte practici incorecte — nu influențează în vreun fel rata tarifară pe care o calculează. Sunt cifre inventate, care nu au absolut nicio legătură cu politicile reale”. 

Calcul pentru fiecare țară pe baza metodei Trump

Am făcut calcule pentru fiecare țară prezentată de Donald Trump după formula simplă prezentată mai sus, care este acum dezbătută de economiști.

Rezultatele ne arată că, într-adevăr, doar prin aceste calcule simple au fost stabilite noile tarife „reciproce” și tot pe baza acestor calcule au fost acuzate peste 20 de țări că practică tarife enorme pentru Statele Unite. 

Spre exemplu, anul trecut, SUA a avut un deficit comercial cu UE de 235,6 mld dolari, iar importurile făcute de SUA din UE au fost în valoare de 605,8 mld dolari. Dacă împărțim deficitul cu importurile, rezultatul este 0,388 – rotunjit spre 39% reprezintă tariful pe care Trump spune că UE îl aplică Statelor Unite. 

Am consultat și datele Organizației Mondiale a Comerțului, care arată și ele că datele prezentate de Donald Trump ca tarife ale altor țări pentru SUA sunt incorecte. 

Să luăm cazul Uniunii Europene, despre care Donald Trump spunea că are un tarif de 39% pentru SUA.

În realitate, media ponderată a tarifelor comerciale în UE este de 2,7%, conform datelor Organizației Mondiale a Comerțului. Pentru SUA, UE a avut o medie a tarifelor vamale ponderată de 2,7% la produsele agricole și 1,4% la produsele non-agricole. 

Pentru alte câteva țări menționate de Trump, cifrele privind media ponderată a tarifelor comerciale sunt următoarele: 

China – 3% (pentru SUA: produse agricole 3,3% și non-agricole 2,6%)

Japonia – 1,9% (pentru SUA: produse agricole 3,7% și non-agricole 1,6%)

Vietnam – 5,1% (pentru SUA: produse agricole 0,9% și non-agricole 4,7%)

Indonezia – 5,3% (pentru SUA: produse agricole 0,5% și non-agricole 6,6%)

Regatul Unit – 3,3% (pentru SUA: produse agricole 1,5% și non-agricole 1%)

Elveția – 5.3% (pentru SUA: produse agricole 1,9% și non-agricole 1%)

De asemenea, FactCheck.org arată că fișa USTR privind calculul tarifelor „reciproce” a citat câteva studii academice, însă autorii unora dintre studii s-au delimitat clar de concluziile trase de administrația Trump. 

Profesorul de economie Anson Soderbery, de la Universitatea Purdue, autorul unuia dintre studii, a declarat că tarifele prezentate de Trump ca fiind „tarifele percepute SUA cu siguranță nu reflectă tarifele reale, stabilite prin legislație”. 

El a menționat că, în realitate, tarifele sunt mult mai mici și țin cont și de diverse acorduri bilaterale (precum anumite regimuri preferențiale ale Organizației Mondiale de Comerț). 

Mai mult, Soderbery spune că, dacă cifrele afișate de Trump sunt ajustate folosind formula publicată de USTR „cu atât mai mult devine imposibil de înțeles ce semnificație au”:

„A sugera că dezechilibrele comerciale sunt cauzate exclusiv de bariere comerciale nu are niciun fundament în teoria sau metodologia economică. (…) Iar ideea că poți deduce toate barierele comerciale și echivalentul lor tarifar doar dintr-o formulă simplistă precum (exporturi – importuri) / importuri este pur și simplu greșită”.

Privire de ansamblu 

Pentru mai multe clarificări pe acest subiect, am luat legătura cu Radu Nechita, profesor la Facultatea de Studii Europene UBB și director de cercetare la Institutul European pentru Studii Economic. În legătura cu formula folosită de administrația Trump, el a punctat că „nu astfel se calculează ceea ce se numește taxă vamală medie”. 

Calculul corect al taxelor vamale

În rândurile de mai jos, expertul a arătat ce este greșit la această formulă și cum s-ar calcula corect taxa vamală medie:

„Procentele din tabel nu au deloc legătură cu taxele vamale, ele țin cont doar de deficitul balanței comerciale înregistrat față de fiecare țară în parte și nu au nici o legătură cu taxele vamale practicate de către țările respective față de SUA.

Spre exemplu, Singapore practică de decenii ceea ce economiștii demni de acest nume cer de un sfert de mileniu: liberalizare unilaterală față de toate țările din lume, adică taxe vamale zero pe orice import, indiferent de proveniență. Astfel, producătorii și consumatorii din Singapore pot achiziționa orice de pe această Planetă la cel mai mic preț posibil și la cea mai înaltă calitate dorită. 

Cu toate acestea, SUA au decis impunerea unei taxe vamale de 10% asupra țării respective, ceea ce, în ultimă instanță va lovi mai mult în consumatorii americani decât în producătorii din Singapore deoarece taxele vamale înseamnă prețuri mai mari plătite de consumatorii din țara care „se protejează”.

Deși Singapore are aceeași politică vamală a liberului schimb (taxe vamale zero), balanța comercială cu SUA se modifică în timp, ea fiind când excedentară, când deficitară, fără legătură deci cu nivelul taxelor vamale care rămân nule.

Pentru a calcula taxa vamală medie, sau cum se spune printr-un nefericit calc lingvistic, tariful mediu, o metodă simplă ar fi simpla medie aritmetică a taxelor vamale, dar rezultatul nu ar fi unul reprezentativ. Este nevoie de o medie aritmetică ponderată, care să țină cont de ponderea valorică a fiecărei categorii de produse în totalul importurilor, nu doar de nivelul taxei efectiv plătite.

O analiză și mai complicată, dar mai relevantă, ar ține cont de existența așa-numitelor bariere comerciale ne-tarifare, cum sunt contingentele (limitele cantitative) sau diverse alte bariere mascate (tehnice). Acestea sunt aproximate în „taxe vamale echivalente”, adică se calculează care ar fi nivelul taxei vamale care, în absența acelor restricții, ar aduce importurile la nivelul constatat atunci când ele există.”

„Nota de plată” vine la cetățenii americani

În ceea ce privește consecințele, Radu Nechita evidențiază că cei care vor fi cel mai afectați sunt, de fapt, cetățenii americani. În timp ce consumatorii vor avea mai mult de plătit, la propriu, cei bogați vor continua să se îmbogățească.

„Indiferent de baze, argumente, formule de calcul, justificări, explicații etc., taxele vamale sunt un mijloc de a sărăci populația țării care le practică, în beneficiul unui grup restrâns de privilegiați care beneficiază de pe urma lor. 

Da, există beneficiari ai taxelor vamale (guvernul țării și producătorii din țara respectivă care oferă bunurile al căror import este taxat și care pot mări astfel prețul de vânzare), dar beneficiile lor sunt mai mici decât costurile suportate de consumatorii care plătesc mai scump cantități mai mici de bunuri. Chiar dacă sunt mai mici decât costurile totale, beneficiile sunt vizibile, imediate și concentrate pe un număr restrâns de persoane care câștigă mult, iar costurile, deși mai mari la nivel național, sunt împărțite netransparent pe un număr mare de consumatori. Pe scurt, ca și în cazul altor privilegii politice, se ia puțin de la mulți și se dă mult la puțini.

Politicile protecționiste sunt răspândite pentru că politicienii aleargă după voturile unor alegători care nu au educație economică suficientă să-și dea seama că sunt păcăliți, răspunzând cerințelor interesate ale unor producători care doresc să se adăpostească de concurență.”

În cele din urmă, creșterile de taxe vamale „vor afecta economia americană chiar dacă celelalte guverne vor avea înțelepciunea să nu mărească taxele vamale”, punctează expertul. 

„Produsele americane vor deveni mai scumpe și vor fi disponibile pe piața americană în cantități mai reduse. 

SUA au învățat lecțiile Marii Crize din anii 1930 și după al Doilea Război Mondial a promovat liberul schimb. Acum, tocmai SUA amenință cu creșterea lor masivă, ceea ce generează incertitudine la nivelul pieței americane și chiar mondiale. Continuarea în această direcție va împinge economia americană și mondială în recesiune”, a concluzionat Radu Nechita, pentru Factual.ro.

Parlamentul României a aprobat două legi: una despre controlul spațiului aerian și alta despre activitățile militare în timp de pace pe teritoriul țării. 

Președintele interimar urma să le promulge, dar partidele AUR, SOS și POT au contestat prima lege la Curtea Constituțională (CCR), susținând că ar fi neconstituțională. 

CCR a decis pe 27 martie că este constituțională.

Scopul legilor este să ofere armatei un cadru legal clar pentru activitățile în timp de pace, mai ales după ce siguranța granițelor s-a înrăutățit din cauza războiului din Ucraina.

AUR, SOS și POT au votat împotriva ambelor legi (Senat – aici și aici, Camera Deputaților – aici și aici),  susținând că acestea ar transfera controlul armatei unor forțe străine sau că România ar putea fi implicată în războiul din Ucraina. 

Acest discurs este o temă recurentă a partidelor suveraniste, când vine vorba de legile pentru securitatea națională (exemple aici, aici, aici și aici).

De ce este nevoie de o nouă lege antiaeriană

Proiectul de lege despre controlul spațiului aerian are ca scop (conform expunerii de motive) actualizarea legislației pentru a permite armatei să intercepteze și să doboare aparate de zbor care intră ilegal în spațiul aerian românesc. Printre altele, ar permite doborârea dronelor, un aspect care nu era acoperit de legislația anterioară.

Legea completează un act normativ din 2001, iar modificarea a fost determinată de războiul din Ucraina și incidentele cu drone rusești din apropierea graniței noastre. 

Ce spune noua lege 

Legea a creat cadrul pentru acțiuni împotriva dronelor sau aeronavelor fără pilot care intră neautorizat în spațiul aerian ( capitolul IV). 

Acestea pot fi distruse, neutralizate sau controlul asupra lor poate fi preluat.(art. 21), iar Ministerul Apărării (MApN) coordonează implementarea măsurilor în acest sens. 

Legea prevede, de asemenea, că spațiul aerian al României va fi integrat în cel al NATO pentru apărare colectivă (art. 7, alin. 1). 

Structurile NATO pot fi folosite pentru controlul spațiului aerian românesc (art. 7, alin. 2), iar MApN poate transfera temporar autoritatea către NATO, în cadrul Sistemului Integrat de Apărare Aeriană și Antirachetă, respectând legislația română și tratatele internaționale (Art. 7, alin. 3).

MApN poate opri acest transfer dacă este necesar pentru securitatea națională (Art. 7, alin. 4). 

Autoritățile române sunt cele care au ultimul cuvânt de spus asupra oricărui aspect.

Ce este transferul de autoritate

Transferul de autoritate este definit în legea privind desfășurarea pe timp de pace a misiunilor și operațiilor militare pe teritoriul statului român (adoptată în aceeași zi cu legea privind utilizarea spațiului aerian) ca fiind :  

„o acțiune prin care diferite grade de autoritate ale comenzii și controlului asupra unor forțe desemnate sunt conferite, pe o durată determinată, de către comandantul forțelor aliate sau autoritățile militare ale statelor participante la o coaliție pe teritoriul statului român către șeful Statului Major al Apărării sau, după caz, de către acesta unui comandant aliat sau de coaliție, în condițiile legii române și ale tratatelor la care România este parte”

Ce prevede legea privind misiunile militare pe timp de pace

Conform expunerii de motive, necesitatea unei astfel de legi este dată de cadru legal limitat în care Armata Română putea acționa pe timp de pace. O astfel de lege este considerată necesară în contextul războiului din Ucraina, respectiv a situației de securitate la nivel internațional.

Tot în expunerea de motive este menționat că același cadru legal limitat nu permitea armatei, respectiv forțelor NATO staționate în țară, să realizeze acțiuni mai ample pe timp de pace.

Câteva articole cheie din legea privind misiunile militare pe timp de pace:

Articolul 1 reglementează desfășurarea misiunilor militare în perioade de pace, când nu există stare de asediu, urgență, mobilizare sau război. 

Articolul 6 permite forțelor armate române și străine să folosească armamentul în misiunile de pace, respectând legislația națională și regulile de angajare aprobate.

Articolul 6, alin. 2 stabilește că regulile de angajare se bazează pe trei principii:  

1. Legale: respectarea legislației naționale și internaționale;  

2. Politice: alinierea la obiectivele politico-militare și la rezultatul dorit;  

3. Militare: asigurarea condițiilor necesare pentru misiuni și protecția forțelor proprii/aliate.  

Aceste reguli trebuie să fie în concordanță cu dreptul internațional public, dreptul umanitar și legislația națională. 

Articolul 7 prevede că, în timpul misiunilor pe teritoriul României cu participarea forțelor străine, comandantul român poate prelua comanda forțelor străine, și invers. Aceste transferuri de autoritate sunt temporare și se fac în limitele stabilite prin acorduri.

Motivele expuse de AUR, SOS și POT împotriva adoptării proiectelor de lege

Principalii contestatari ai acestor proiecte de lege sunt partidele suveraniste AUR, SOS România și POT, deputații și senatorii celor trei formațiuni politice votând împotriva proiectelor de lege, în ambele camere ale Parlamentului.

Din stenogramele (aici și aici) ședințelor din Camera Deputaților de pe 19 februarie, când au fost aprobate proiectele de lege, reiese că deputații AUR, SOS și POT au votat împotriva proiectului pentru că nu au fost de acord cu transferarea comandei armatei către o structură străină. 

Într-o emisiune la Digi24, liderul AUR George Simion a declarat că motivul pentru care partidul său a votat împotriva proiectului privind controlul spațiului aerian este conducerea misiunilor, care nu ar mai avea loc sub steag românesc, conform acestuia: 

„(n.r. referitor la legea  pentru apărarea aeriană) Am făcut un amendament. Ce ne deranja pe noi la acea lege, și ca să fim bine lămuriți, România este capabilă, ca stat suveran, este capabilă să doboare orice obiect aerian” ( min. 33:02)

„Avem un amendament legat de conducerea operațională a misiunilor, care trebuia să rămână sub steag românesc, aceasta ne-a deranjat pe noi” (min. 33:43) 

Nadia Cerva, senatoare SOS, a depus patru amendamente la legea privind spațiul aerian, cerând eliminarea unor prevederi care permit transferul de autoritate către NATO în cadrul unor „coaliții”.

A considerat această formulare „neclară și imprevizibilă”, argumentând că Tratatul NATO, ratificat de România prin Legea 22/2004, deja reglementează astfel de aspecte.

Dacă tratatul nu prevede explicit transferul de autoritate, introducerea acestuia în legislația internă ar pune în pericol suveranitatea țării, spune senatoarea.

De asemenea, Cerva a propus modificarea textului legii pentru a obliga Ministerul Apărării să oprească „de îndată” transferul de autoritate dacă securitatea națională este periclitată. Toate amendamentele sale au fost respinse.

Cerva a depus  un amendament și la legea privind misiunile militare pe timp de pace, sugerând o formulare mai clară în articolul care reglementează regulile de angajare.

Ea a propus să se specifice explicit că armata nu poate fi folosită împotriva cetățenilor români și că drepturile și libertățile acestora trebuie respectate. Acest amendament a fost, de asemenea, respins. 

Suveranitatea

Referitor la temerile privind o posibilă pierdere a suveranității, profesorul în studii internaționale Valentin Naumescu a explicat pentru Factual cum noua legislație întărește suveranitatea țării:

„Nu, nicidecum, noua legislație adoptată nu numai că nu afectează suveranitatea națională, ci o întărește, pentru că ne dă posibilitatea să ne apărăm legitim de amenințările și pericolele care vin tot mai frecvent dinspre Rusia agresoare. 

Iar Rusia este acum, în mod evident, o amenințare pentru regiunea noastră și pentru întreaga Europă, așa cum afirmă liderii principalelor țări europene.

România nu pierde controlul forțelor sale militare prin această nouă legislație, ci dimpotrivă, le dezleagă mâinile.”

Referitor la aspectul realizării apărării naționale prin cadrul legislativ actual, menționat de senatoarea SOS, Naumescu explică: 

„Nu văd altă modalitate prin care am fi putut reacționa militar pe <<timp de pace>>. 

Știm că am avut probleme în ultimii trei ani, de la începutul invaziei masive a Rusiei în Ucraina, să luăm măsuri urgente de apărare a spațiului aerian.  Asta înseamnă să promovăm suveranitatea națională.”

Concluzionând, noile legi recent adoptate au scopul de a întări legislația românească a apărării, pentru a răspunde mai bine provocărilor de la granițele țării. 

Suveranitatea nu este pusă în pericol de către aceste legi, iar colaborările dintre forțele armate române și alte forțe NATO se fac în baza unor reguli clare și concrete. 

*Sursă foto: MApN / Facebook