Pe Facebook circulă afirmația că: „Rusia nu a vrut niciodată să atace Europa. Ea a răspuns la provocarea loviturii de stat din 2014, la atacurile asupra Donbassului și la extinderea NATO”.
Ce verificăm?
Dacă în Ucraina a avut loc o „lovitură de stat” în februarie 2014.
Context
În noiembrie 2013, după ce președintele ucrainean Viktor Ianukovici a suspendat semnarea Acordului de Asociere cu Uniunea Europeană, în Ucraina au izbucnit proteste cunoscute sub numele de Euromaidan. Manifestațiile au continuat timp de câteva luni și au culminat în februarie 2014, cu confruntări violente între protestatari și forțele de ordine.
Pe 21 februarie 2014, Ianukovici a semnat un acord cu liderii opoziției, mediat de miniștrii de externe ai Franței, Germaniei și Poloniei, care prevedea organizarea de alegeri anticipate și revenirea la Constituția din 2004. În aceeași zi, președintele a părăsit Kievul, iar ulterior s-a refugiat în Rusia.
Apoi, în 22 februarie, Parlamentul ucrainean (Verkhovna Rada) a adoptat o rezoluție prin care a constatat că Viktor Ianukovici nu își mai exercită atribuțiile constituționale și a convocat alegeri prezidențiale anticipate. Acestea au avut loc în mai 2014 și au fost evaluate de misiunea de observare a OSCE/ODIHR drept competitive și, în ansamblu, conforme cu angajamentele democratice asumate de Ucraina.
Ce spun organizațiile internaționale
Documentele elaborate de organizațiile internaționale care au monitorizat situația din Ucraina în 2014 descriu evenimentele prin raportare la protestele Euromaidan, plecarea lui Viktor Ianukovici, votul Parlamentului și organizarea de alegeri anticipate.
Raportul final al misiunii OSCE/ODIHR privind alegerile prezidențiale din 2014 arată că scrutinul a fost convocat după ce parlamentul a constatat că fostul președinte a încetat să își exercite atribuțiile în urma evenimentelor Euromaidan. În mod similar, documentele Adunării Parlamentare a Consiliului Europei descriu succesiunea acestor evenimente fără a le califica drept o „lovitură de stat”.
De unde provine ideea despre „lovitura de stat”
Caracterizarea schimbării puterii din februarie 2014 drept o „lovitură de stat” este promovată în mod constant de autoritățile Federației Ruse și de publicații pro-Kremlin, care susțin că președintele Viktor Ianukovici a fost înlăturat neconstituțional, cu sprijin occidental.
În literatura de specialitate există dezbateri privind legalitatea unor decizii adoptate de parlamentul ucrainean în acele zile, inclusiv cu privire la procedura urmată pentru înlăturarea lui Ianukovici. Totuși, această dezbatere nu echivalează cu existența unui consens că în Ucraina ar fi avut loc o lovitură de stat.
Istorici precum Serhii Plokhy (The Gates of Europe: A History of Ukraine, capitolul 27) și Andrew Wilson (Ukraine Crisis: What It Means for the West, capitolul trei) descriu evenimentele din 2013-2014 ca rezultat al protestelor Euromaidan și al prăbușirii regimului Ianukovici, nu ca pe o lovitură de stat organizată din exterior.
Chiar și autori mai critici față de politica occidentală, precum Richard Sakwa (Frontline Ukraine: Crisis in the Borderlands, capitolul șase), tratează schimbarea puterii din 2014 ca pe un proces politic și constituțional complex, nu ca pe un fapt ce poate fi redus la sintagma „lovitură de stat”.
Cum a fost verificată această idee
Afirmația potrivit căreia în Ucraina ar fi avut loc o „lovitură de stat” organizată de Occident a fost analizată în repetate rânduri de organizații specializate în combaterea dezinformării, precum EUvsDisinfo și StopFake.
Acestea au concluzionat că narațiunea simplifică evenimentele din 2014 și ignoră contextul protestelor Euromaidan, plecarea lui Viktor Ianukovici și organizarea ulterioară a alegerilor prezidențiale.
Postarea prezintă drept fapt demonstrat că în Ucraina a avut loc o „lovitură de stat” în februarie 2014. În realitate, această caracterizare reprezintă o interpretare promovată de autoritățile ruse și contestată de numeroși istorici, juriști și organizații internaționale.
Documentele elaborate de OSCE și Consiliul Europei descriu schimbarea puterii prin raportare la protestele Euromaidan, plecarea lui Viktor Ianukovici, deciziile adoptate de Parlamentul ucrainean și organizarea de alegeri anticipate, fără a califica aceste evenimente drept o lovitură de stat.
Prin urmare, afirmația din postare prezintă ca fapt incontestabil o interpretare care nu este susținută de principalele surse istorice și instituționale privind evenimentele din Ucraina din 2014.