*Foto: Inquam Photos /Codrin Unici
Pe fondul polarizării din ultimele campanii electorale, termenii „occidental” și „european” sunt adesea folosiți ca sinonime.
Confuzia nu apare întâmplător. În perioada Războiului Rece, „Occidentul” a fost un bloc unitar din punct de vedere politic și ideologic deoarece aveau la baza cooperări lor respectarea și promovarea unor valori comune precum: democrația liberală, economia de piață și parteneriatul euro-atlantic.
Din cauza acestei asocieri istorice, există încă tendința de a folosi cei doi termeni ca sinonime.
Totuși, această poziționare nu a fost nici ea consecventă. Liderul AUR, George Simion, susținea la un moment dat că România este „îngenuncheată” atât de UE, cât și de NATO.
În trecut, Călin Georgescu, declara că „Scutul Deveselu este o rușine diplomatică. Scutul nu are nimic legat de apărare. Din contră, ne-a tras într-un conflict de care nu aveam nevoie. Scutul, ca atare, este o parte a politicii de confruntare”.
Mai recent, George Simion l-a descris pe Nicușor Dan drept „Joe Biden de România”, într-o formulare peiorativă care făcea trimitere la gafele asociate fostului președinte american.
AUR nu a fost niciodată explicit pro-occidental sau măcar constant pro-american, ci s-a poziționat în special în proximitatea mișcării MAGA, asociate cu Donald Trump, încă din perioada administrației Joe Biden.
În acea perioadă, George Simion încerca să se apropie de cercurile conservatoare americane, inclusiv prin participarea la evenimente asociate fostului secretar de stat Mike Pompeo. Această apropiere s-a accentuat odată cu revenirea lui Donald Trump în cursa prezidențială din 2024.
George Simion a participat inclusiv la o conferință a conservatorilor americani, folosind inițial ecusonul politicianului italian Antonio Giordano, iar ulterior în nume propriu.
În schimb, criticile sunt direcționate mai ales către Bruxelles, instituțiile Uniunii Europene, „globalismul” cultural sau modul în care funcționează integrarea europeană. De exemplu, una din declarațiile lui George Simion la adresa conducerii de la Bruxelles: „Comisia Europeană este condusă de minți bolnave. Ei ne-au adus inflație, sărăcie, o pandemie inventată și pregătesc tot felul de nebunii, în timp ce noi, în România, avem nevoie de spitale, de drumuri, în timp ce jumătate din România este îngropată în sărăcie.”
Acest lucru reiese și din afilierea lor la grupul europarlamentar European Conservatives and Reformists Group, o formațiune eurosceptică, ce pune însă accent pe importanța alianței nord-atlantice.
În același timp, discursul anti-european este prezent chiar la vârful conducerii AUR și în dezbaterile prezidențiale din 2025. Relevantă în acest sens este declarația lui Simion: „Europa nu există ca entitate; există 27 de state ale Uniunii Europene”, afirmație prin care contesta personalitatea juridică a UE.
Un episod recent care ilustrează atât apropierea de zona MAGA, cât și poziționarea anti-europeană a fost momentul „tăierii tortului” decorat cu harta Groenlandei acoperită de steagul american. Gestul a transmis simultan un mesaj favorabil mișcării asociate cu Donald Trump și o provocare simbolică la adresa suveranității europene.
Miza nu este doar semantică. În contextul unor tensiuni, chiar și de ordin al discursurilor, între SUA și Europa privind democrația liberală, este important ca politicienii să folosească termeni clari atunci când vorbesc de politica externă a României.
Totodată, miza este una și geopolitică, întrucât aceeași retorică vine și dinspre Rusia. Fostul președinte, Dmitry Medvedev, a postat pe platforma X, la scurt timp după ce o dronă rusească a lovit un bloc din Galați: „Cetățeni ai țărilor UE, ar trebui să realizați că autoritățile voastre au intrat unilateral într-un război cu Rusia. Așa că fiți vigilenți și nu vă mirați de nimic. Somnul liniștit s-a terminat. Dar știți pe cine să întrebați de ce!”
Și președintele României a început să folosească formula pro-occidental
Un astfel de precedent ar putea veni chiar de la Palatul Cotroceni, unde orientarea pro-occidentală este definită prin „cei trei piloni ai politicii externe a României: Europa, Statele Unite și NATO”.
Formula sugerează deja o delimitare mai clară între componente care, mult timp, au fost percepute ca parte a aceluiași proiect politic și strategic. Această distincție devine relevantă în contextul în care primii doi piloni, SUA și Uniunea Europeană, nu mai împărtășesc întotdeauna un consens clar asupra unor principii și valori comune.
Pentru a nuanța mai clar această discuție, am vorbit cu Corneliu Bjola, profesor de relații internaționale.
Schimbarea de accent din discursul președintelui, de la „pro-european” la „pro-occidental”, nu este văzută de expert ca o simplă diferență semantică, ci ca un posibil semnal de repoziționare politică și strategică. Oficial, argumentul este că termenul „pro-occidental” include simultan relația cu SUA, NATO și Uniunea Europeană. În practică însă, această formulă poate facilita apropierea de segmente politice și electorale care susțin parteneriatul cu SUA, dar contestă tot mai vocal proiectul european. Contextul este relevant, spune expertul: partide precum Alianța pentru Unirea Românilor, SOS România sau Partidul Oamenilor Tineri și-au construit discursul politic pe antagonizarea Uniunii Europene, în paralel cu susținerea administrației conduse de Donald Trump.
Corneliu Bjola avertizează că această deplasare de accent riscă să normalizeze un discurs în care apartenența europeană este tratată mai degrabă ca un instrument economic decât ca un proiect politic și civilizațional. În această logică, termenul „pro-occidental” începe să fie folosit nu ca sinonim pentru „pro-european”, ci ca o formulă mai flexibilă, capabilă să includă și curente politice ostile integrării europene.
Analiza completă este disponibilă aici.
Astfel că, diferența dintre „occidental” și „european” nu mai poate fi tratată ca o simplă variație de vocabular politic. Dacă în trecut cele două noțiuni păreau aproape suprapuse, evoluțiile recente din politica internațională și din discursul partidelor românești arată că ele încep să descrie orientări distincte.
Tocmai această ambiguitate este exploatată astăzi de actori politici care încearcă să combine apropierea de zona conservatoare americană și de mișcarea MAGA cu un discurs critic sau ostil integrării europene și instituțiilor Uniunea Europeană.