Categorie: Uncategorized

  • ANALIZĂ | Ce înseamnă Digital Services Act și de ce sunt vizați marii jucători social media

    Noul regulament adoptat european referitor la serviciile digitale, adoptat în octombrie 2022, a stârnit controverse și temeri din partea furnizorilor de conținut. Mulți au acuzat – și vom vedea de ce nefondat – intenții de cenzură din partea autorităților de la Bruxelles.

    De fapt, Digital Services Act încearcă eliminarea conținutului ilegal, garantând libertatea de exprimare. Într-o lume în care războiul hibrid este parte a realității în care trăim (și include războiul informațional), Uniunea Europeană încearcă să formeze un cadru legal pentru prevenirea manipulării și dezinformării la scară largă.

    *Foto: pixabay.com

    Am plecat, în analiza noastră, de la o postare a utilizatorului Facebook ActiveNews, care preia un articol al publicației online cu același nume, cu titlul următor: „Se pregătește mama tuturor cenzurilor. Digital Act elimină toate opiniile contrare sistemului”. 

    În articol este vorba despre Digital Services Act (DSA), regulamentul de securitate cibernetică adoptat de Uniunea Europeană. Cei de la activenews.ro scriu că actul „este, practic, mama tuturor cenzurilor. Sub pretextul transparenței și responsabilității platformelor online, orice opinie contrară sistemului va fi eliminată. Foarte punctual, Regulamentul obligă platformele să atenueze riscurile precum dezinformarea sau manipularea alegerilor, cu sprijinul unor entități de «încredere», care vor cenzura totul”.

    În continuare, articolul publicat pe site-ul menționat amestecă teme conspiraționiste și face referire la „vremurile tulburi trăite în pandemie”, încercarea autorităților de a „elimina vocile specialiștilor din lumea medicală”, „vaccinarea fictivă” și „teoriile conspirației care s-au adeverit”, după care se insistă pe ideea că Uniunea Europeană instituie un „act oficial de cenzură totală”. 

    Ce este Digital Services Act și ce modificări aduce?

    Digital Services Act este un regulament european, adoptat în octombrie 2022, care actualizează Directiva privind comerțul electronic din 2000 cu privire la conținutul ilegal, publicitatea transparentă și dezinformarea.

    Există reguli noi care se aplică diferit, în funcție de tipul și mărimea furnizorilor:

    Conform Comisiei Europene, acest act normativ trebuie să îmbunătățească semnificativ mecanismele pentru eliminarea conținutului ilegal din online, dar și pentru protecția drepturilor fundamentale ale utilizatorilor, inclusiv libertatea de exprimare. De asemenea, DSA creează o supraveghere publică mai puternică a platformelor online, în special pentru platformele care ajung la peste 10% din populația UE (adică peste 45 de milioane de utilizatori pentru o platformă).

    Comisia Europeană le-a oferit timp marilor operatori, pentru publicarea cifrei reale de utilizatori activi.

    Acest video explică, pe larg, cum încearcă Uniunea Europeană să impună un regulament pentru platformele online, astfel încât să elimine conținutul ilegal și să protejeze utilizatorii, tot mai expuși riscurilor cibernetice:

    https://www.youtube.com/watch?v=eovkTtYljTM

    În luna aprilie, Comisia Europeană a publicat lista cu 19 operatori identificați ca fiind în vizorul legislației europene: Alibaba AliExpress, Amazon Store, Apple AppStore, Bing, Booking.com, Facebook, Google Play, Google Maps, Google Search, Google Shopping, Instagram, LinkedIn, Pinterest, Snapchat, TikTok, Twitter, Wikipedia, YouTube și Zalando.

    Aceste platforme digitale sunt considerate de legislație ca fiind relevante și au o responsabilitate specială de a face internetul mai sigur. Astfel, UE le impune acestora reguli mai stricte în ceea ce privește gestionarea riscurilor, transparența, moderarea conținutului și protecția copiilor.

    Mai multă putere pentru utilizatori

    În mod concret, această lege aduce măsuri de combatere a serviciilor sau conținutului ilegal online. Utilizatorii vor putea semnala un astfel de conținut, iar platformele vor putea coopera cu „semnalizatori de încredere” pentru combaterea fenomenului.

    Comisia Europeană susține că, prin DSA, utilizatorii vor avea garanții eficiente, inclusiv posibilitatea de a contesta deciziile de moderare a conținutului platformelor, iar unele reclame care vizează un anumit public țintă vor fi interzise. Este vorba despre reclamele care îi țintesc pe copii sau care folosesc categorii speciale cu date cu caracter personal, cum ar fi etnia, opiniile politice, orientarea sexuală.  

    DSA mai conține măsuri de transparență. Una dintre acestea este că utilizatorii vor obține informații clare cu privire la motivul pentru care li se recomandă anumite informații și vor avea dreptul de a renunța la sistemele de recomandare bazate pe profilare. În același timp, cercetătorii vor avea acces la datele cheie ale celor mai mari platforme și motoare de căutare, cum ar fi Facebook sau Google Search, ca să poată să înțeleagă cum evoluează riscurile în mediul online. 

    Combaterea dezinformării și reducerea riscurior

    Pe site-ul oficial Digital Services Act se menționează că platformele vor trebui să își reproiecteze sistemele pentru a asigura un nivel ridicat de confidențialitate, securitate și siguranță minorilor. Evaluările speciale ale riscurilor, inclusiv pentru efectele negative asupra sănătății mintale, vor trebui furnizate Comisiei Europene la 4 luni de la desemnare și făcute publice cel târziu un an mai târziu.

    „Platformele vor trebui să identifice, să analizeze și să atenueze o gamă largă de riscuri sistemice, de la modul în care conținutul ilegal și dezinformarea pot fi amplificate în serviciile lor, până la impactul asupra libertății de exprimare și a libertății mass-media (…) Planurile de reducere a riscurilor ale platformelor și motoarelor de căutare desemnate vor face obiectul unui audit și supraveghere independentă de către Comisie”, se mai menționează în secțiunea de evaluare a riscului.

    DSA conține și un mecanism de răspuns la criză (cum ar fi o pandemie sau un război). 

    Potrivit Regulamentului (UE) 2022/2065 (de modificare a Directivei 2000/31/CE – Digital Services Act), măsurile pe care furnizorii le vor putea lua pot include, de exemplu, adaptarea proceselor de moderare a conținutului, adaptarea sistemelor algoritmice relevante și a sistemelor de publicitate, intensificarea cooperării cu semnalizatorii de încredere, conștientizarea – promovarea informațiilor de încredere și altele.

    Protocoale de criză pot fi create în plus atunci când platformele online sunt utilizate abuziv pentru răspândirea rapidă a conținutului ilegal sau a dezinformării.

    De asemenea, în regulament se precizează că utilizatorii platformelor ar trebui să poată contesta cu ușurință și eficient decizii ale furnizorilor privind eliminarea conținutului pentru că acesta era ilegal sau nu respecta termenii și condițiile.

    Iar dacă s-au publicat informații care „provoacă vulnerabilități semnificative pentru securitate serviciului furnizorului, subminează securitatea publică sau dăunează utilizatorilor, furnizorul poate elimina astfel de informații”.

    Dacă platformele online nu respectă aceste reguli, pot primi o amendă de 6% din cifra de afaceri globală (ceea ce, în termenii marilor jucători de pe piața online, înseamnă sute de milioane de euro) și, în cazurile cele mai grave, suspendarea temporară a serviciului.

    CONCLUZIE – DSA nu încearcă impunerea cenzurii, ci protejarea utilizatorilor marilor platforme online, în prezent supuși unui bombardament informațional. Regulamentul încearcă impunerea unei protecții mai bune a drepturilor, o expunere mai mică la conținut ilegal, putere mai multă utilizatorilor ca să raporteze conținut suspicios și combate manipularea și dezinformarea. În regulament nu apare nicio informație legată de măsuri împotriva „opiniilor”, fie ele de o orientare sau alta. Chiar și în articolul publicat de activenews.ro se menționează că utilizatorii vor avea mai multe drepturi și că vor putea contesta atunci când conținutul lor este eliminat sau restricționat.

  • ANALIZĂ | Ce înseamnă intrarea Germaniei în recesiune?

    Intrarea Germaniei în recesiune economică a stârnit un val de entuziasm în rândul surselor anti-occidentale pe de o parte și îngrijorare din perspectiva pro-europenilor. Ca să înțelegem cât de gravă este cu adevărat situația, trebuie să o analizăm în context global. 

    Germania a intrat într-adevăr în recesiune, care înseamnă că economia are un avans negativ în primul trimestru al anului. Dar este cu adevărat un semnal îngrijorător?

    După criza financiară din 2008, pandemia Covid-19 şi războiul din Ucraina au cauzat dificultăţi economice pentru majoritatea statelor membre UE. Potrivit Oficiului Federal de Statistică (Destatis), în 25 mai 2023, Germania a intrat în recesiune tehnică deoarece, în primul trimestru al anului, economia republicii federale s-a redus cu 0,3%.

    Multe surse au abordat un ton alarmist. Pagina Aktual24 a distribuit un material care vorbeşte despre inflaţia imensă şi îngenuncherea consumatorului german în urma stopării exporturilor de combustibil rusesc.

    Un utilizator Facebook a postat titlul unui articol care aparţine redacţiei Activenews pe tema crizei economice din Germania. Materialul cataloghează recesiunea statului federal drept rezultatul „acţiunilor vestice” de control şi dezindustrializare a Uniunii Europene. 

    Totuli, din 1950 până în prezent, au existat șapte faze de recesiune în istoria modernă a Germaniei, care și-a revenit de fiecare dată. În cele ce urmează, vom prezenta implicațiile recesiunii tehnice actuale.   

    Economia Germaniei la nivelul UE

    Conform unei analize a Forumului Economic Mondial, Uniunea Europeană reprezintă a treia economie ca mărime din lume și deține o șesime din comerțul global. PIB-ul Germaniei, Franței și Italiei adunate constituie mai mult de jumătate din întreaga producție economică a UE.
    Din perspectiva indicatorilor economici, în 2022, produsul intern brut (PIB) al Germaniei s-a ridicat la 3.867,05 miliarde de euro, clasându-se astfel în primele cinci țări la nivel mondial.

    Intrarea Germaniei în recesiune 

    Rețeaua pentru Ciclurile Economice din Zona Euro (EABCN) definește recesiunea drept acel interval de timp în care există două trimestre consecutive de scădere a produsului intern brut (PIB). Încă din noiembrie 2022, specialiştii Bundesbank (Banca Centrală a Germaniei) au menţionat posibilitatea apariţiei unei recesiuni în ultimul trimestru şi la începutul anului 2023, în ciuda activităţii economice crescute. 

    Inflația persistentă a contribuit la împingerea Germaniei în recesiune în primele trei luni ale anului, arată Oficiul Federal de Statistică. Acest lucru s-a reflectat mai ales în cheltuielile pentru consumul final al gospodăriilor. Rata inflației din Germania, măsurată ca modificarea anuală a indicelui prețurilor de consum (IPC), a fost de +7,2% în aprilie 2023 (prin comparație, rata inflației în România, în luna martie 2023, a fost de 14,5%). Este totuși o uşoară remediere, faţă de +7,4% (martie 2023) şi +8,7%, (ianuarie și februarie 2023). 

    După o scădere cu 0,5% în ultimele trei luni ale anului trecut, economia s-a contractat cu 0,3% între ianuarie și martie 2023. Pe de altă parte, investițiile din sectorul privat și exporturile au crescut în primul trimestru al anului 2023. 

    Care erau previziunile?

    Într-un interviu acordat pentru CNBC în cadrul evenimentului Forumului Economic Mondial din ianuarie 2023, Ministrul german de Finanțe a declarat că țara se va confrunta probabil cu o recesiune „foarte ușoară”.

    „Încă trebuie să facem față unui grad de incertitudine ridicat, dar cred că perspectivele economice se îmbunătățesc. Există oportunitate pentru redresare economică și scădere mai rapidă a ratelor inflației decât am preconizat iniţial. Economia germană a reușit să reducă consumul de gaz cu peste 20% fără a scădea producția, prin urmare suntem rezistenți”, a transmis Christian Lindner, Ministrul de Finanţe.

    Cu alte cuvinte, recesiunea era de așteptat în Germania, în condițiile în care dependența de gazul rusesc a impactat puternic economia țării. 

    Cum se prezintă această recesiune faţă de precedenta?

    Până la momentul actual, Germania s-a confruntat cu şapte episoade de recesiune. În 2020, după zece ani de creştere, economia germană a fost lovită de o recesiune severă. Izbucnirea pandemiei Covid-19 a dus la scăderea PIB-ului cu 5,0%. Situația, potrivit Destatis, a fost similară cu marea criză economică din 2008-2009.

    Contextul pandemic a generat consecinţe defavorabile aproape pentru întreaga economie germană, subliniază Oficiul Federal de Statistică. Producția, de exemplu, s-a redus cu puțin peste o zecime, în timp ce serviciile au înregistrat o scădere semnificativă în domenii precum comerț, transporturi, cazare și servicii alimentare, unde performanța economică a scăzut 6,3% în perioada respectivă. Pandemia Covid-19 a avut un impact masiv și faţă de comerțul extern. În 2020, exporturile și importurile au înregistrat valori negative, fapt nemaiîntâlnit după colapsul din 2009. 

    Per total, eforturile Germaniei de a combate recesiunea au implicat suma de 158,2 miliarde de euro, adică un deficit de 4,8% din PIB, a doua cea mai mare pierdere înregistrată după reunificarea Germaniei în 1990.

    Pe de altă parte, actuala recesiune prezintă efecte mult mai „blânde”. Bundesbank, Banca Federală a Germaniei, preconizează o creştere modestă a economiei în trimestrul aprilie-iunie, fapt ce va compensa majorarea cheltuielilor de consum. Similar, prognoza economică UE pentru Germania sugerează că piața muncii îşi va continua performanța robustă, facilitând astfel recuperarea salariilor reale care susțin consumul. Ca urmare, se estimează o creștere a PIB-ului la 1,4% în 2024. 

    Recesiunea prezentă este cea mai mică din ultimii 20 de ani și a șaptea ca procent de scădere, din cele opt totale.

    Așa cum se observă din graficul de mai jos, Germania a cunoscut perioade de criză mult mai severe în 2009 (o contracție de aproape 6%), în 2020 (-3,7%), în 1993 (aproape 1% pe minus) și în 1975 (-0,87%). Doar recesiunea din 2002 (cu o contracție de 0,2%) a fost mai slabă decât cea din prezent.

    Sursa: Macrotrends, cu date de la Banca Mondială

    Se observă totuși că tendința pe termen lung a economiei Germaniei este de creștere constantă.
  • ANALIZĂ | Cât de justificată este existența AOSR?

    Senatul a adoptat o nouă formă a legii care permite finanțarea publică a AOSR, lucru cu care o parte a clasei politice nu a fost de acord.

    Existența AOSR a fost de multe chestionată, fiind denumită o „academie-fantomă”, „academie de întreținuți”, un for din care fac parte persoane publice care au legătură cu lumea politică și mai puțin cu cea academică. Curtea Constituțională a salvat, în urmă cu doi ani, Academia de la dispariție. Ca urmare, parlamentarii au fost nevoiți să îi acorde în continuare finanțare.

    Verificăm câți bani primește AOSR de la stat și dacă au existat contribuții la cercetarea științifică din România din partea instituției, dar și care este situația în alte țări europene. Fără să ne exprimăm asupra oportunității existenței acestei instituții, vom analiza dacă există institute care fac același lucru și dacă în alte țări din Europa există mai multe academii de cercetare finanțate concomitent de stat.

    Cine este AOSR?

    AOSR sau Academia Oamenilor de Știință din România se erijează, conform istoricului de pe site, în singurul continuator legitim al Academiei de Științe din România, care a funcționat între anii 1935-1948. După Revoluția din 1989, instituția a funcționat ca o organizație non-guvernamentală, iar din 2006, instituția a fost reorganizată ca o instituție a statului.

    Organizația are într-adevăr printre membri nume care nu au legătură cu lumea științifică, precum Ion Iliescu, ÎPS Teodosie sau Teodor Meleșcanu.

    AOSR are, conform raportului de activitate din anul 2021, 359 de membri. În schimb, Academia Română are doar 151 de membri.
    Datele referitoare la membri AOSR sunt disponibile doar pentru anii 2015-2021, însă acestea arată clar faptul că numărul membrilor a crescut. Dacă în 2015 erau 299 membri, în 2021, asociația avea 359 de membri.

    Sursă: Academia Oamenilor de Știință din România

    Contribuții la cercetarea ștințifiică din România ale AOSR

    Activitatea Academiei Oamenilor de Știință din România poate fi verificată tot pe site-ul instituției, prin rapoartele de activitate publicate, care cuprinde toată activitatea instituției din anul 2008 până în 2021. De altfel, la secțiunea ,,proiecte”, se pot găsi mai multe studii și proiecte de cercetare realizate de către membrii AOSR, realizate în perioada 2017-2013.

    În perioada 2022-2023, AOSR a finanțat 32 de proiecte de cercetare, pe domenii diverse, precum inteligența artificială în domeniul militar, energia verde sau medicina.

    Tot pe site-ul instituției apar și cărțile publicate, câteva exemple fiind monografii ale unor personaje din istoria României, precum Regele Ferdinand I, Nicolae Iorga și I.C. Brătianu.
    Într-un top realizat în 2023 de Scimago, un site care se ocupă cu analizarea și evaluarea domeniului științific din întreaga lume, referitor la cele mai bune instituții academice de stat din România, citat și într-un raport al AOSR, instituția este pe locul 9, cu un punctaj SJR (SCImago Journal Rank) de Q3. Practic, calificativul de Q3 pentru AOSR reprezintă faptul că rata citărilor per document publicat de organizație este între 50-75%.

    AOSR este singura instituție academică românească care, în top 10, are calificativul de Q3, altele având calificativele Q1 și Q2. Singurul calificativ mai slab, decât Q3, este Q4.

    Câți bani primește AOSR de la stat?

    AOSR are alocat un buget, în anul 2023, de aproximativ 10,5  milioane lei, adică 2,1 milioane euro, suma fiind plătită integral de la bugetul de stat. De asemenea, 7,1 milioane lei fiind alocate numai cercetării.

    De precizat este faptul că, Academia Română, principalul for de academic din țară, este finanțată din mai multe surse: bugetul de stat, fonduri nerambursabile etc.

    În perioada 2008-2023 (exceptând anii 2020 și 2021, unde nu sunt date disponibile), datele referitoare la bugetul AOSR de pe site-ul instituției arată faptul că anul în care i s-au alocat cele mai multe fonduri a fost 2019, cu 10,6 milioane de lei, adică aproximativ 2,15 milioane de euro.

    Academia Oamenilor de Știință din România are în subordine 7 centre de cercetare. Dintre acestea, șase dublează practic activitatea unor centre deja existente, iar unul studiază relația dintre știință și religie, dar activitatea sa publică este aproape inexistentă în ultimii ani.

    Acest institut are, conform AOSR, un scop destul de evaziv, respectiv ,,dezvoltarea științelor fundamentale și aplicate prin cercetări inter-trans și multidisciplinare, prin producere și transfer de cunoaștere științifică la nivel academic”. Totuși, Academia Română are aceeași misiune cu cea a ICAI, conform articolului 2 din statutul acesteia.

    Cele mai recente evenimente publicate pe site-ul institutului sunt din 2019, iar cel mai recent curs organizat, din 2021.

    Acest centru are același domeniu de activitate ca și Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare Agricolă din Fundulea

    Este singura instituție din România care are ca domeniu de activitate relația dintre știință și religie. Totuși, pe site-ul instituției, cele mai recente comunicate sunt din anul 2009.

    Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare pentru Protecția Muncii își desfășoară deja activitatea în zona cercetării securității în zona muncii.

    Domeniul de activitate al acestei instituții, este, de asemenea, ca și al unei alte instituții deja existente, și anume Institutul European din România.

    Institutului Naţional de Medicină Aeronautică şi Spatiala „General doctor aviator Victor Anastasiu” se ocupă deja cu cercetarea și dezvoltarea acestui domeniu.

    Instituția are același domeniu de activitate ca și Institutul de Statistică Matematică și Matematică Aplicată ,,Gheorghe Mihoc – Caius Iacob “ din cadrul Academiei Române.

    Totuși, de menționat este faptul că, în ciuda faptului că multe dintre instituțiile subordonate AOSR au domenii de activitate care sunt deja obiectul muncii altor organizații academice, Academia Oamenilor de Știință din România recunoaște Academia Română ca fiind ,,cel mai înalt for național de consacrare științifică și culturală”, conform articolului 4 din capitolul 1 al Statutului AOSR.

    Dezbaterile organizate în ultimii ani de AOSR abordează, în majoritate, teme de identitate națională. Printre acestea aflându-se lucrări ca: ,,Identitatea națională trebuie să devină o prioritate a educației și a societății românești” (2017), ,,Unirea Basarabiei cu România” (2018), ,,Cadrul intern și extern al apărării României întregite în anul 1919” (2019, cel mai recent).

    Alte instituții asemănătoare AOSR în Europa

    Cele mai importante academii din fiecare țară de pe continentul european fac parte din Federația Europeană a Academiilor de Științe și Științe Umaniste (sau ALLEA), cu peste 50 de organizații membre din 40 de țări ale UE și din afara spațiului comunitar. Academia Română este singura instituție academică de prestigiu din România care este membră a acestei organizații.

    În Europa mai există situații când două instituții academice au același domeniu de cercetare. Spre exemplu, în Bulgaria, Academia Bulgară de Științe este principalul for de acest fel din țară. Totuși, Academia Bulgară de Științe și Arte este o altă instituție care se ocupă de cercetarea din Bulgaria. Un lucru important de menționat, însă, este faptul că Academia Bulgară de Științe și Arte este o organizație non-guvernamentală, în contrast cu AOSR, care este finanțată de statul român. De asemenea, Academia Bulgară de Științe și Arte nu face parte din ALLEA.

    În Norvegia se regăsește o situație asemănătoare, cu excepția faptului că, aici, ambele instituții sunt în ALLEA. Societatea Regală Norvegiană de Științe și Litere, este cea mai veche organizație de acest fel din această țară, se află sub protectoratul monarhiei norvegiene. Academia Norvegiană de Științe și Litere este o organizație non-guvernamentală, care se ocupă cu cercetarea și dezvoltarea științei din Norvegia.

    Nu am regăsit, în mediul academic european, două foruri academice cu statute aproape similare și care să fie, ambele, finanțate din fonduri guvernamentale.

  • I-a îndemnat CTP pe creștini să mănânce insecte? Disputa Facebook despre meniul personajelor biblice

    I-a îndemnat CTP pe creștini să mănânce insecte? Disputa Facebook despre meniul personajelor biblice

    Jurnalistul de la România TV, Dragoș Bistriceanu, a postat pe TikTok în 15 aprilie, apoi pe Facebook, un videoclip în care susține că jurnalistul Cristian Tudor Popescu „ne îndeamnă să mâncăm insecte”.

    Captură ecran 26.04.2023

    Dragoș Bistriceanu se erijează într-un apărător al Bisericii, într-o luptă ideologică cu jurnalistul Cristian Tudor Popescu, cel care s-a declarat, în repetate rânduri, un ateu convins. Dincolo de acest aspect, jurnalistul RTV sugerează că Cristian Tudor Popescu ar îndemna la consumul de insecte, într-un context mai larg, în care mai mulți conaționali se arată sceptici cu privire la politicile europene în privința nutriției (UE a aprobat mai multe insecte pentru consum, iar Factual.ro a scris despre acest lucru în mai multe rânduri – exemple aici și aici).

    Pe data de 15 aprilie, Cristian Tudor Popescu a postat, pe pagina lui de Facebook:

    Meniul Iisus de Paște

    Pe cei ce resping dezgustați patriotic insectele în meniul românului și se pregătesc să se ghiftuiască creștinește cu cadavre de miei, îmi îngădui să-i informez că vestitorul lui Iisus, Sf. Ioan Botezătorul, se hrănea, potrivit Sfintei Scripturi, cu lăcuste și miere sălbatică, nicidecum cu drob.

    Despre Iisus Însuși stă scris că a poftit smochine, dar smochinul nu avea roadă, și că, în prima zi după Învierea Sa, cum ar veni, mâine, I-a fost foame și a îmbucat pește fript și fagure de miere (Luca, 24, 41-43). De asemenea, se poate presupune, pe baza textului biblic, că s-a nutrit cu pâine, fructe, semințe și a băut apă și vin. Nicăieri, în nicio Evanghelie, nu se relatează că Mântuitorul mânca miel sau altă carne.

    Dacă Îl iubiți cu adevărat pe Hristos, n-ar trebui, în noaptea asta sfântă, să mâncați ca El?

    Captură ecran 26.04.2023

    În aceeași zi, Dragoș Bistriceanu a postat un videoclip în care spune:

    „Un atac fără precedent la adresa bisericii. Cristian Tudor Popescu dă de pământ cu Iisus Hristos chiar înainte de sărbătoarea Învierii. Vorbește despre morala turtită pe care o are Hristos, ba chiar lansează un îndemn cel puțin bizar, să consumăm în această seară insecte, pentru că, spune Cristian Tudor Popescu, și Sf. Ioan Botezătorul ar fi consumat lăcuste și miere sălbatică. Remarc cum progresiștilor le miroase tot ce ține de credință, vor o societate de roboței fără părere, fără un sens foarte clar în viață, le plac foarte tare genurile fluide, le plac familiile unde nu există mamă și tată, există părinte 1 și părinte 2, le place haosul și dezechilibrul. Vor să dea senzația că sunt elevați, că sunt pe un plan superior nouă, celor care avem credință în Dumnezeu. Noi suntem la mintea lor cei care suntem retrograzi. Progresiștii îl urăsc pe Dumnezeu…”.

    Dragoș Bistriceanu susține că ar fi existat un atac la adresa bisericii, deși Cristian Tudor Popescu nu menționează nimic, de niciun fel de biserică sau confesiune, în postarea sa.

    Am consultat, la rândul nostru, textele biblice, pentru a verifica trimiterile din cele două postări.

    Am regăsit, astfel, în Sfânta Evanghelie după Matei (cap. 3):

    „Iar Ioan avea îmbrăcămintea lui din păr de cămilă, şi cingătoare de piele împrejurul mijlocului, iar hrana era lăcuste şi miere sălbatică”. 

    Sfânta Evanghelie după Marcu

    Cap. 1

    2. „Iar ei i-au dat o bucată de peşte fript şi dintr-un fagure de miere”.

    43. „Şi luând, a mâncat înaintea lor.”

    Potrivit Arhivei Online Evreiești, în timpul perioadei Primului Templu, localnicii din Ierusalim au mâncat în principal produsele naturale tipice regiunii: „o țară de grâu și orz, de viță de vie, smochine și rodii, o țară de ulei de măsline și miere” (Deuteronom 8:8). Dieta obișnuită conținea puține legume, în principal cele care creșteau sălbatic pe câmp (usturoi și ceapă sălbatică). Carnea era savurata doar de bogații privilegiați; oamenii obișnuiți aveau carne doar la jertfa de Paște sau în ocazii deosebit de importante. Alte alimente ale oamenilor de rând au inclus ouăle de păsări sălbatice, laptele, brânza și untul.

    (…)

    Informațiile limitate pe care le avem sugerează că în perioada biblică se obișnuia să se aibă două mese zilnice. O masă de dimineață târzie, care servea și ca pauză în ziua de muncă, ar consta probabil în pâine înmuiată în ulei de măsline sau în oțet de vin, grâu prăjit, măsline, smochine sau alte fructe și apă sau puțin vin diluat. O masă de picnic ca aceasta a fost mâncată de Rut moabita și Boaz (Rut 2:14). Masa principală era luată seara, înainte de lăsarea întunericului, și consta dintr-o oală obișnuită de supă sau un bulion de leguminoase condimentate în care mesenii înmuiau felii de pâine pentru a scoate porția”.

    Este totuși de menționat că textele biblice nu menționează vreun meniu în care Iisus Hristos ar fi avut insecte (în schimb, mesele biblice erau abundente în pește și pâine).

    În schimb, Ioan Botezătorul pare să fi mâncat într-adevăr insecte. Dezbaterile pe această temă au fost aprinse în creștinism, iar studiile s-au concentrat pe ingredientele tipice din zona Ierusalimului și Palestinei, în timpurile biblice. 

    Potrivit unui studiu publicat în 2004 la Universitatea din Uppsala (Suedia), Ioan Botezătorul și esenienii au mâncat lăcuste, iar acest fapt apare în Evanghelia lui Marcu 1:6c. Acest obicei „aparține unei moșteniri culturale împărtășite de secole de mulți evrei, alte popoare din Orientul Apropiat Antic și tradiții islamice de la Mohamed (se presupune) până la al-Damīrī, la începutul secolului al XV-lea e.n. Că anumiți evrei au mâncat lăcuste este atestat nu numai de Lev. 11:20-23, dar și, mai aproape de vremea esenienilor și a lui Botezist, de Scrisoarea lui Aristeas și Filon”.

    În Tora, cartea sfântă a evreilor, există referiri la meniul de insecte și la ce se poate mânca și ce nu. Lăcustele sunt printre puținele insecte care se pot include în meniu, potrivit Torei.

    Ca fapt divers, o firmă din Israel produce un baton proteic, numit Biblical Protein, care conține ingrediente din lăcuste și este comercializat ca o oportunitate pentru creștini de a experimenta dieta lui Ioan Botezătorul. Un articol despre aceste produse a apărut în ziarul The Jerusalem Post.

  • Videoclip alarmist al deputatului Lasca despre pregătirile pe care România le-ar face pentru război

    Un utilizator Facebook a postat în data de 9 aprilie 2023 o filmare video în care deputatul Mihai Lasca susține că „se pregătește intrarea României în război” (min 0:23). În cadrul clipului, deputatul citește Ordinea de zi pentru ședința comună a Camerei Deputaților și Senatului din 7 martie 2023. Postarea video din data de 9 aprilie 2023 este însoțită de următorul text „Veste înfricoșată…demenții de politicieni au votat să ne bage în război….”.

    Minutul 0:28 „Mâine se va vota în Parlamentul României, prin vot secret, niște proiecte premergătoare ale intrării româniei în război. Vreau să vă anunț, distribuiți masiv acest live deoarece este fierbinte de tot situația în care ne aflăm. O să vă citesc ceea ce va intra mâine la vot în plen comun, deputații și senatorii vor fi informați despre următoarele (N.red. Începând cu minutul 1:13, deputatul Mihai Lasca citește ordinea de zi a ședinței comune a Camerei Deputaților și Senatului din data de 7 martie 2023)”.

    Postarea are peste 300.000 de vizualizări și aproximativ 4.500 de comentarii.

    Persoana care apare în clipul video postat de utilizatorul Facebook ocupă funcția de deputat. O scurtă prezentare a politicianului este creionată de Factual.ro aici. De asemenea, publicația noastră a mai verificat declarații făcute de Mihai Lasca aici și aici.

    În ordinea de zi pentru ședința comună a Camerei Deputaților și Senatului din 7 martie 2023 au fost discutate 8 puncte.

    Proiectul cu numărul 1 din listă se intitulează „Informare din partea Preşedintelui României, domnul Klaus-Werner Iohannis, cu privire la aprobarea forţelor şi mijloacelor Armatei României şi ale Ministerului Afacerilor Interne care sunt trimise la misiuni şi operaţii, în afara teritoriului naţional, în anul 2023”. Documentul trece în revistă participarea armatei României la misiunile și operațiunile militare din afara teritoriului statului român în anul 2023. Această participare a trupelor armate are loc în contextul angajamentelor asumate în cadrul ONU, NATO, UE și OSCE, al coalițiilor internaționale și a parteneriatelor strategice din care face parte România. Potrivit acestor date, anul acesta vor participa 6,486 de soldați români în misiunile și operațiunile aflate în desfășurare. Lista teatrelor de operațiuni se regăsește în anexa II care face parte informarea președințială.

    Pentru conflictul din Ucraina sunt dispuși 20 de soldați români.

    Proiectul cu nr 2 din ordinea de zi a ședinței se intitulează „Informare din partea Preşedintelui României, domnul Klaus-Werner Iohannis, cu privire la aprobarea intrării, staţionării şi desfăşurării de operaţiuni pe teritoriul României a detaşamentului spaniol de aeronave multirol pentru a executa misiuni în cadrul activităţilor de vigilenţă sporită ale NATO.”

    Acest document se referă la situația conflictuală din Ucraina și dispune asigurarea de facilități pentru dislocarea detașamentului spaniol de către Ministerul Apărării Naționale. Cererea vine din partea Comandatului Suprem al Forțelor Aliate din Europa, iar forțele armate spaniole „sunt compuse din detașamente de poliție aeriană întărită, elemente înaintate de nivel escadrilp de aviație și elemente înaintate de apărare antiaeriană”, se arată în documentul citat.

    Al treilea punct aflat pe ordinea de zi se numește „Informare din partea Preşedintelui României, domnul Klaus-Werner Iohannis, cu privire la aprobarea dislocării, la nevoie, a Forţei de Răspuns a NATO cu capacitate de reacţie foarte ridicată – VJTF, în scopul pregătirii şi defăşurării de operaţii militare pe teritoriul României, în anul 2023, potrivit datelor de planificare transmise de către autorităţile NATO.

    Informarea este făcută în contextul războiului din statul vecin și prevede posibilitatea ca NATO să disloce forțe militare NATO pe teritoriul țării noastre „în situația apariției intempestive a premiselor pentru declanșarea unei crize majore de securitate, cu posibile implicații asupra independeței și suveranității naționale ale României”, se arată în documentul citat.

    În cadrul clipului filmat, deputatul Lasca a evitat să menționeze punctul 4 al ordinii de zi care se numește „Proiectul Declaraţiei Parlamentului României la împlinirea pe 24 februarie 2023 a unui an de la declanşarea războiului de agresiune al Federaţiei Ruse împotriva Ucrainei.”

    Actul este, pe de o parte, o comemorare a evenimentelor tragice care au început în data de 24 februarie 2022, când Rusia a atacat Ucraina, iar pe de altă parte este o declarație de șprijin și de solidaritate cu poporul ucrainean. În cadrul documentului se afirmă susținerea independenței, a suveranității și a integrității teritoriale a Ucrainei și este condamnat actual de agresiune al Rusiei.

    Proiectul numărul 5 al ordinii de zi este hotărârea prin care senatorul PSD Vasile Dîncu este desemnat să ocupe funcția de președinte al Delegației Parlamentului României la Adunarea Parlamentară NATO.

    Proiectul numărul 6 este o hotărâre prin care deputatul Ichim Cristian Paul este înlocuit cu deputatul Rodeanu Bogdan Ionel în cadrul Comisiei comune pentru integrarea europeană dintre Parlamentul României și Parlamentul Republicii Moldova.

    La punctul numărul 7  se supune, prin vot secret, propunerea doamnei Maria Monica Gubernat puntru funcția de președinte al Consiliului Național al Audiovizualului
    Numărul 8 al ordinii de zi, ultimul de pe listă, face referire la numirea, prin vot secret, a doamnei Pricopie Camelia pentru ocuparea funcției de consilier de conturi, vicepreședinte al Autorității de Audit.

  • FALS | Cutremurele din Gorj nu au fost provocate de activități umane

    Teoria potrivit căreia cutremurele din zona Gorjului, care au avut loc în ultimele săptămâni, au fost provocate de activități umane, a câștigat foarte mulți adepți pe rețelele de socializare. Printre acetia, chiar persoane publice. Analizăm astăzi discursul fostului ministru Eugen Teodorovici, care a susținut, într-o emisiune online, că seismele au fost provocate de exploatările de gaze ale OMV. Am contactat specialiștii Institutului de Fizică a Pământului, ca să aflăm exact care sunt explicațiile fenomenului. 

    Context

    La începutul lunii februarie, în Turcia și Siria a avut loc un cutremur de intensitate majoră, având magnitudinea 7,8 pe scara Richter. A fost unul dintre cele mai devastatoare cutremure din ultimii 10 ani, au subliniat specialiștii. Prof Joanna Faure Walker, șeful Institutului pentru Reducerea Riscurilor și a Dezastrelor de la University College London, a declarat, pentru BBC

    „Unul dintre cele mai mortale cutremure din ultima vreme, doar două din ultimii 10 ani au fost de magnitudine echivalentă”. 

    Până în luna martie, au fost raportate mai mult de 50.000 de persoane ucise de cutremur și alte 1,5 milioane rămase fără adăpost. Peste 160.000 de clădiri au fost distruse sau avariate. 

    După câteva zile, în 13 februarie, un seism de 5,7 grade a avut loc în România, în Gorj. Cele două evenimente au fost legate de adepții teoriilor conspirației, care susțin că nu a fost vorba de fenomene naturale, ci provocate de om. Factual.ro a combătut dezinformarea apărută pe Facebook în acest caz (exemple aici, aici și aici), însă considerăm necesar să reluăm verificările, atâta vreme cât teoriile conspiraționiste și-au făcut loc și în presa generalistă.

    Declarația pe care o analizăm este a unui fost ministru PSD, Eugen Teodorovici. Acesta susține, într-o emisiune online a ziarului Puterea, că seismul din Gorj și replicile acestuia au fost provocate de OMV. 

    „Cutremurele de la Gorj nu au fost cutremure naturale. Sunt cutremure provocate de exploatarea de gaz de către OMV. Au mărit cantitatea de gaz cu exploatarea de gaz. Acolo, ca să produci exploatarea de gaz, trebuie să produci niște explozii subterane și s-a intensificat acest vid de exploatare a gazului, punându-se pe seama cutremurului din Turcia cu ce se întâmplă la Gorj. Au profitat de această situație din Turcia pentru a pune pe seama șocului din Turcia, că se întâmplă și în Gorj cutremure foarte ciudate. Cutremurele nu sunt din cauze naturale, este provocat de cei care exploatează gazul acolo, mai au încă 5 ani de exploatare…interesele majore din piață.”

    Sursa afirmației: Ziarul Puterea / Youtube, min 55:55

    Cutremure naturale, speculate conspiraționist
    În zona Olteniei, Gorj, au avut loc două cutremure de magnitudine 5,2 (13 februarie) și 5,7 (14 februarie) în zona Olteniei, Gorj. Institul Național de Cercetare-Dezvoltare pentru Fizica Pământului (INCDFP) monitorizează seismicitatea aici.

    Centrul European de Seismologie (EMSC), raportează aceleași date pentru ziua de 14 februarie.

    Totuși, Eugen Teodorovici susține (iar declarația este publicată fără să fie combătută sau verificată) că exploatările de gaz realizate de OMV ar fi cauza cutremurelor declanșate în zonă. 

    O verificare amănunțită despre acest subiect a realizat Factual aici. Pentru una dintre postările viralizate în luna februarie, am solicitat Agenției Naționale pentru Resurse Minerale informații legate de eventualele licențe de exploatare de gaz de șist. Agenția confirmă că în România NU se exploatează gaze de șist, iar concluzia verificării a fost că nu există nicio legătură între cutremurele din Gorj și exploatarea gazelor de șist.

    În urma acestei verificări am solicitat și Ministerului Mediului, Apelor și Pădurilor o informare cu privire la o posibilă legătură între cutremurele din regiunea Olteniei și exploatarea OMV de la Totea. Informarea Ministerului confirmă mesajul transmis de ANRM pentru Factual.ro.

    Din informațiile primite de la Agenția pentru Protecția Mediului Gorj reiese faptul că SC OMV Petrom SA NU a solicitat acord de mediu pentru proiecte de foraj în vederea exploatării gazelor prin metoda fracturării hidraulice a șisturilor.

    În zona Totea, jud. Gorj, există mai multe sonde unde se exploatează gaze convenționale, gaze de sondă, pentru care au fost emise acorduri de mediu în urma derulării procedurii de evaluare a impactului asupra mediului, în cadrul căreia s-au elaborat: raportul privind impactul asupra mediului însoțit de studiul de evaluare adecvată și/sau studiul de evaluare al impactului asupra corpurilor de apă, după caz, conform legislației de mediu în vigoare.

    Toate actele de reglementare și documentele elaborate în cadrul procedurilor de evaluare a impactului asupra mediului derulate pentru fiecare proiect în parte, pentru fiecare sondă în parte, se regăsesc pe site-ul www.apmgj.anpm.ro[http://www.apmgj.anpm.ro] <http://www.apmgj.anpm.ro[http://www.apmgj.anpm.ro]> .

    Extracția gazelor convenționale, gazelor de sondă din zona Totea, jud. Gorj este similară cu cea realizată în celelalte zone ale țării unde se exploatează gazele de sondă.

    Și Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare pentru Fizica Pământului – INCDFP a trimis un comunicat ca urmare a solicitării noastre de a clarifica speculațiile privind cauza apariției seismelor în zona Gorj. Specialiștii explică foarte clar că aceste seisme sunt de natură tectonică.

    Este important de subliniat că aceste seisme sunt de natură tectonică, seismicitatea din această zonă datorându-se tensiunilor acumulate la contactul dintre Platforma Moesică și orogenul Carpaților Meridionali. Majoritatea soluțiilor planelor de falie calculate pentru aceste socuri sunt de tip faliere normală și produse de-a lungul unor falii orientate NE-SV”.

    „Numărul ridicat de replici înregistrate după cutremurele moderate din Gorj se explică prin faptul că dezvoltarea Rețelei Seismice Naționale a permis detectarea și înregistrarea mai precisă a cutremurelor, dar și a microcutremurelor. Cu siguranță că și cutremurele moderate din trecut au fost urmate de multiple replici, dar acestea nu au fost înregistrate anterior din cauza absenței instrumentelor de măsură și a nivelului de înțelegere a fenomenului seismic”.

    Într-o altă verificare Factual, am analizat cauzele apariției cutremurelor și am răspuns la întrebarea dacă acestea pot fi provocate de om. Am menționat atunci că principala cauză a producerii cutremurelor este mișcarea plăcilor tectonice și că există o serie de activități care induc apariția seismelor, cum ar fi exploatările de gaze de șist, exploatările miniere, umplerea și golirea lacurilor de acumulare sau exploatările de petrol. Pentru a confirma aceasta, am adus în vedere atunci declarația şefului laboratorului Seismologie şi Structura Litosferei în cadrul INCDFP, Iren Moldovan. 

    Așadar, cutremurele nu sunt fenomene de neglijat și este importantă analiza cauzelor apariției lor. Ideea că există posibilitatea ca unele activități realizate de om să inducă apariția seismelor, nu justifică răspândirea informațiilor false despre apariția cutremurelor în țara noastră. Și în cazul cutremurelor din zona Olteniei, Gorj, teoria că România exploatează gaze de șist, iar această activitate ar fi principală cauză a apariției cutremurelor, este FALSĂ.

  • FALS | Ministerul Apărării Naționale nu le-a trimis rezerviștilor ordine de încorporare pentru războiul dintre Rusia și Ucraina

    FALS | Ministerul Apărării Naționale nu le-a trimis rezerviștilor ordine de încorporare pentru războiul dintre Rusia și Ucraina

    „Doi prieteni de-ai mei, de aceeași vârstă cu mine, m-au avertizat că au primit ordin de chemare la Centrul Militar București. De ce? Ca să meargă la războiul lui Biden – Zelensky – Nuland, așa de bine ne administrăm noi treburile! Voi face și un editorial cu asta, pentru că e o treabă foarte gravă!”, a afirmat Cozmin Gușă, în cadrul emisiunii pe care o realizează online, „Ce-i în Gușă, și-n căpușă” (min. 05.25).

    O nouă formă a alarmisului legat de războiul din Ucraina vine din partea fostului deputat Cozmin Gușă. Fost deținător de stație TV, acesta realizează, în prezent, o emisiune online. În cadrul acesteia, a declarat, fără a aduce niciun fel de dovezi în acest sens, că MApN ar chema rezerviști români, pentru a-i încorpora în războiul din Ucraina. 

    Am considerat necesar să demontăm acest tip de dezinformare, întrucât întreține tipul de discurs pro-rus prin care se afirmă că țările europene susțin Ucraina în acest război cu mari sacrificii – iată, chiar și umane. Acest lucru este complet fals și nu face decât să potențeze nejustificat sentimentul anti-ucrainean (de altfel, chiar în declarație, Cozmin Gușă pune acest război pe seama președintelui Ucrainei, Vladimir Zelensky și a președintelui SUA, Joe Biden, fără să menționeze în niciun fel că invazia a fost comandată de Kremlin și pusă în practică de Armata Roșie – aici găsim rapoartele zilnice ale Institutului pentru Studiul Războiului, de la începutul invaziei. O istorie rezumată a conflictului, începând din 2014, găsim în Enciclopedia Britanică).

    Declarațiile pe care le analizăm au fost făcute de fostul deputat PSD Cozmin Gușă în 9 martie. Acesta susține, fără niciun fel de dovezi, că mai multe persoane au primit ordine de recrutare din partea Ministerului Apărării Naționale. Această etapă ar fi premergătoare celei în care rezerviștii români urmează să fie trimiși pe frontul războiului dintre Rusia și Ucraina.  

    „Doi prieteni de-ai mei, de aceeași vârstă cu mine, m-au avertizat că au primit ordin de chemare la Centrul Militar București. De ce? Ca să meargă la războiul lui Biden – Zelenski – Nuland, așa de bine ne administrăm noi treburile! Voi face și un editorial cu asta pentru că e o treabă foarte gravă!”, a afirmat Cozmin Gușă. 

    Ulterior, declarațiile au fost transcrise și preluate de mai multe site-uri de știri (exemple aici, aici și aici). Discursul alarmist este chiar potențat de aceste site-uri (care difuzează în mod obișnuit informații din panoplia propagandei ruse): „Doamnelor și domnișoarelor care tocmai ce-ați sărbătorit 8 martie, fiind aniversate frumos de către soții voștri, prietenii voștri, tații voștri, pregătiți-vă, deci, pentru că aceștia vor fi recrutați în scurt timp în războiul lui Biden, Nuland și Zelenski. Într-un război în care România nu este amenințată. Într-un război în care România nu trebuie să fie parte. Într-un război care nu este al nostru, ci se execută operațiune, și, dacă nici acuma n-o să înțelegeți, doamnelor și domnișoarelor, cât de grav este ce se petrece în România, atunci n-o să mai înțelegeți niciodată. Pentru că deja vorbim despre certitudinea recrutării rezerviștilor români din armată sau din Ministerul de Interne, prin documente semnate „ordin de chemare” la centrele militare”. 

    La scurt timp după ce Cozmin Gușă a lansat în spațiul public alegațiile potrivit cărora rezerviștii din România au început să primească „ordine de chemare”, Ministerul Apărării Naționale a emis, pe platforma Inforadar, un punct de vedere oficial prin care dezminte informațiile diseminate de Gușă:

    „În spațiul on-line din România reapar manipulările referitoare la așa-zise „pregătiri” pe care sistemul național de apărare le-ar face pentru mobilizarea rezerviștilor, evident, așa cum s-a mai speculat, cu scopul (ne)declarat de a fi trimiși în războiul din Ucraina (!). Drept „dovezi” sunt invocate o serie de ordine de chemare pentru clarificarea situaţiei militare emise recent de unele centrele militare de sector ale Capitalei.

    Așa cum am mai explicat, în această platformă și în alte comunicări oficiale, emiterea ordinelor de chemare pentru clarificarea situaţiei militare de către centrele militare reprezintă o procedură de rutină, prevăzută de Legea nr. 446 din 30 noiembrie 2006 privind pregătirea populației pentru apărare (art. 51)”.

    Nu este pentru prima dată când în spațiul public apar dezinformări pe tema trimiterii de ordine de încorporare.

    În luna octombrie 2022, mai multe ziare online au publicat (exemple aici, aici și aici) un document atribuit Direcției de Sănătate Publică a Județului Cluj, prin care medicii de familie erau anunțați că trebuie să facă o serie de pregătiri în vederea mobilizării rezerviștilor. Și cu această ocazie, platforma Inforadar a arătat că este vorba despre un „fake-news”.

    Acest tip de informații false, care întrețin panica referitor la o eventuală mobilizare a românilor, au apărut încă de la începutul invaziei ruse în Ucraina. Factual.ro a analizat deja mai multe dintre acestea:

    • În ce condiții se poate face înrolarea obligatorie în armată, potrivit legislației în vigoare
    • Demontarea informației potrivit căreia Prefectura Călărași ar fi anunțat mobilizarea rezerviștilor
    • Ordinele de chemare reprezintă o procedură de rutină, care are loc în fiecare an
  • Epidemia de gripă ESTE o situație serioasă, care poate deveni gravă

    Creșterea numărului cazurilor de gripă în România și declararea unei stări de alertă pre-epidemice au determinat un val de scepticism printre o parte dintre români. Mulți minimalizează posibilele efecte ale unui potențial val epidemic și aruncă o umbră de îndoială asupra unor eventuale măsuri medicale și administrative care ar putea fi luate.

    Chiar dacă nu proliferează deschis teorii conspiraționiste, unele mesaje online pun la îndoială deciziile organismelor medicale, făcând referire la pandemia de covid19 și la unele erori sau evenimente izolate din timpul acesteia.

    Foto: Pixabay

    Ca să înțelegem de ce gripa nu este un fenomen neglijabil și de ce apare periodic, vom avea în vedere trei aspecte:

    1. Ce este gripa? 

    2. Ce este o epidemie și ce este o pandemie de gripă? 

    4. Care este situația în lume și în România, în acest moment?

    Gripa nu este un fenomen de dată recentă. În fapt, virusul gripal este cel mai răspândit virus care afectează căile respiratorii și este legat de cele mai grave pandemii care au afectat omenirea. 

    Gripa este, potrivit Centrului pentru Controlul Bolilor din SUA, „o boală respiratorie contagioasă, cauzată de virusurile gripale care infectează nasul, gâtul și plămânii. Unele persoane, cum ar fi persoanele de 65 de ani sau peste 65 de ani, copiii și persoanele cu anumite afecțiuni de sănătate, prezintă un risc mai mare de complicații grave ale gripei. Există două tipuri principale de virusuri gripale: tipurile A și B. Virușii gripali A și B, care se răspândesc în mod obișnuit la oameni, sunt responsabili pentru epidemiile de gripă sezonieră în fiecare an”.

    Virusul gripal are multe similitudini cu virusul Sars-Cov2. Din punct de vedere medical, ambele virusuri infectează tractul respirator și prezintă simptome similare (totuși, simptomele Covid-19 și cele de gripă apar în momente diferite: simptomele de Covid-19 apar la 2 până la 14 zile după expunere, iar cele ale gripei, la aproximativ 1 până la 4 zile după expunere). Diferența structurală majoră este că numai Sars-CoV-2 are un mecanism de corectare, ceea ce duce la o rată scăzută de mutație, comparativ cu gripa. Cu alte cuvinte, ne putem infecta cu gripă anual sau chiar de mai multe ori pe an, pentru că virusul suferă mutații foarte des. Este și motivul pentru care vaccinurile antigripale au o valabilitate strict sezonieră.

    Totuși, specialiștii subliniază că gripa este o boală cu care avem de-a face de mult timp, motiv pentru care lucrătorii în domeniul medical sunt mult mai pregătiți să-i facă față. Pandemiile de gripă au apărut la începutul sec. XX (confirmate medical, deși cercetătorii sunt de părere că acestea ar fi putut apărea chiar cu 400 de ani mai devreme).

    2. Ce este o epidemie și ce este o pandemie de gripă?

    Epidemiile de gripă au o frecvență anuală, în diverse părți ale globului, iar la anumite intervale, se transformă în pandemii. În secolul trecut, epidemiile de gripă au devenit pandemii (deci cu răspândire globală) de trei ori: în 1918, 1957/58 și 1968. Ulterior, în anul 2009, a avut loc pandemia de H1N1.

    În Statele Unite, se estimează că gripa ucide 30.000 de oameni într-un an obișnuit, fără epidemie. La fiecare câțiva ani, apare o epidemie de gripă mai severă, determinând o creștere a numărului anual de decese peste medie, cu 10.000 până la 15.000 de decese suplimentare. Ocazional – și în mod imprevizibil, gripa se transformă în pandemie, infectând 20 până la 40% din populație într-un singur an. În acești ani de pandemie, numărul deceselor poate fi dramatic peste medie. În 1957-1958, s-a estimat că pandemia de gripă a provocat 66.000 de decese în plus numai în Statele Unite. 

    În 1918, cea mai gravă pandemie din istoria înregistrată a fost asociată cu aproximativ 675.000 de decese totale în Statele Unite și a ucis cel puțin 40 de milioane de oameni în întreaga lume.

    Foto: Speranța de viață în SUA și impactul dramatic al pandemiei de gripă din 1918 (sursa: ”Amenințarea gripei pandemice: suntem pregătiți?” Knobler SL, Mack A, Mahmoud A, et al.)

    Potrivit OMS, o altă pandemie de gripă este inevitabilă, dar este imposibil de știut unde sau când va apărea:

    3. Care este situația în lume și în România, în acest moment?

    În 1 decembrie 2022, o declarație comună a comisarului european pentru sănătate și siguranță alimentară, Stella Kyriakides, a directorului regional al OMS pentru Europa, Dr. Hans Henri P. Kluge și a directorului Centrului European pentru Prevenirea și Controlul Bolilor, Dr. Andrea Ammon, arată că ”epidemia sezonului de gripă începe devreme în Europa, în timp ce îngrijorările cu privire la RSV cresc și COVID-19 este încă o amenințare”. Cu alte cuvinte, trei virusuri respiratorii potențial mortale, în același sezon, reprezintă cel puțin un semnal de alarmă.

    În Statele Unite, Centrul pentru Control al Bolilor supraveghează atent fenomenul gripal și oferă date detaliate despre evoluția acestuia. De exemplu, din 74 de morți la vârsta pediatrică (copii), cauzate de virusuri respiratorii în acest sezon, 13 au avut loc în ultima săptămână.

    Este o diferență majoră față de sezonul precedent, când acest lucru nu s-a întâmplat aproape deloc. Fenomenul nu este așadar deloc de neglijat.

    Centrul European pentru Controlul Bolilor (ECDC) și Organizația Mondială a Sănătății (OMS, WHO în engleză – World Health Organisation) sunt organismele care monitorizează epidemiile de gripă la nivel european, respectiv global. Potrivit datelor actualizate oferite de acestea, România se află în prezent la un nivel de alertă mare (roșu, penultimul, înainte de roșu intens):

    Situația României se înscrie în media europeană, dar este mai proastă decât a statelor din zonă.

    La nivel european, pragul epidemic de 10% pozitivitate în cadrul testelor a fost depășit în săptămâna 45/2022 și a crescut la 20% în săptămâna 48/2022.

    Pentru România, am realizat o analiză amănunțită, cu ajutorul datelor furnizate de Centrul pentru Prevenirea și Controlul Bolilor Transmisibile, din cadrul Institutului Național de Sănătate Publică, în cadrul rapoartelor anuale ce conțin analiza evoluției bolilor transmisibile aflate în supraveghere în România. Graficul arată apariția infecțiilor aferente cazurilor clinice compatibile cu gripa (ILI – Influenza Like Illness), începând cu sezonul 2006-2007, finalizat cu date din sezonul 2021-2022. Un sezon de gripă începe cu săptămâna 40 din an (octombrie) și se termină cu săptămâna 20 din an (mai).

    *Sursele cifrelor din grafic pot fi consultate la finalul textului

    Se poate observa că gripa sezonieră urmează un parcurs ascendent între anii 2006-2009, cu o urcare bruscă în sezonul 2009-2010, urmată de scăderi și creșteri până în sezonul 2014-2015. Începând cu sezonul 2015-2016, numărul cazurilor de afecțiuni clinice compatibile cu gripa este în continuă creștere până în sezonul 2019-2020, moment în care apar și primele cazuri de Covid-19. 

    În continuare, am realizat un grafic pe săptămâni pentru sezonul curent, 2022-2023, începând cu S40 și finalizând cu S52.

    *Sursele cifrelor din grafic pot fi consultate la finalul textului

    Începând cu săptămâna 46, cazurile de gripă clinică sunt dramatic în creștere, iar situația de alertă epidemiologică este declarată în săptămâna 52.

    Conform Centrului Național de Supraveghere și Control a Bolilor Transmisibile (CNSCBT)  (pag.5), evaluarea activității gripale se desfășoară după următoarea schemă:

    „ – debut sezon gripal = săptămâna cu 10% probe pozitive pentru acelaşi subtip/variantă din nr. total al celor recoltate şi testate în săptămâna respectivă;  

    – săptămâna epidemică = săptămâna în care activitatea gripală este peste pragul epidemic; se caracterizează în funcție de intensitatea activității gripale (scăzută, medie, înaltă, foarte înaltă);

    – epidemie = succesiunea a 3 săptămâni epidemice; se caracterizează în funcție de intensitatea activității gripale (scăzută, medie, înaltă, foarte înaltă);  

    – sfârșitul epidemiei = succesiunea a 3 săptămâni în care activitatea gripala este sub pragul epidemic.”

    În urma celor 4 etape din cadrul evaluării activității gripale, observăm că o epidemie se declară în urma unei succesiuni de 3 săptămâni în care activitatea gripală este peste pragul epidemic.

    În urma ultimei raportării cazurilor de infecții respiratorii din S52 (26.12.2022-01.01.2023), CNSCBT declară existența unei situații de alertă epidemiologică, numărul total de cazuri de infecții respiratorii fiind de 74.567 cazuri. Aceasta a fost a treia săptămână consecutivă în care au fost depășite pragurile epidemice.

    În continuarea raportului, se menționează că sunt, la nivel național, 4.961 cazuri de gripă clinică comparativ cu 2.685 cazuri înregistrate în săptămâna precedentă, număr de cazuri mult crescut față de media calculată de 315 cazuri din aceleași săptămâni din 5 sezoane prepandemice (2015-2019)”.

    În concluzie, situația epidemiologică actuale nu este de neglijat. Erorile care s-au comis în timpul epidemiilor anterioare nu justifică fenomenul negaționist. Virusul gripal este în continuare una dintre cele mai mari amenințări la adresa sănătății mondiale, iar lumea medicală nu a reușit deocamdată să ofere soluții pe termen lung.

    ***

    Surse cifre grafic1: 

    Sezon 2006-2007 – 270 cazuri ILI (raport INSP, pag.33)

    Sezon 2007 – 2008 – 604 cazuri  ILI (raport INSP, pag. 43)

    Sezon 2008 – 2009 – 605 cazuri  ILI (raport INSP, pag. 45)

    Sezon 2009 – 2010 – 7.008 cazuri  ILI (raport INSP, pag. 46)

    Sezon 2011 – 2012 – 2.255 cazuri ILI (raport INSP, pag. 46)

    Sezon 2012 – 2013 – 3.039 cazuri  ILI (raport INSP, pag. 70)

    Sezon 2013 – 2014 – 1.294 cazuri  ILI (raport CNSCBT, pag. 4)

    Sezon 2014 – 2015 – 4.511 cazuri  ILI (raport CNSCBT, pag. 4)

    Sezon 2015 – 2016 – 4.263 cazuri  ILI (raport CNSCBT, pag. 4)

    Sezon 2016 – 2017 – 3.301 cazuri  ILI (raport CNSCBT, pag. 3)

    Sezon 2017 – 2018 – 11.527 cazuri  ILI (raport CNSCBT, pag. 2)

    Sezon 2018 – 2019 – 23.727 cazuri  ILI (raport CNSCBT, pag. 2)

    Sezon 2019 – 2020 – 49.566 cazuri  ILI (raport CNSCBT, pag. 2)

    Sezon 2020 – 2021 – 944 cazuri  ILI (raport CNSCBT, pag. 1)

    Sezon 2021 – 2022 – 13.328 cazuri  ILI (raport CNSCBT, pag. 1)

    ***

    Surse cifre grafic2:

    S40 03.10.2022 – 09.10.2022 – 98 cazuri de gripă clinică

    S41 10.10.2022 – 16.10.2022 – 142 cazuri de gripă clinică

    S42 17.10.2022 – 23.10.2022 – 236 cazuri de gripă clinică 

    S43 24.10.2022 – 30.10.2022 – 205 cazuri de gripă clinică

    S44 31.10.2022 – 06.11.2022 – 316 cazuri de gripă clinică

    S45 07.11.2022 – 13.11.2022 – 251 cazuri de gripă clinică

    S46 14.11.2021 – 20.11.2021 – 430 cazuri de gripă clinică

    S47 21.11.2021-27.11.2021 – 641 cazuri de gripă clinică

    S48 28.11.2021-04.12.2021 – 822 cazuri de gripă clinică

    S49 05.12.2022 – 11.12.2022 – 1.002 cazuri de gripă clinică 

    S50 12.12.2022 – 18.12.2022 – 1.644 cazuri de gripă clinică

    S51 19.12.2022 – 25.12.2022 – 2.685 cazuri de gripă clinică

    S52 26.12.2022-01.01.2023 – 4.961 cazuri de gripă clinică

    https://infogram.com/cazuri-de-gripa-1h1749vgjoprl6z?live
  • Andrei Marga se laudă că a lăsat UBB în „anticamera” clasamentului Shanghai

    Andrei Marga, controversat politician și fost rector al Universității din Cluj, a semnat un articol, în 26 noiembrie 2022, intitulat ”Degradarea vieții academice”.

    Marga susține că, în ultimii ani, industria, infrastructura, justiția și educația s-au degradat accelerat. În sprijinul afirmațiilor lui, Marga susține că universitatea clujeană pe care a condus-o era pe cale să fie inclusă în rankingul Shanghai încă de acum 10 ani, în vreme ce abia în 2018 Universitatea Babeș Bolyai Cluj Napoca a fost publicată, pentru prima dată, în clasament.

    ”Recent, se atrage atenția asupra degradării universității pe care am condus-o. Când am plecat, în 2012, Universitatea „Babeș-Bolyai” era în anticamera primelor cinci sute de universități din lume (potrivit rankingului Shanghai), având de partea ei toate evaluările internaționale, împreună, în regiune, cu universitatea din Zagreb. Datele se pot consulta oricând. Nu discut ce a urmat. Menționez doar că cedările gen „între noi”, „servicii în reciprocitate”, „mă sprijini, te sprijin” și valurile corupției sunt un cancer cunoscut al instituțiilor”, arată textul semnat de Andrei Marga în cotidianul.ro.
    Andrei Marga, fost rector al Universității Babeș Bolyai Cluj-Napoca (perioada 1993-2004 și 2008-2012), fost ministru al Educației Naționale (perioada 5 decembrie 1997 – 28 decembrie 2000) și fost ministru al Afacerilor Externe (7 mai 2012 – 6 august 2012) este politician liberal, filosof și publicist.

    Andrei Marga / Foto: mae.ro

    Ce este rankingul Shanghai?

    Ranking-ul Shanghai mai este denumit Clasamentul Academic al Universităților Mondiale (ARWU). A fost publicat pentru prima dată în iunie 2003, de Center for World-Class Universities (CWCU), Graduate School of Education (fostul Institutul de Învățământ Superior) al Universității Jiao Tong din Shanghai, China. 

    Potrivit statutului, Shanghai Ranking Consultancy este o organizație independentă, care nu este subordonată niciunei universități sau agenții guvernamentale. 

    ARWU folosește următorii indicatori obiectivi pentru a clasifica universitățile:

    • numărul de absolvenți și personal care au câștigat premii Nobel și medalii Fields 
    • numărul de angajați laureați ai celor două premii menționate mai sus 
    • numărul de cercetători citați selectați de Clarivate (lider mondial în proiecte inovative)
    • numărul de articole publicate în reviste Nature și Science 
    • numărul de articole științifice indexate în Science Citation Index Expanded și Social Sciences Citation Index în Web of Science 
    • un indice compozit de performanță, care ia în calcul ceilalți cinci indicatori, raportat la numărul de cadre academice

    Clasamentul este realizat în felul următor: primele 100 de universități sunt ierarhizate una după alta, următoarele 100, în două blocuri de câte 50, iar de la locul 200 în jos, universitățile sunt evaluate în blocuri de câte 100. 

    Metodologia completă prin care universitățile ajung să fie clasate în Shanghai Ranking poate fi consultată aici.

    2017 a fost anul în care, pentru prima dată în istoria instituțiilor de învățământ superior din România, Universitatea Babeș Bolyai Cluj Napoca a fost inclusă în acest clasament. În anul respectiv a fost pentru prima dată când Shanghai ranking a ierarhizat 800 de universități, față de 500, câte erau incluse anterior.

    UBB / Foto: Wikipedia

    În 2017, Universitatea „Babeș-Bolyai” nu a obținut niciun punct la indicatorii referitori la cercetătorii premiați Nobel sau Fields, a obținut 10,9 puncte la indicatorul care ia în calcul numărul de cercetători cei mai des citați, 3,3 puncte la indicatorul legat de referințele publicate în revistele de specialitate Science și Nature, 22,2 puncte la indicatorul de citate în Science Citation Index Expanded și Social Sciences Citation Index în Web of Science și 12,4 puncte la indicele compozit al perfomanței universitare.

    Prin comparație, în același an, pe primul loc a fost clasată Harvard University. La indicele compozit a obținut 79,5 puncte, iar la restul indicilor, Harvard a obținut câte 100 de puncte.

    Declarațiile făcute de Andrei Marga referitoare la faptul că universitatea clujeană se afla în „anticamera” Shanghai Ranking se sprijină pe câteva articole publicate în 2013 în presa din România. Potrivit declarațiilor oficialilor UBB, Facultatea de Matematică din cadrul universității fusese inclusă pe poziția 101 – 150. Articolele pot fi consultate aici, aici și aici. Oficialii clujeni nu au prezentat, atunci, documente oficiale în susținerea afirmațiilor lor, iar rankingul Shanghai pentru anul 2013, care poate fi consultat aici, nu listează nicio universitate din România.

    În plus, realizatorii clasamentului Shanghai nu includ facultăți, ci doar universități. În anul 2013, la capitolul „Matematici”, cele mai prestigioase universități formau acest clasament. UBB nu apare pe listă (ca, de altfel, nicio altă instituție de învățământ superior din România).

    Este de subliniat și faptul că rankingul Shanghai a fost criticat, de-a lungul timpului, de mai mulți cercetători. Un studiu din 2009 este tranșant în a clasifica rankingul drept irelevant: „Principalele noastre concluzii sunt că criteriile utilizate nu sunt relevante, că metodologia de agregare este afectată de o serie de probleme majore și că întregul exercițiu suferă de o atenție insuficientă acordată aspectelor fundamentale de structurare. Prin urmare, opinia noastră este că clasamentul Shanghai, în ciuda acoperirii media pe care o primește, nu se califică drept un instrument util și pertinent pentru a discuta despre „calitatea” instituțiilor academice, cu atât mai puțin pentru a ghida alegerea studenților și a familiei sau pentru promovarea reformelor sistemelor de învățământ superior”. Un alt studiu, axat pe realitatea academică din Franța și publicat tocmai în revista Nature, atrage atenția că instrumentul este larg promovat de media și că a devenit „un argument politic pentru reforme și un instrument de comunicare pentru anumiți președinți de universități”.

    În concluzie, declarația lui Andrei Marga referitoare la faptul că Universitatea Babeș Bolyai Cluj Napoca era în ”anticamera” Shanghai ranking este falsă. Pentru prima dată, instituția de învățământ superior din Cluj-Napoca a fost clasată în acest top în anul 2017, cu cinci ani după ce Andrei Marga a părăsit poziția de rector.

  • ”România nu a atacat niciodată popoare vecine”, un discurs fals

    Am pornit de la o declarație a Oanei Bulai (PSD), pentru a verifica un conținut care este rostogolit de mulți dintre politicienii români cu înclinații naționaliste și/sau suveraniste – tema poporului român pașnic, care nu a atacat niciodată popoare vecine.

    „România nu a fost niciodată un imperiu colonial şi nici nu a atacat popoare vecine pentru a câştiga noi teritorii. Românii au fost paşnici, şi-au îngrijit propriul lor pământ. Alţii au venit mereu peste noi încercând să ne subjuge”.Oana Bulai (PSD)

    Context 

    Pe 26 octombrie, într-un comunicat de presă publicat pe site-ul oficial al Camerei Deputaților, deputata Oana Gianina Bulai a vorbit despre situația aderării României în spațiul Schengen. În declarația sa, Bulai a vorbit despre importanța valorilor europene, despre solidaritatea europeană și creșterea euroscepticismului ca factori pozitivi ce ar trebui să asigure integrarea României în cadrul Schengen.

    Cea mai mare parte a afirmațiilor sale au fost dedicate situației tensionate asupra imaginii statului român în câștigarea credibilității celorlalte state membre pentru obținerea unui rezultat pozitiv. Actorul principal pe care l-a criticat a fost Olanda din cauza opoziției active asupra intrării României în Schengen. Motivele invocate de deputata Oana Bulai făceau referire la nevoia de respect reciproc și lipsa de egalitate între dintre statele membre, dar de asemenea a vorbit și despre implicarea entităților private olandeze de pe teritoriul României. Însă afirmația care ne-a ieșit în evidență este legată de poziția neutră a României de-a lungul istoriei și neutilizarea agresiunii interstatale pentru obținerea de teritorii făcând o comparație cu trecutul colonial al Olandei. 

    Sursa afirmației: Camera Deputaților

    Verificare

    Foto: costeltudor.com

    Poziționarea României ca fiind victima coloniilor occidentale este o specificitate a discursului comunist și a unui limbaj de lemn, în care Republica Socialistă Română trebuia să ducă o luptă continuă cu expansionismul țărilor din Europa de Vest. Nuanțele acestui tip de discurs se regăsesc prin trimiterea la neimplicarea României în agresiuni militare pentru acapararea teritoriilor și lupta continuă de apărarea împotriva celorlalți care „au venit mereu peste noi încercând să ne subjuge”. 

    Lipsa unui trecut colonial este o certitudine clară în istoria statului român, însă asumpția legată de neutilizarea forței militare pentru a acapararea unor noi teritorii ar presupune că România are o tradiție a neutralității în relațiile internaționale. 

    Conform Organizației Națiunilor Unite, neutralitatea presupune „statutul juridic care decurge din abținerea unui stat de la orice participare la un război între alte state, menținerea unei atitudini de imparțialitate față de beligeranți și recunoașterea de către beligeranți a acestei abțineri și imparțialitate”. Pentru a determina dacă România a respectat acest aspect al dreptului internațional, trebuie să luăm în considerare istoria statului român și dacă imparțialitatea a fost menținută față de diverse conflicte interstatale. Însă istoria României clarifică foarte ușor această chestiune prin implicarea armatei române în misiuni ofensive în afara teritoriului național. În unele din aceste contexte, România a avut ca scop obținerea unor teritorii precum Transilvania, Cadrilaterul, Basarabia sau Bucovina de Nord.  

    Aici trebuie reamintite două episoade istorice importante pentru încercările României de a-și extinde granițele prin utilizarea armatei. Primul episod este implicarea României în cel de-al Doilea Război Balcanic:

    O a doua grupare, secundară, (comandată de generalul Ioan Culcer) cuprindea circa 20% din forţe (Corpul 5 de armată) şi avea un obiectiv operativ-strategic limitat – ocuparea teritoriului dobrogean revendicat de România” (Marcel Proca, Societatea românescă şi Bârladul în ani de război. Consideraţii: politice, militare şi cotidiene, Ed. Sfera, Bârlad, 2013, pp. 66)

    În urma acestei ocupații, statul român a obținut Cadrilaterul, prin Conferința de pace din anul 1913 (Keith Hitchins, „România 1866-1947”, București: Humanitas, 2017, pp. 158-161). Profesorul de istorie modernă și contemporană Matei Gheboianu arată că această cucerire nu poate fi justificată de criterii etnice:

    “Chiar dacă nu au existat lupte propriu-zise, în urma Păcii de la București (1913), România va primi cele 2 județe din sudul Dobrogei, regiune cunoscută sub numele de Cadrilater. Din punct de vedere etnic, Cadrilaterul era o regiune cu o populație preponderent turco-tătară, românii reprezentând o minoritate. Preluarea acestei regiuni nu poate fi susținută de principiul etnic”.

    Cel de-al doilea episod (îl regăsim tot în volumul citat, pp. 538-556) este înaintarea armatei române peste Nistru, din anul 1941, în încercarea prim-ministrului Antonescu de a crea o zonă-tampon pentru a putea menține realipirea Basarabiei și Bucovinei de Nord. Dar ofensiva armată a însemnat mai mult decât atât, armata română obținând chiar administrarea unor teritorii din Ucraina de astăzi. Explică, pentru Factual.ro, Matei Gheboianu, conf. dr. la Facultatea de Istorie din Universitatea din București: 

    Ofensiva dincolo de Nistru, până la Stalingrad, alături de armata germană, nu a constat doar într-o participare militară, ci și în faptul că armata română a primit administrarea Transnistriei, teritoriul dintre Nistru și Bug, care includea Odesa. Totul s-a întâmplat în urma unui acord germano-român, semnat la finalul lunii august 1941, la Tighina. Administrația română din Transnistria este vinovată de multiple acte antiseminte și de exterminare a populației evreiești și rome”.

    Astfel, avem cel puțin două momente istorice celebre, în care România și-a utilizat capacitățile militare pentru ocuparea unor teritorii care nu-i aparțineau din punct de vedere juridic.

    Este de menționat și celebrul episod al luptelor de la Plevna. Istoricii români îl numesc Războiul de Independență din 1877, dar istoria mondială îl notează ca Războiul ruso-turc, o confruntare între Imperiul Rus și Imperiul Otoman. Chiar dacă România nu a obținut teritorii în urma acelor lupte, totuși armata română a participat (cu pierderi umane semnificative), alături de armata rusă, la bătălii la sud de Dunăre, în nordul Bulgariei

    Armata română a trecut Dunărea în 1 septembrie 1877, pe podul improvizat la Siliştioara, lângă Corabia.

    Podul peste Dunăre de la Corabia. Constriure finalizată: „Albumul Resbelului 1877-78” / Foto: Carol Popp De Szathmari / Preluare de pe fotoaventura.ro

    Potrivit unui articol publicat în Historia de cercetătorul Manuel Stănescu, de la Institutul pentru Studii Politice de Apărare și Istorie Militară, cei 38.000 de militari români (42 batalioane, 32 escadroane şi 18 baterii) reprezentau cam jumătate din trupele aliate de la Plevna, cealaltă jumătate fiind trupe ruse. Aproape 3.000 de soldați români au murit în timpul luptelor de la Plevna, însă aportul trupelor noastre a adus o victorie importantă pentru Imperiul Rus, a cărui campanie stagna de cinci luni:

    Victoria de la Plevna a grăbit sfârşitul războiului. După cinci luni de stagnare, armata rusă s-a îndreptat spre Sofia şi Adrianopol, iar cea română, către Vidin şi Belogradcik, având misiunea de a anihila trupele otomane concentrate în nord-vestul Bulgariei pentru a asigura spatele şi flancul drept al trupelor ruse care se îndreptau spre Sofia” (extras din articolul lui Manuel Stănescu).

    Este important să înțelegem că, deși au existat aceste incursiuni ale armatei române, ulterior granițele României au fost modificate de alți factori. În urma Primului Război Mondial, România a beneficiat de „Cele 14 puncte ale președintelui Wilson”, document care a permis autodeterminarea cetățenilor români și alipirea la statul național. În cazul celui de-Al Doilea Război Mondial, a urmat ocupația trupelor sovietice în România și pierderea teritoriilor obținute de prim-ministrul Antonescu (volumul citat, pp. 571-583).

    Concluzii
    Declarațiile deputatei Oana Bulai sunt trunchiate. România nu a fost niciodată un imperiu colonialist, dar a folosit în multiple rânduri forța armată pentru a obține teritorii care nu îi aparțineau.