Publicația Libertatea a întrebat Administrația Prezidențială, pe 19 ianuarie 2024, dacă președintele țării a fost în concediu în perioada decembrie 2023- ianuarie 2024, în contextul evenimentelor omagiale legate de Revoluția din 1989 de la care Klaus Iohannis a lipsit.
„(…) începând de la depunerea jurământului în funcție, președintele Klaus Iohannis nu s-a aflat în concediu de odihnă, în sensul noțiunii definite de legislația muncii. Precizăm că președintele României nu a încetat, pe parcursul întregului mandat, să își exercite atribuțiile constituționale, dovada în acest sens fiind decretele semnate și publicate în Monitorul Oficial al României, precum și alte acțiuni derivate din prerogativele pe care le deține”, arată Administraţia Prezidenţială în răspunsul transmis către reporterii de la Libertatea, în aceeași zi cu solicitarea de informații.
Am încercat să obținem clarificări, astfel că am trimis și noi o listă de întrebări către Administrația Prezidențială.
„În conformitate cu dispozițiile constituționale, Președintele României, în calitate de autoritate publică unipersonală, exercită un mandat de reprezentare, iar obligațiile și atribuțiile sale nu pot fi delegate altei persoane. Specificul acestui mandat, care nu permite întreruperea temporară a activității pentru efectuarea unui concediu de odihnă în sensul legislației muncii, implică exercitarea de către Președintele României, în mod permanent și neîntrerupt, a prerogativelor sale constituționale și legale.
Președintele României, Klaus Iohannis, nu a beneficiat de zile de concediu de odihnă în timpul ambelor mandate, nu a încasat indemnizație de concediu de odihnă, aferentă zilelor de concediu de odihnă neefectuate în timpul celor două mandate și nu a beneficiat de compensarea în bani a zilelor de concediu de odihnă neefectuate”.
CE SPUNE LEGEA
Constituția Românieiarată că Președintele României este cel care desemnează premierul, numește guvernul pe baza votului de încredere acordat de Parlament, poate participa la ședințe de guvern, poate dizolva Parlamentul și poate cere cetățenilor să-şi exprime, prin referendum, voinţa cu privire la probleme de interes naţional. Mai are atribuții în domeniul politicii externe și al apărării.
Pe lângă toate acestea, Președintele promulgă legi, poate sesiza Curtea Constituțională, emite decrete, acordă decoraţii, titluri de onoare, grade de mareșal, de general și de amiral, numește în funcții publice conform legilor, dar acordă și grațieri individuale.
Suspendarea din funcție a Președintelui României se face de către Parlament, iar vacantarea funcției se face prin demisie, demitere din funcţie, imposibilitatea definitivă a exercitării atribuţiilor sau în caz de deces.
În aceste cazuri, interimatul se asigură, în ordine, de preşedintele Senatului sau de preşedintele Camerei Deputaţilor.
Tot din Constituție aflăm că „indemnizaţia şi celelalte drepturi ale Preşedintelui României se stabilesc prin lege”.
Am identificat două legi care privesc aceste două aspecte.
Apoi, există o lege specială care privește drepturile foștilor președinți de stat. Conform acesteia, un fost șef de stat beneficiază de o locuință de protocol, o indemnizație lunară de 75% din indemnizația acordată șefului de stat în funcție, control medical anual la Spitalului Universitar de Urgență Militar Central „Dr. Carol Davila”, pază, protecție și mașină acordate permanent de Serviciul de Protecție și Pază. Practic, de toate acestea o să beneficieze și Klaus Iohannis.
VIZITE PRIVATE ȘI ODIHNĂ
Deși, noi toți ceilalți avem drepturi și obligații în relația cu angajatorul, indiferent dacă este o instituție de stat sau o companie privată, Președintele României nu-și poate luat concediu în sensul Codului Muncii. Asta pentru că șeful statului nu poate să fie înlocuit de nimeni atâta timp cât este în funcție.
Cu toate acestea, Klaus Iohannis a avut și perioade de respiro.
În august 2023, a fost în drumeție pe vârful Moldoveanu, alături de soție. S-a fotografiat alături de atletul Ioan Levente Polgar, conform publicației Turnul Sfatului.
Traian Băsescu, fostul președinte al României, a avut și el perioade de relaxare. De exemplu, între 23 și 27 august 2010, acesta s-a aflat „într-o scurtă perioadă de odihnă” conform unui comunicat de presă al Administrației Prezidențiale.
2024 e numit anul super electoral – mai mult de 70 țări din lume vor avea alegeri. Pentru România, 2024 aduce o premieră: toate tipurile de alegeri (parlamentare, europarlamentare, prezidențiale și locale) au loc în același an.
Toate țările membre UE își vor alege reprezentanții pentru Parlamentul European în perioada mai-iunie, astfel că nu numai România este în situația de a avea mai multe runde de alegeri în 2024. Belgia organizează în aceeași zi alegerile europarlamentare, alegerile legislative și alegerile locale pentru regiunea capitalei.
Pe lângă alegerile europarlamentare, Portugalia va avea și alegeri parlamentare în martie, după ce președintele a dizolvat Parlamentul în decembrie 2023, iar irlandezii vor vota în aceeași zi la alegerile europarlamentare și la cele locale.
În România, mai mulți lideri politici și-au arătat interesul pentru comasarea alegerilor locale cu cele europarlamentare (aici și aici), dar și dezacordul față de o astfel de propunere (aici și aici).
Când au mai fost comasate alegeri în România?
Tehnic, putem vorbi de o comasare, înainte ca mandatul de președinte al României să devină unul de 5 ani. Acest lucru s-a întâmplat în epoca imediat post-comunistă, când prezidențialele și parlamentarele aveau loc deodată, având în vedere că mandatele aveau exact aceeași durată. Practic, dacă excludem această situație, răspunsul ar fi niciodată.
Iată cronologia datelor alegerilordin România postcomunistă:
Așadar, alegerile ar putea fi considerate comasate au fost în cazul votului pentru parlamentare desfășurat în același timp cu primul tur al alegerilor prezidențiale, din 1990 până în 2004 inclusiv, datorită faptului că mandatul președintelui dura 4 ani, conform Constituției din 1991 (Articolul 83). Adică mandatul corespundea cu cel de parlamentar, ca durată, deci se termina în același timp. Din 2003, mandatul președintelui este de 5 ani (Articolul 83).
Care ar trebui să fie datele alegerilor din 2024?
Conform legii, data alegerilor prezidențiale se alege cu cel puțin 75 de zile înainte (aproximativ 2 luni și jumătate) de către Guvern, în luna anterioară lunii în care se termină mandatul de președinte. Pentru cel de-al doilea mandat, Klaus Iohannis și-a depus jurământul în 21 decembrie 2019, moment din care și-a exercitat mandatul de președinte. Așadar, fiindcă mandatul va expira în 21 decembrie 2024, alegerile pentru un nou președinte ar trebui să aibă loc în noiembrie-decembrie 2024.
Dataalegerilor parlamentare „se aduce la cunoștință publică” cu cel puțin 90 de zile înainte (aproximativ 3 luni), iar, conform articolului 63 din Constituție, mandatul durează 4 ani, însă poate fi prelungit, în situații excepționale. Alegerile parlamentare din 2020 au avut loc în 6 decembrie, iar parlamentarii și-au preluat mandatele în 17-18 decembrie (predate de prefectura fiecărui județ, potrivit legii). Ca atare, alegerile parlamentare ar trebui organizate tot în noiembrie-decembrie 2024.
Aleșii locali au de asemenea un mandat de 4 ani, care poate fi prelungit la nevoie (articolele 128, 151 și 177 din Codul administrativ).
În 2020, mandatele aleșilor locali au fost prelungite din cauza pandemiei (intrând în categoria situațiilor excepționale), iar alegerile având loc în 27 septembrie – și nu în iunie, cum se întâmplase cu ultimele runde de alegeri locale de până atunci. Primarii și consilierii locali și județeni și-au preluat mandatele după stabilirea rezultatelor finale, în luna octombrie. Ca atare, alagerile ar trebui organizate în septembrie 2024. Articolul 10 de la „Titlul I Alegerea autorităților administrației publice locale” al Legii 115/2015 stabilește că data alegerilor poate fi aleasă de către Guvern cu cel puțin 75 de zile înainte de votare.
În privința alegerilor pentru Parlamentul European, legea spune că data trebuie stabilită cu cel puțin 90 de zile înainte, iar mandatul europarlamentarilor este de 5 ani. În 2019, alegerile au avut loc în 26 mai, iar europarlamentarii și-au preluat mandatele în luna iunie. Pentru 2024, Comisia Europeană a stabilit deja datele alegerilor, iar acestea trebuie să se desfășoare între 6-9 iunie. Statele membre sunt responsabile de organizarea alegerilor, pot decide și modificarea acestor date, însă respectând regulile electorale și mandatul de 5 ani.
Pot fi schimbate datele alegerilor?
Codul bunelor practici în materie electoralăal Comisiei de la Veneția (instituție care aparține de Consiliul Europei și care se ocupă de probleme ce țin de constituționalitate) subliniază că elementele ce țin de dreptul electoral nu ar trebui schimbate cu mai puțin de 1 an înainte de alegeri:
„Elementele fundamentale ale dreptului electoral, în special, sistemul electoral propriu zis, componenţa comisiilor electorale şi constituirea circumscripţiilor electorale, nu trebuie amendate decât cel puţin cu un an înainte de alegeri, sau trebuie înscrise în constituţie sau formulate în formă de document cu un statut mai înalt decât cel al unei legi ordinare”.
Pentru a schimba datele alegerilor (adică pentru a comasa unele dintre ele), România ar trebui să emită o lege nouă, iar acest lucru este contra-recomandat de Comisia de la Veneția.
Complicațiile unei comasări
Expertul în bună guvernare și procese electorale Septimius Pârvu a realizat, pentru Expert Forum, un material despre comasarea alegerilor locale cu cele europarlamentare. Acesta este de părere că o comasare a datelor ar afecta direct cetățeanul cu drept de vot:
„Va fi afectat dreptul de vot. O consecință gravă a acestei decizii este că, pentru alegerile locale, s-ar elimina de facto dreptul de a vota la adresa de reședință pentru alegătorii care nu și-au înregistrat reședința cu cel târziu șase luni înaintea datei alegerilor, adică la începutul lui ianuarie”.
Și dreptul de a candida va fi afectat, pentru că nu ar mai fi posibilă depunerea de candidaturi pentru ambele tipuri alegeri.
Alte complicații ce vin odată cu desfășurarea celor 2 tipuri de alegeri în același timp:
acreditarea observatorilor se face diferit,
regulile de formare a birourilor electorale diferă,
numărul mare de buletine de vot (5),
„logici electorale diferite” (campania candidaților la europarlamentare ar trebui să abordeze teme europene, pe când candidații la alegerile locale se concentrează pe subiectele ce privesc comunitățile locale).
Un exemplu ipotetic de alegător afectat de aceste schimbări ar fi un tânăr care studiază în afara României. La alegerile europarlamentare, el ar putea vota la secțiile organizate de statul român în străinătate, fără proceduri suplimentare, în timp ce, pentru alegerile locale, el ar trebui să se afle în localitatea în care are domiciliul sau reședința (articolul 3). În situația în care cele două alegeri se vor comasa, va trebui creat un cadru legislativ care să le permită studenților din străinătate să poată vota în continuare la europarlamentare.
Septimius Pârvu a explicat, pentru Factual.ro, că principala problemă a comasării este haosul care se va crea. Cadrul legislativ este diferit pentru cele 2 runde de alegeri, reprezentanții în secțiile de votare se stabilesc diferit, Ministerul Afacerilor Interne are anumite atribuții pentru organizarea alegerilor europarlamentare, atribuții pe care le are Autoritatea Electorală Permanentă pentru cele locale. În acest context, când mai sunt doar 4 luni până la alegeri, autoritatea electorală încă nu știe cum să se pregătească.
Per total, partidele politice „fac un joc periculos”, susține Septimisius Pîrvu, fiind mai degrabă o decizie politică, pentru că nu par să se gândească la cadrul legislativ și la modificările legislative care ar trebui făcute. Mai mult, nu au avut loc consultări sau dezbateri publice pe această temă.
„Abuz de putere”
Profesorul universitar de științe politice Cristian Preda este și mai ferm:
„O comasare decisă acum, în lipsa unui consens și în absența unei situații de urgență, e un abuz de putere”, a declarat acesta, pentru Factual.ro.
În materialul de aici, Cristian Preda mai punctează că argumentul folosit de premierul Ciolacu (cum că Belgia și Irlanda organizează alegerile locale în același timp cu cele europarlamentare) nu este valabil, pentru că programarea votării în aceste țări s-a făcut cu mult timp înainte.
De asemenea, argumentul financiar (economia făcută prin organizarea celor 2 tipuri în același timp) nu stă în picioare pentru că, în 2007, când a avut loc un referendum în același timp cu alegerile europarlamentare, secțiile de votare au fost dublate, iar birourile electorale au fost separate în secțiile de votare, deci efortul financiar ar fi similar.
În era preocupărilor crescânde privind schimbările climatice și impactul uman asupra mediului, acțiunile climatice au câștigat sprijin masiv, dar întâmpină și provocări semnificative. Dezinformarea din mediul online este una dintre principalele probleme. Pe rețelele de socializare circulă tot mai multe mesaje denigratoare și/sau negaționiste privind schimbările climatice și susținătorii mișcării pentru protejarea climei.
Ca să înțelegem de ce negaționismul climatic nu este un fenomen neglijabil, vom avea în vedere câteva aspecte:
Negaționismul climatic este o formă de respingere a ideii că schimbările climatice sunt în mare parte cauzate de activitățile umane, în special de emisiile de gaze cu efect de seră rezultate din arderea combustibililor fosili.
Această atitudine poate avea diferite motive, inclusiv lipsa de informare, scepticism față de știință sau anumite opinii politice.
Negaționismul climatic a devenit o forță puternică în dezbaterea publică. Mesajele care contestă realitatea schimbărilor climatice sau minimizează impactul activităților umane asupra mediului sunt tot mai răspândite. Aceste poziții amenință eforturile de conștientizare și acțiune în domeniul mediului.În ultima vreme, observatorii independenți au sesizat că negaționismul climatic devine din ce în ce mai organizat și se pot identifica strategii clare de răspândire a dezinformării. Potrivit unei analize a Centrului pentru combaterea urii digitale (CCDH), în ultima vreme, cei care răspândesc negaționismul climatic și-au schimbat focusul: nu mai vorbesc atât de mult despre faptul că schimbările climatice nu ar exista, ci că soluțiile pe care le avem la îndemână (ca trecerea la energie verde) ar fi, de fapt, la fel de poluante – sau chiar periculoase pentru sănătate, potrivit altor utilizatori.
Amploarea limbajului denigrator și negaționist pe platformele de socializare
O realitate este creșterea semnificativă a mesajelor denigratoare adresate susținătorilor acțiunilor climatice. Termeni precum „climate lunatic” (fanatic al climatului), „eco extremist” (extremist eco) și „green zealot” (fanatic al ecologiei) au fost folosiți pentru a caracteriza activiștii și promotorii schimbărilor climatice. Graficul de mai jos arată numărul de postări sau răspunsuri pe platforma Twitter folosind oricare dintre termenii „cultul climei”, „climatist” sau „climatiști” între 1 ianuarie 2022 și 30 noiembrie 2023.
Informațiile furnizate de CAAD (Climate Action Against Disinformation) descriu un fenomen în care, pe platformele de socializare, în special pe Facebook și Instagram, au fost identificate peste 68.000 de postări care conțineau un limbaj denigrator în legătură cu apărătorii climatului sau a persoanelor implicate în mișcarea pentru mediu. Termeni precum „climate lunatic” (fanatic al climatului), „eco extremist”(extremist eco), „green zealot” (fanatic al ecologiei) sau „Net Zero terrorist” (terorist al obiectivului Net Zero) au fost utilizați într-un mod peiorativ.
Conform datelor, aceste postări provin de la peste 35.000 de conturi unice, iar conținutul a fost distribuit de 1,86 milioane de ori pe cele două platforme sociale. Aceste cifre indică o prezență semnificativă a unor mesaje denigratoare și, în unele cazuri, negaționiste față de mișcarea pentru mediu sau susținătorii acțiunilor climatice.
Inclusiv în mediul online din România, observăm prezența unui limbaj denigrator în postările de pe platformele de socializare, adresat activiștilor pentru climă.
Foarte des, susținătorii măsurilor pentru combaterea schimbărilor climatice sunt atacați pe rețelele de socializare, cu termeni precum „globaliști” sau „oculta satanică”.
Un alt exemplu este acest videoclip postat de Green Report News, în care se dezbate modul în care ar trebui să ne raportăm la încălzirea globală, într-un context plin de zvonuri și conspirații. Secțiunea de comentarii este plină, însă, de reacții negative.
Un al treilea videoclip este al unui utilizator care adresează activiștilor pentru mediu eticheta de „progresiști” și „idioți utili ai sistemului”. Și acest conținut a generat o serie de comentarii, precum afirmația „Greta, o globalistă plătită de grupuri sataniste”.
Un al treilea videoclip este al unui utilizator care adresează activiștilor pentru mediu eticheta de „progresiști” și „idioți utili ai sistemului”. Și acest conținut a generat o serie de comentarii, precum afirmația „Greta, o globalistă plătită de grupuri sataniste”.
Am identificat și o postare în care schimbările climatice sunt numite „plan de sperietură” care „se desfășoară de mult timp”, iar în secțiunea de comentarii o afirmație: „Ăștia sunt niște psihopați care tot speră să rămânem proști și sclavi.”
Care este impactul asupra dezbaterii publice?
Mesajele denigratoare și negaționiste asupra acțiunilor climatice pot avea mai multe consecințe asupra susținătorilor acestor acțiuni și asupra societății, în general. Analiștii au accentuat mai ales trei dintre acestea:
Polarizarea și diviziunea socială
Mesajele denigratoare pot contribui la polarizarea societății. Opinia publică se împarte în două tabere cu viziuni diametral opuse, care de multe ori au reacții violente una față de cealaltă. Această polarizare poate îngreuna dialogul și colaborarea pentru găsirea soluțiilor la problemele climatice.
Profesorul Gabriel Bădescu, directorul Centrului pentru Studiu Democrației și Profesor Universitar în cadrul Facultății de Științe Politice a Universității Babes-Bolyai, adaugă că dezvoltarea negaționismului climatic poate contribui la polarizarea politică, fiind eficientă în context electoral:
„Creșterea numărului de mesaje de negaționism climatic este la prima vedere paradoxală, în condițiile în care modelele climatice sunt tot mai precise, iar predicțiile lor indică un viitor tot mai sumbru, în absența unor intervenții substanțiale. În același timp, fenomenele meteo extreme sunt resimțite în mod direct de cea mai mare parte a populației planetei. O parte importantă a explicației este aceea că negaționismul climatic și-a dovedit potențialul ridicat de a contribui la polarizarea politică, iar polarizarea este eficientă, din punct de vedere electoral, pentru promotorii mesajelor anti-mediu. În contextul UE, negaționismul climatic completează cu un impact în creștere pachetul de mesaje ce definesc tabăra euro-sceptică și anti-europeană.
Soluțiile includ întărirea dialogului cu cetățenii care sunt vulnerabili în raport cu politicile pro-mediu și ajustarea acestor politici astfel încât să nu amplifice inegalitățile din prezent. În același timp, este important ca specialiștii în teme relevante pentru dezbaterile despre mediu să fie cât mai prezenți în spațiul public. Nu în ultimul rând, campaniile de dezinformare ar trebui identificate și combătute”.
Descurajarea activismului pro-mediu
Persoanele care susțin acțiuni climatice pot fi descurajate să participe la eforturi pentru protejarea mediului, dacă sunt expuse la mesaje denigratoare.
Dezinformare și confuzie
Mesajele negaționiste contribuie la dezinformare și provoacă confuzie cu privire la realitatea schimbărilor climatice și la nevoia de acțiuni urgente. Studiile arată că acele companii care activează în țările cu un fenomen negaționist puternic au programe mai slabe de combatere a schimbărilor climatice și sunt mai susceptibile de a încălca regulile de mediu.
La nivel global, există o varietate de atitudini față de schimbările climatice și negarea acestora. În general, majoritatea țărilor și organizațiilor internaționale recunosc faptul că schimbările climatice sunt reale și că acțiunile umane au un impact semnificativ asupra mediului. Acordul de la Paris din 2015, la care au aderat majoritatea țărilor lumii, reflectă angajamentul global de a aborda problema schimbărilor climatice.
Pe de o parte, există inițiative și proiecte care promovează utilizarea surselor de energie regenerabilă, îmbunătățirea eficienței energetice și alte măsuri care contribuie la reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră. Pe de altă parte, pot exista și voci care manifestă scepticism față de anumite aspecte ale dezbaterii privind schimbările climatice.
Organizațiile pentru mediu și susținătorii acțiunilor climatice răspund la aceste provocări prin promovarea dialogului și educației. Campanii pentru conștientizare, inițiative de responsabilizare și abordări constructive sunt esențiale pentru contracararea mesajelor denigratoare și negaționiste.
Este știința climatică un domeniu de încredere?
În pofida anumitor dubii, știința climatologică este în general foarte clară. Schimbările climatice sunt reale, iar activitățile umane au o contribuție semnificativă la aceste schimbări. Dezbaterile se concentrează mai degrabă pe măsurile specifice care ar trebui luate și pe impactul economic al acestora, decât pe existența sau cauza schimbărilor climatice în sine, care sunt deja documentate.
Instituții și organizații importante din întreaga lume, cu sute de cercetători angajați, studiază schimbările climatice. NASA, Copernicus și IPCC (Intergovernmental Panel on Climate Change) sunt câteva dintre acestea. NASA folosește sateliți și tehnologie spațială pentru a monitoriza temperatura și alte schimbări în atmosferă. Copernicus, gestionat de Agenția Spațială Europeană, furnizează date despre mediu și climă folosind sateliți, iar IPCC este un grup mondial, de experți ONU, care sintetizează informațiile științifice despre schimbările climatice.
Conform NASA, 97% dintre oamenii de știință sunt de acord că schimbările climatice sunt reale și că activitățile umane sunt principala cauză a acestora. Agenția de Protecție a Mediului din SUA (EPA) susține, de asemenea, că activitățile umane, cum ar fi arderea combustibililor fosili și defrișarea, contribuie semnificativ la schimbările climatice.
Programul ONU de combatere a schimbărilor climatice cuprinde eforturile Națiunilor Unite de a aborda și combate schimbările climatice. Acesta implică negocieri internaționale, stabilirea țintelor de reducere a emisiilor și sprijinirea inițiativelor de adaptare la schimbările climatice la nivel mondial.
Specialiștii români de la InfoClima subliniază, într-o declarație pentru Factual.ro, că schimbările climatice și contribuția oamenilor la acest proces nu este un subiect contestat în lumea academică:
„Cel mai bun argument împotriva unui mesaj denigrator este realitatea din jurul nostru. Faptul că avem o incidență mai mare a anilor secetoși, recorduri de temperatură de la an la an, valuri de căldură cu o periodicitatea crescută, niveluri alarmante de poluare (a aerului, apei și solului), nu sunt doar argumente teoretice, sunt adevăruri ce ne înconjoară. În acest sens, noi credem că un dialog sănătos pornește de la deschiderea cercetătorilor de a vorbi publicului larg despre lucrul lor și despre relația cercetării lor cu lumea ce ne înconjoară. Toți cercetătorii din rețeaua InfoClima au scris articole pentru că știu și văd relația dintre cercetarea lor și bunăstarea noastră imediată. Nu suntem într-un joc cu sumă 0, măsurile care contribuie la limitarea ritmului schimbărilor climatice sunt și măsuri care duc la creșterea bunăstării și confortului nostru. Or, limitarea emisiilor din transport înseamnă și aer mai curat și sănătos, electrificarea încălzirii și promovarea surselor regenerabile înseamnă independența energetică și reducerea cheltuielilor individuale pentru energie, orașe verzi înseamnă diminuarea impactului valurilor de căldură și sporirea confortului nostru. Acesta este argumentul care ar trebui să stea la baza dezbaterilor noastre, măsurile “verzi” nu vin să lase pe cineva în urmă, ci să ne aducă mai aproape unii de ceilalți și să contribuie pentru un mediu mai sănătos, sigur și bogat.”
Un videoclip viral pe rețeaua TikTok în limba română prezintă o presupusă insectă, asemănătoare cu un țânțar, care ar avea inscripționat sub aripi un semn asemănător cu numărul 36 sau 39, nu foarte clar.
Descrierea videoclipului este: ,,Țânțari cu nr de serie în Franta / Poarta camere video minuscule!”. Clipul are peste 3,9 milioane de vizualizări și 150.000 de reacții, din partea urmăritorilor români. Un clip asemănător, cu aceleași ipoteze, a circulat anul trecut și pe Facebook.
Sunetul este montat dintr-un alt clip, referitor la invazia de țânțari din Franța, din acest an. Cel mai vechi videoclip a apărut pentru prima dată în 13 septembrie 2022, fiind postat de către un utilizator vorbitor de limba rusă de pe TikTok, conform France24 . Contul utilizatorului, în acest moment, este privat.
Descrierea videoclipului este următoarea: ,,Băieți, cine știe de unde provin cifrele de pe muște?”
Conform France24, videoclipul a devenit viral pe TikTok și Twitter (actualul ,,X”) în toamna anului 2022, utilizatori care au distribuit acest videoclip spunând că aceste insecte ,,ar fi controlate de Bill Gates” sau că ,,ar transmite boli contagioase prin aer”.
În realitate, insecta prezentată în videoclip nu este nici muscă, nici un țânțar, ci o afidă, denumită și ,,păduchele plantelor”, pentru că este dăunătoare pentru culturi. Aceste insecte pot fi atât cu aripi, cât și fără. Afida din videoclipul devenit viral este una înaripată, conform, prezentă cu precădere în zona statului american Pennsylvania, dar prezentă și în Europa.
Acest tip de afidă prezintă, sub aripi, diverse modele negre, iar unele dintre acestea pot semăna cu litere sau cifre.
Există insecte modificate genetic?
Da, insecte modificate genetic există, iar scopul lor este de a preveni răspândirea anumitor boli sau de a distruge alte insecte dăunătoare pentru om.
Referitor la conspirațiile conform cărora fundația lui Bill Gates ar fi responsabilă pentru împrăștierea acestor insecte sau că scopul acestor insecte ar fi de a ,,împrăștia boli mortale la un cost redus”, Factual a mai dezmințit aceste afirmații într-un alt articol.
Factual a arătat faptul că, deși Fundația lui Bill și Melinda Gates au finanțat proiecte care au implicat modificarea genetică a țânțarilor, cu scopul de a eradica diverse boli pe care aceștia le poartă.
Și acest lucru pleacă de la un fapt adevărat, însă interpretat greșit.
Cât despre camerele video montate pe insecte, cercetătorii de la Universitatea din Washington din Statele Unite au creat, în anul 2020, o mini-cameră video care poate fi montată pe spatele insectelor, aceasta fiind descrisă ca un ,,un sistem de cameră fără fir, de putere redusă, greutate redusă, care poate surprinde o vedere la persoana întâi a ceea ce se întâmplă de la o insectă vie reală sau poate crea viziune pentru roboții mici”.
Camera este montată deasupra insectei, sub formă de rucsac. Este clar vizibilă, iar distanța de la care poate fi controlat acest dispozitiv este una de până la 120 de metri.
Experimentul Universității americane a avut drept scop testarea unui astfel de dispozitiv în scopul cercetării comportamentului insectelor. Producerea, montarea și utilizarea aleatorie, la scară largă, a unor echipamente de acest tip ar fi mult prea costisitoare.
Videoclipul analizat prezintă, așadar o teorie falsă – insectele din imagini nu poartă dispozitive electronice, ci au un desen natural pe corp, care poate semăna cu mini-echipamente.
„Sunt “șanse” reale ca restricțiile plandemice să reapară peste tot în lume. Nu pentru că ar fi o reală problemă cu revenirea „acestui virus nenorocit”, pe care nu l-a identificat nimeni, niciodată, ci doar l-a ghicit”, susține Gheorghe Piperea, candidat AUR la alegerile europarlamentare din 2024. Avocatul, foarte activ peste rețelele sociale, se află într-o gravă eroare, iar afirmația sa este pur și simplu FALSĂ.
Contextul în care Gheorghe Piperea a creat această postare este apariția unei petiții publice în Anglia, pentru a face Guvernul din Marea Britanie să introducă o prevedere legislativă prin care purtarea măștilor de protecție să fie obligatorie în spațiile unde se acordă asistență medicală.
Petiția a fost inițiată de Lara Wong, fondatoarea grupului de voluntari din Anglia Clinically Vulnerable Families, care sprijină persoanele vulnerabile din punct de vedere clinic.
În acest context, Gheorghe Piperea, de profesie avocat și unul dintre candidații AUR pentru un post de europarlamentar, a făcut o postare prin care susține că guvernele din toată lumea ar încerca reintroducerea restricțiilor din pandemie.
În cadrul postării, face și afirmația că virusul SARS Cov 2 nu a fost identificat de nimeni, niciodată, ci „a fost ghicit”.
„Sunt “șanse” reale ca restricțiile plandemice să reapară peste tot în lume. Nu pentru că ar fi o reală problemă cu revenirea „acestui virus nenorocit”, pe care nu l-a identificat nimeni, niciodată, ci doar l-a ghicit. Nu. Respectivele „șanse” vin pe valul de sugestii și bănuieli ale unor „oameni de știință” care s-au mai înșelat și în plandemie, iar acum se scuză, retroactiv, cu argumentul că „așa s-a crezut” atunci. Și mai grav și mai iritant este că au reapărut în forță idioții utili ai plandemiei: peste 5 mii de inși au semnat o petiție către guvernul Marii Britanii cerând reintroducerea măștii în spitale.
La fel, în SUA. Administrația Biden „studiază” intens posibilitatea reintroducerii măștii în aeroporturi.
Dacă UK și SUA vor face asta, va fi o chestiune de zile să se facă la fel în UE, Canada și Australia, după care ne vom trezi din visul frumos al libertății și rațiunii și ne vom afunda, din nou, în coșmarul prostiei, al iraționalității și al supușeniei (b)ovine.
Iar dacă lumea normală va accepta asta din nou, înseamnă că își va fi meritat soarta”.
Postarea a fost redistribuită de sute de ori și a acumulat peste o sută comentarii.
Verificare
Sindromul respirator acut sever coronavirus 2 (SARS-CoV-2) a fost identificat și secvențiat în laborator încă din decembrie 2019. Primul pacient confirmat cu noul virus, după prelevarea unor probe din tractul respirator, a fost din Wuhan, China. Studiul care atestă acest lucru a fost publicat în ianuarie 2020 și specifică, fără echivoc:
„Un focar de cazuri de pneumonie cu o cauză necunoscută a avut loc în Wuhan, începând cu 21 decembrie 2019. Până în 20 ianuarie 2020, au fost confirmate un total de 201 de cazuri de pneumonie în China. O echipă de profesioniști de la Comisia Națională de Sănătate și Centrul pentru Control al Bolilor din China a efectuat investigații epidemiologice și etiologice. În 3 ianuarie 2020, primul genom complet al noului coronavirus de gen β (2019-nCoVs) a fost identificat în probe de lichid de spălare bronhoalveolar (BALF), de la un pacient din Wuhan, de către oamenii de știință de la Institutul Național de Control și Prevenire a Bolilor Virale (IVDC), printr-o combinație de secvențiere Sanger, secvențiere Illumina și secvențiere nanopori. Au fost identificate trei tulpini distincte, virusul a fost desemnat ca 2019-nCoV, iar boala a fost ulterior numită pneumonie nou infectată cu coronavirus (NCIP)”.
De altfel, virusul este vizibil și la microscop și există imagini, în studii de specialitate, care atestă acest lucru:
*Vizualizarea 2019-nCoV cu microscopie electronică cu transmisie Particulele 2019-nCoV colorate negativ sunt prezentate în panoul A, iar particulele 2019-nCoV din secțiunile ultrasubțiri ale celulelor epiteliale ale căilor respiratorii umane sunt prezentate în panoul B. Vârfurile de săgeți indică particulele de virus extracelular, săgețile indică corpuri de incluziune formate din componente ale virusului, iar triunghiurile indică cili. (n.r. – explicația imaginii prezentate, din studiul citat)
A fost relativ ușor de stabilit, de către epidemiologi, că SarsCov2 face parte din familia coronavirusurilor (CoV), un tip de viruși caracterizați printr-un genom ARN neobișnuit de mare și o strategie unică de replicare. La mamifere și păsări provoacă o varietate de boli: de la enterită la vaci și porci și boli ale căilor respiratorii superioare și ale rinichilor la păsări până la infecții respiratorii letale la oameni. Primul tip de coronavirus a fost identificat la oameni încă din 1965.
După identificarea noului virus, alte zeci de mii de materiale au fost publicate, în diverse țări, pe baza studiului genomului SarsCov2. O simplă căutare pe site-ul Bibliotecii Naționale de Medicină din SUA (NLM), care publică studii care au trecut prin procesul de peer-review, oferă peste 35.000 de rezultate privind documente de cercetare pe genomul noului coronavirus. Pe baza caracterizării genetice și serologice, coronavirusurile sunt împărțite în patru genuri distincte, și anume Alphacoronavirus (alfa-CoV), Betacoronavirus (beta-CoV), Gammacoronavirus (gamma-CoV) și Deltacoronavirus (delta-CoV). Un articol științific publicat în 2021 prezintă estimarea că aceste grupuri de coronavirusuri s-au separat unul de celălalt în urmă cu aproximativ 3000 î.Hr. și tind să infecteze diferite grupuri de animale. Alfacoronavirusurile și Betacoronavirusurile se găsesc mai ales la mamifere, în timp ce Gammacoronavirusurile și Deltacoronavirusurile se găsesc în primul rând la păsări, deși Gammacoronavirusurile infectează și unele cetacee, inclusiv balenele beluga și delfinii cu bot.
Potrivit Organizației Mondiale a Sănătății (OMS), majoritatea persoanelor infectate cu virusul se pot confrunta cu boli respiratorii ușoare până la moderate și se vor recupera fără a necesita tratament special. Cu toate acestea, unii se vor îmbolnăvi grav și vor necesita îngrijiri medicale. Persoanele în vârstă și cei cu afecțiuni medicale (comorbidități), cum ar fi boli cardiovasculare, diabet, boli respiratorii cronice sau cancer sunt mai susceptibile de a dezvolta boli grave. Deși factorii de risc cresc posibilitatea contractării unei forme severe, totuși OMS subliniază că oricine se poate îmbolnăvi de COVID-19 și poate face o formă gravă sau chiar letală, la orice vârstă.
În luna martie 2022, OMS a decretat pandemie din cauza focarelor de infecție cu SARSCoV2, care s-au extins în toată lumea.
Potrivit OMS, până în mai 2023, pandemia cauzase aproape 7 milioane de decese. În 5 mai 2023, OMS a declarat încetarea pandemiei de COVID-19 ca urgență de sănătate publică.
În data de 26 iulie 2023, Comisia Europeană a publicat cea mai recentă listă a testelor antigeni pentru identificarea bolii Covid-19. Lista respectivă a fost actualizată într-un document emis de Comisia Europeană în care se regăsesc denumirile produselor comercializate și producătorii testelor. Astfel, nu se poate spune că virusul SARS Cov 2. Virusul a fost identificat și secvențiat, iar rezultatele au fost publicate într-un articol științific în data de 24 aprilie 2020.
De asemenea, Organizația Mondială a Sănătății a adunat o serie de date amănunțite despre originea și comportamentul virusului. Informațiile pot fi accesate aici.
Concluzie
Declarațiile făcute de avocatul și candidatul AUR Gheorghe Piperea sunt FALSE. SarsCov2 este un virus identificat prin mai multe metode de specialitate, este vizibil la microscop și a fost studiat în mii de laboratoare, din întreaga lume.
În perioada 11-12 iulie 2023, la Vilnius (Lituania) a avut loc Summitul NATO, unde s-au întâlnit reprezentanții statelor care fac parte din Alianță. Cu o zi înainte, deputatul Dumitru Viorel Focșa declara, într-un clip postat pe Facebook, că România se pregătește să intre în război cu Rusia. Filmarea atras peste 50.000 de vizualizări și sute de comentarii.
În videoclip, deputatul face referire la două articole (aici și aici), în care secretarul general adjunct al NATO, Mircea Geoană, a prefațat câteva puncte din agenda evenimentului care a avut loc la Vilnius.
„Măi domnule Geoană, băi Ciolacule, băi domnule Iohannis, băi, voi vă gândiți în ce băgați România?! Oameni buni, noi trebuie să ieșim cât mai vehement, atât în spațiul virtual cât și pe la televiziuni, în special oamenii politici care să se opună acestui mod de a aborda conflictul dintre Rusia și Ucraina. Noi, românii, nu avem nimic de-a face cu acest conflict și riscăm să devenim un teatru de război între Statele Unite, care este partenerul strategic al României și Rusia”, arată deputatul Focșa în filmare, la min 2:06.
Afirmațiile lui Focșa fac parte dintr-o campanie vastă de dezinformare, care vizează conflictul din Ucraina. Mai multe detalii despre această campanie de dezinformare (denumită „război hibrid”) pot fi citite aici și aici. Factual.ro a mai analizat, anterior, elemente ale propagandei anti-occidentale (de la discursul potrivit căruia Rusia nu ar fi atacat Ucraina, până la presupusa încorporare a bărbaților români), dar existau semnale puternice ale acestui tip de dezinformare încă dinainte de începutul invaziei – găsiți o analiză din 2021, aici.
Nu este prima dată când un politician român distribuie informații false despre faptul că România se pregătește să intre în război.
În primul articol la care se referă deputatul Focșa, Mircea Geoană explică, de fapt, cum războiul psihologic este una dintre armele alternative de care se folosește statul rus. Concret, Geoană amintește de amenințările rușilor (făcute de Vladimir Saldo, așa-zis guvernator al zonei Herson din Ucraina, n.red.) de a arunca în aer podul podul Galați – Giurgiulești, care face legătura dintre România și Republica Moldova. În articol, Mircea Geoană atrage atenția asupra faptului că aceste amenințări nu sunt reale, ele făcând parte dintr-un război psihologic cu care Rusia încearcă să își intimideze adversarii.
În al doilea articol, Mircea Geoană explică modalitatea în care se schimbă o parte a strategiei militare a NATO. El spune că în cadrul summitului NATO, care urma să aibă loc la Vilnius (Lituania) în perioada 11-12 iulie 2023, s-a anunțat că noile planuri de apărare ale NATO sunt împărțite pe trei zone geografice: zona nordică, zona centrală și zona sudică, din care fac parte Marea Neagră și Marea Mediterană. Acestea au fost redefenite, pe fondul invaziei rusești în Ucraina. În acest context, a fost semnat un protocol prin care țările baltice se asociază pentru un scut antirachetă.
De semenea, în filmarea deputatului român se face referire la o armată a NATO de 300.000 de soldați. Este vorba despre o declarație făcută de secretarul general al NATO, Jens Stoltenberg, care a spus, în cadrul summitului, că NATO va dispune de o armată formată din peste 300.000 de militari profesioniști, susținută de capacități aeriene și maritime, care va putea interveni în eventualitatea unui conflict în orice teritoriu deținut de o țară aliată.
În prezent, NATO este o alianță formată din 31 de țări, printre care se numără și România. Lista statelor membre poate fi accesată aici.
Potrivit informațiilor postate de agenția americană CIA anul trecut, armata noastră este compusă din aproximativ 75.000 de personal în serviciu activ (58.000 de forțe terestre; 7.000 de forțe navale; 10.000 de forțe aeriene). Datele arată că, în mare parte, inventarul armatei române este format din sisteme de arme din epoca sovietică și mai vechi produse pe plan intern, însă există și echipamente de origine occidentală din țările europene și din SUA, inclusiv avioane și vehicule blindate. În același timp, un articol publicat în 2022, în baza unor date obținute de la Ministerul Apărării Naționale, arată că în România există peste 1.000 de generali, chestori și contraamirali. Dintre aceștia, doar 150 ar fi apți pentru înrolare, în cazul unui conflict armat. România face parte din așa-numitul „flanc estic” euro-atlantic, alături de Estonia, Letonia, Lituania, Polonia, Slovacia, Ungaria, Cehia și Bulgaria.
Flancul estic a fost constant întărit în ultimul an, pe fondul invaziei rusești în Ucraina, însă această strategie este una de apărare ca răspuns la acțiunile Rusiei – și nu de atac. Acest lucru a fost subliniat în numeroase rânduri de liderii alianței – inclusiv de președintele SUA, Joe Biden, prezent la summitul B9 de la Varșovia:
„În calitate de flanc estic al NATO, sunteți linia de front a apărării noastre colective. Și știți mai bine decât oricine ce este în joc în acest conflict nu doar pentru Ucraina, ci și pentru libertatea democrațiilor din întreaga Europă și din întreaga lume”.
Cum se propagă discursul pro-Kremlin în Europa?
Pentru o parte dintre politicienii europeni, conflictului dintre Rusia și Ucraina este văzut ca o oportunitate de a resuscita ideile conservatoare și naționaliste. Un studiu arată cum reacțiile și declarațiile reprezentanților care fac parte din formațiuni politice cu înclinații extremiste, încearcă să prezinte legitim atacul Rusiei asupra Ucrainei. În Austria, Axel KASSEGGER (Austria, FPO – conservator/naționalist) are des discursuri antioccidentale. Politicianul a apărut într-o anchetă realizată în cadrul unei rețele globale de ziariști de investigație, privind un grup de politicieni europeni plătiți de Kremlin, pentru a sprijini anexarea Crimeei. Potrivit anchetei, politicieni din Germania, Cehia, Austria și Italia au primit sau urmau să primească mari sume de bani de la Kremlin, în schimbul sprijinirii intereselor rusești:
Legat de conflictul dintre Rusia și Ucraina, discursul politic al FPO are puncte comune cu discursul membrilor AUR din România:
evitarea identificării Rusiei cu un stat agresor
evitarea menționării faptului că poporul ucrainean suferă de pe urma invaziei
scepticism tradițional față de Bruxelles și Washington, ale căror acțiuni sunt adesea puse sub semnul întrebării
La scurt timp după ce partidul populist de dreapta FIDESZ, condus de Viktor Orbán, a revenit la putere în Ungaria, în 2010, Rusia lui Vladimir Putin a devenit un aliat strategic pentru Ungaria. Jucând cartea suveraniștilor (vezi capitolul dedicat Ungariei, p. 168) împotriva Bruxelles-ului și „Occidentului” încă din anii 2010, Orban și aliații săi interni s-au bazat tot mai mult pe China, Rusia și alte regimuri autocratice, precum Azerbaidjanul, Kazahstanul și Turcia, ca surse de sprijin economic și politic alternativ. Pentru Orban și FIDESZ, aceasta a fost o strategie politică rațională, cel puțin într-o anumită măsură. Studiul citat dă ca explicație pentru această abordare faptul că căutat să-și extindă spațiul de manevră politică și economică în ceea ce privește UE, FMI și piețele financiare globale, de care Ungaria a fost mult timp dependentă.Prin acest tip de agendă politică, bazată pe un discurs fals, se încearcă atribuirea unui caracter legitim războiului început de Rusia.
Declarațiile președintei Băncii Central Europene, Christine Lagarde, care a susținut că schimbările climatice afectează inflația monetară, au devenit controversă pe rețelele de socializare.
Mulți negaționiști ai schimbărilor climatice au interpretat declarațiile în sens restrâns, încercând să ironizeze legătura dintre climă și economie. Totuși, această legătură este una strânsă – și vom vedea în continuare de ce.
Ce a declarat Christine Lagarde?
Între 22 și 23 iunie 2023 a avut loc întâlnirea „A new global financial pact”, organizată de Banca Central Europeană (BCE). În cadrul summit-ului, președintele instituției a declarat:
„Schimbările climatice afectează inflația, iar inflația este bestia pe care toți cei din Banca Centrală, fie că poartă sau nu jachetă verde, vor să o îmblânzească și să o disciplineze.” Closing_EN on Vimeo, min. 42:47
Declarația lui Lagarde, scoasă din context, a fost prilej pentru negaționiștii schimbărilor climatice de a lua în derâdere influența – altfel demonstrată prin studii – a încălzirii globale asupra economiei mondiale.
Ce spun experții BCE?
Lagarde menționează influența schimbărilor climatice atât asupra bilanțului BCE, cât și asupra situației financiare a băncilor. În ceea ce privește măsurile luate, aceasta susține ca băncile aflate sub supravegherea BCE vor trebui să ia în considerare riscurile climatice în deciziile de afaceri și de creditare și că aceasta efectuează teste de stres pentru a evalua impactul schimbărilor climatice asupra economiei și stabilității financiare.
Potrivit BCE, inflația reprezintă o creștere generalizată a prețurilor bunurilor și serviciilor. Acest fapt duce la scăderea puterii de cumpărare și a scăderii valorii unei monede.
În data de 23 mai 2023, experții Băncii Centrale Europene au publicat un document în lucru care analizează schimbările climatice și influența pe care o au acestea asupra inflației în numeroase țări din întreaga lume. Este examinat impactul încălzirii globale asupra inflației în 121 de țări. Documentul identifică o legătură între temperaturile crescute și costurile mai mari pentru alimente, bunuri și servicii.
„Creșterea temperaturilor ar putea crește inflația globală cu până la 1% în fiecare an până în 2035, au scris cercetătorii. Când au examinat în mod specific inflația alimentară, au descoperit că încălzirea temperaturilor în viitor ar putea duce la creșterea prețurilor cu până la 3%”, se arată într-un articol publicat în revista The Scientific American, care analizează documentul BCE.
Cum anume influențează schimbările climatice inflația?
Fenomenele meteorologice extreme, ca seceta sau inundațiile, au afectat recoltele și au dus la scăderea producției agricole. Potrivit raportului publicat de experții Băncii Centrale Europene, temperaturile ridicate din Europa, de vara trecută, au crescut inflația alimentară pe continent cu 0,67 puncte procentuale.
Pe lângă prețurile mai mari la alimente și bunuri, schimbările climatice ar putea contribui la creșterea inflației prin scăderea productivității muncitorilor. Căldura extremă duce la scăderea orelor de lucru în timpul unei zile, iar asta afectează producția economică. Un studiu al Universității din Chicago asupra lucrătorilor din India a constatat că productivitatea a scăzut cu 4% pentru fiecare grad, atunci când temperaturile depășeau 80°F (26°C ).
Schimbările climatice influențează creșterea inflației și prin impactul asupra infrastructurii. Evenimente extreme ca seceta, uraganele, inundațiile sau incendiile pot cauza distrugeri la rețelele de transport sau asupra clădirilor. Reconstrucția și reparațiile necesare pot duce la creșterea costurilor, ceea ce poate contribui la inflație.
Pe lângă factorii climatici, de menționat în creșterea inflației sunt și factori precum evenimente politice sau sociale. În Europa, războiul ruso-ucrainean a declanșat o incertitudine economică la nivel global, în special asupra piețelor energetice și alimentare, prin scăderea ofertei și prin creșterea prețurilor la niveluri fără precedent. Un alt studiu al Băncii Centrale Europene arată că prețurile alimentelor au crescut cu 14,1% în ianuarie 2023, comparativ cu un an anterior.
Concluzie
Schimbările climatice influențează într-adevăr inflația monetară, dar președintele BCE, Christine Lagarde, nu susține că inflația este cauzată exclusiv de schimbările climatice. Există rapoarte și studii care demonstrează în ce fel fenomenele meteo neobișnuite au un impact asupra economiei globale. Nu este singurul element din afara mecanismelor stricte ale pieței, care determină inflație. Aceasta poate fi influențată de diverși alți factori, precum războaie, instabilitate politică etc.
După perioada pandemiei, când principalele dezinformări din spațiul public erau legate de vaccinuri, organizații mondiale care lucrează împotriva umanității, cipuri sau milionari care vor să omoare oameni, în 2023 și-a făcut loc un nou subiect care ia amploare în spațiul public: orașele de 15 minute.
Partenerii Factual.ro de la CAAD Data Monitor (Climate Action Against Disinformation) monitorizează dezinformările care circulă pe plan internațional, iar abordările false despre orașele de 15 minute au câștigat foarte mult teren în ultima vreme.
Potrivit CAAD, la sfârșitul anului 2022 au apărut știri despre Consiliul orașului Oxfordshire din Marea Britanie, care plănuia să implementeze o schemă de management al traficului, care ar împărți orașul în cartiere în interiorul cărora oricine se poate deplasa pe jos (cartierele ar avea toate cele necesare, la distanță de 15 minute). Deși schema nu a avut nicio legătură cu lockdownul COVID-19, a fost în curând confundată cu ideea de „orașe de 15 minute” și legată de autoritarism de conspiraționiști.
*Referințe Twitter la „orașe de 15 minute” și, respectiv, „lockdown climatic”, din august 2022 până în mai 2023
Ce sunt orașele de 15 minute?
Conceptul orașelor de 15 minute nu este unul nou, însă a luat amploare în 2023, mai ales în România, unde a apărut chiar și un proiect de lege referitor la mobilitatea urbană, destul de aspru criticat în Parlament, din cauza menționării conceptului de „orașe de 15 minute” chiar în expunerea de motive. Ilie Coleșa, deputat AUR, a menționat chiar într-o declarație de presă că „Acest proiect ne va duce la un fel de închisoare, la imposibilitatea de a ne deplasa. Va duce la impunerea transportului în comun sau alternativ. Prin această lege se impune eliminarea mașinilor personale, prin suprataxare și interzicerea accesului în anumite zone”.
De fapt, acest concept are în centru ideea de protejare a mediului, de politici sustenabile și de mobilitate urbană, prin care să se creeze zone accesibile, mai ales în orașe, în care, pe o rază de 15 minute de mers cu autobuzul sau cu alte mijloace de transport în comun prietenoase cu mediul, orice persoană să poată găsi tot ce are nevoie – de la servicii medicale la spații de recreere, școli, centre comerciale, restaurante și altele.
De-a lungul ultimului deceniu, s-a vorbit în mod constant de acest tip de oraș ușor accesibil pentru toată lumea. Încă din 2016, prim-ministrul Australiei de la acea vreme, Malcolm Turnbull, a vorbit, printre primele dăți, despre „orașe de 30 de minute”, un concept similar cu cel pus în discuție în zilele noastre.
Ideea în sine a fost teoretizată de Carlos Moreno, profesor din cadrul Universității din Sorbona, care, în 2019, a ridicat aceasă problemă în cadrul unui TEDTalk. Moreno transmite că acest concept nu își propune să controleze omenirea sau să ofere pârghii legale statului astfel încât să pună monopol pe viețile noastre, ci are ca scop un acces mult mai facil la diverse resurse, precum și reducerea consumului de energie neregenerabilă sau emisii de carbon, care dăunează mediului înconjurător.
Despre neutralitate climatică, ca „obiectiv-pilot” de atins de câteva primării din țară până în 2050, am vorbit aici.
De unde au plecat conspirațiile?
La sfârșitul anului 2022, au existat anumite știri care relatau faptul că un consiliu local, mai exact cel al orașului Oxfordshire din Marea Britanie, plănuia să implementeze o schemă de gestionare a traficului, care ar fi împărțit orașul în cartiere în care să se poată merge pe jos. Conceptul, denumit Low Traffic Neighbourhoods (LTN), în traducere „cartiere cu trafic scăzut”, a fost testat inclusiv în Londra. LTN nu implică o restricție de mișcare, ci implică o accesibilizare la toate serviciile de interes imediat (magazine, școli, bănci etc.), în proximitatea casei. Nu există schimbări în privința transportului în comun, însă este descurajată deplasarea cu mașina personală. De aceea, au fost create șase cartiere ale Oxfordului, fiecare având astfel o oarecare autonomie de a îndeplini nevoile de bază ale locuitorilor.
Discursul despre orașele de 15 minute este acum frecvent legat de teoria conspirației sau Marea Resetare. Uneori, este susținută ideea conform căreia Forumul Economic Mondial instigă la controlul populației și la închiderea cetățenilor ori teoriile conspirației care implică Organizația Națiunilor Unite și Agenda 2030.
Ce conspirații există în România?
Dezinformarea din plan internațional și-a făcut loc și în declarațiile din spațiul public românesc, în special în rândul politicienilor. Cei mai vehemenți pe acest subiect sunt membrii AUR, care cataloghează orașele de 15 minute ca forme prin care statul vrea să îngrădească libera circulație a oamenilor. S-a vehiculat chiar că autoritățile ar urma să adopte acest proiect de lege ca să ne poată urmări cu camere de luat de vederi, după cum afirma chiar George Simion, președintele partidului AUR, așa cum am analizat într-un articol precedent pe același subiect.
Nu doar politicienii propagă fake news, ci și diverși alți oameni, prin intermediul rețelelor de socializare. Retorica se bazează pe „orientarea neomarxist-globalistă a orașelor de 15 minute”, asociată cu imagini cu lagărele de concentrare de la Auschwitz și cu teorii ale conspirației, ceea ce, de asemenea, am demonstrat ca fiind fals într-un articol anterior.
În concluzie, orașele de 15 minute nu vor ține populația în detenție, nu își propun să oblige oamenii să se miște în mod limitat pe o rază de spațiu prestabilită, ci au în vedere crearea unor facilități pentru oameni, care să aibă posibilitatea de a găsi tot ce au nevoie într-un spațiu mai restrâns, fără să se deplaseze pe distanțe mari. De asemenea, se are în vedere și componenta climatică, astfel încât să limităm pe cât posibil utilizarea autovehiculelor, care au un impact negativ asupra mediului înconjurător.
Noul regulament adoptat european referitor la serviciile digitale, adoptat în octombrie 2022, a stârnit controverse și temeri din partea furnizorilor de conținut. Mulți au acuzat – și vom vedea de ce nefondat – intenții de cenzură din partea autorităților de la Bruxelles.
De fapt, Digital Services Act încearcă eliminarea conținutului ilegal, garantând libertatea de exprimare. Într-o lume în care războiul hibrid este parte a realității în care trăim (și include războiul informațional), Uniunea Europeană încearcă să formeze un cadru legal pentru prevenirea manipulării și dezinformării la scară largă.
*Foto: pixabay.com
Am plecat, în analiza noastră, de la o postare a utilizatorului Facebook ActiveNews, care preia un articol al publicației online cu același nume, cu titlul următor: „Se pregătește mama tuturor cenzurilor. Digital Act elimină toate opiniile contrare sistemului”.
În articol este vorba despre Digital Services Act (DSA), regulamentul de securitate cibernetică adoptat de Uniunea Europeană. Cei de la activenews.ro scriu că actul „este, practic, mama tuturor cenzurilor. Sub pretextul transparenței și responsabilității platformelor online, orice opinie contrară sistemului va fi eliminată. Foarte punctual, Regulamentul obligă platformele să atenueze riscurile precum dezinformarea sau manipularea alegerilor, cu sprijinul unor entități de «încredere», care vor cenzura totul”.
În continuare, articolul publicat pe site-ul menționat amestecă teme conspiraționiste și face referire la „vremurile tulburi trăite în pandemie”, încercarea autorităților de a „elimina vocile specialiștilor din lumea medicală”, „vaccinarea fictivă” și „teoriile conspirației care s-au adeverit”, după care se insistă pe ideea că Uniunea Europeană instituie un „act oficial de cenzură totală”.
Ce este Digital Services Act și ce modificări aduce?
Digital Services Act este un regulament european, adoptat în octombrie 2022, care actualizează Directiva privind comerțul electronic din 2000 cu privire la conținutul ilegal, publicitatea transparentă și dezinformarea.
Există reguli noi care se aplică diferit, în funcție de tipul și mărimea furnizorilor:
Conform Comisiei Europene, acest act normativ trebuie să îmbunătățească semnificativ mecanismele pentru eliminarea conținutului ilegal din online, dar și pentru protecția drepturilor fundamentale ale utilizatorilor, inclusiv libertatea de exprimare. De asemenea, DSA creează o supraveghere publică mai puternică a platformelor online, în special pentru platformele care ajung la peste 10% din populația UE (adică peste 45 de milioane de utilizatori pentru o platformă).
Comisia Europeană le-a oferit timp marilor operatori, pentru publicarea cifrei reale de utilizatori activi.
Acest video explică, pe larg, cum încearcă Uniunea Europeană să impună un regulament pentru platformele online, astfel încât să elimine conținutul ilegal și să protejeze utilizatorii, tot mai expuși riscurilor cibernetice:
https://www.youtube.com/watch?v=eovkTtYljTM
În luna aprilie, Comisia Europeană a publicat lista cu 19 operatori identificați ca fiind în vizorul legislației europene: Alibaba AliExpress, Amazon Store, Apple AppStore, Bing, Booking.com, Facebook, Google Play, Google Maps, Google Search, Google Shopping, Instagram, LinkedIn, Pinterest, Snapchat, TikTok, Twitter, Wikipedia, YouTube și Zalando.
Aceste platforme digitale sunt considerate de legislație ca fiind relevante și au o responsabilitate specială de a face internetul mai sigur. Astfel, UE le impune acestora reguli mai stricte în ceea ce privește gestionarea riscurilor, transparența, moderarea conținutului și protecția copiilor.
Mai multă putere pentru utilizatori
În mod concret, această lege aduce măsuri de combatere a serviciilor sau conținutului ilegal online. Utilizatorii vor putea semnala un astfel de conținut, iar platformele vor putea coopera cu „semnalizatori de încredere” pentru combaterea fenomenului.
Comisia Europeană susține că, prin DSA, utilizatorii vor avea garanții eficiente, inclusiv posibilitatea de a contesta deciziile de moderare a conținutului platformelor, iar unele reclame care vizează un anumit public țintă vor fi interzise. Este vorba despre reclamele care îi țintesc pe copii sau care folosesc categorii speciale cu date cu caracter personal, cum ar fi etnia, opiniile politice, orientarea sexuală.
DSA mai conține măsuri de transparență. Una dintre acestea este că utilizatorii vor obține informații clare cu privire la motivul pentru care li se recomandă anumite informații și vor avea dreptul de a renunța la sistemele de recomandare bazate pe profilare. În același timp, cercetătorii vor avea acces la datele cheie ale celor mai mari platforme și motoare de căutare, cum ar fi Facebook sau Google Search, ca să poată să înțeleagă cum evoluează riscurile în mediul online.
Combaterea dezinformării și reducerea riscurior
Pe site-ul oficial Digital Services Act se menționează că platformele vor trebui să își reproiecteze sistemele pentru a asigura un nivel ridicat de confidențialitate, securitate și siguranță minorilor. Evaluările speciale ale riscurilor, inclusiv pentru efectele negative asupra sănătății mintale, vor trebui furnizate Comisiei Europene la 4 luni de la desemnare și făcute publice cel târziu un an mai târziu.
„Platformele vor trebui să identifice, să analizeze și să atenueze o gamă largă de riscuri sistemice, de la modul în care conținutul ilegal și dezinformarea pot fi amplificate în serviciile lor, până la impactul asupra libertății de exprimare și a libertății mass-media (…) Planurile de reducere a riscurilor ale platformelor și motoarelor de căutare desemnate vor face obiectul unui audit și supraveghere independentă de către Comisie”, se mai menționează în secțiunea de evaluare a riscului.
DSA conține și un mecanism de răspuns la criză (cum ar fi o pandemie sau un război).
Potrivit Regulamentului (UE) 2022/2065 (de modificare a Directivei 2000/31/CE – Digital Services Act), măsurile pe care furnizorii le vor putea lua pot include, de exemplu, adaptarea proceselor de moderare a conținutului, adaptarea sistemelor algoritmice relevante și a sistemelor de publicitate, intensificarea cooperării cu semnalizatorii de încredere, conștientizarea – promovarea informațiilor de încredere și altele.
Protocoale de criză pot fi create în plus atunci când platformele online sunt utilizate abuziv pentru răspândirea rapidă a conținutului ilegal sau a dezinformării.
De asemenea,în regulament se precizează că utilizatorii platformelor ar trebui să poată contesta cu ușurință și eficient decizii ale furnizorilor privind eliminarea conținutului pentru că acesta era ilegal sau nu respecta termenii și condițiile.
Iar dacă s-au publicat informații care „provoacă vulnerabilități semnificative pentru securitate serviciului furnizorului, subminează securitatea publică sau dăunează utilizatorilor, furnizorul poate elimina astfel de informații”.
Dacă platformele online nu respectă aceste reguli, pot primi o amendă de 6% din cifra de afaceri globală (ceea ce, în termenii marilor jucători de pe piața online, înseamnă sute de milioane de euro) și, în cazurile cele mai grave, suspendarea temporară a serviciului.
CONCLUZIE – DSA nu încearcă impunerea cenzurii, ci protejarea utilizatorilor marilor platforme online, în prezent supuși unui bombardament informațional. Regulamentul încearcă impunerea unei protecții mai bune a drepturilor, o expunere mai mică la conținut ilegal, putere mai multă utilizatorilor ca să raporteze conținut suspicios și combate manipularea și dezinformarea. În regulament nu apare nicio informație legată de măsuri împotriva „opiniilor”, fie ele de o orientare sau alta. Chiar și în articolul publicat de activenews.ro se menționează că utilizatorii vor avea mai multe drepturi și că vor putea contesta atunci când conținutul lor este eliminat sau restricționat.
Intrarea Germaniei în recesiune economică a stârnit un val de entuziasm în rândul surselor anti-occidentale pe de o parte și îngrijorare din perspectiva pro-europenilor. Ca să înțelegem cât de gravă este cu adevărat situația, trebuie să o analizăm în context global.
Germania a intrat într-adevăr în recesiune, care înseamnă că economia are un avans negativ în primul trimestru al anului. Dar este cu adevărat un semnal îngrijorător?
După criza financiară din 2008, pandemia Covid-19 şi războiul din Ucraina au cauzat dificultăţi economice pentru majoritatea statelor membre UE. Potrivit Oficiului Federal de Statistică (Destatis), în 25 mai 2023, Germania a intrat în recesiune tehnică deoarece, în primul trimestru al anului, economia republicii federale s-a redus cu 0,3%.
Multe surse au abordat un ton alarmist. Pagina Aktual24 a distribuit un material care vorbeşte despre inflaţia imensă şi îngenuncherea consumatorului german în urma stopării exporturilor de combustibil rusesc.
Un utilizator Facebook a postat titlul unui articol care aparţine redacţiei Activenews pe tema crizei economice din Germania. Materialul cataloghează recesiunea statului federal drept rezultatul „acţiunilor vestice” de control şi dezindustrializare a Uniunii Europene.
Totuli, din 1950 până în prezent, au existat șapte faze de recesiune în istoria modernă a Germaniei, care și-a revenit de fiecare dată. În cele ce urmează, vom prezenta implicațiile recesiunii tehnice actuale.
Economia Germaniei la nivelul UE
Conform unei analize a Forumului Economic Mondial, Uniunea Europeană reprezintă a treia economie ca mărime din lume și deține o șesime din comerțul global. PIB-ul Germaniei, Franței și Italiei adunate constituie mai mult de jumătate din întreaga producție economică a UE. Din perspectiva indicatorilor economici, în 2022, produsul intern brut (PIB) al Germaniei s-a ridicat la 3.867,05 miliarde de euro, clasându-se astfel în primele cinci țări la nivel mondial.
Intrarea Germaniei în recesiune
Rețeaua pentru Ciclurile Economice din Zona Euro (EABCN) definește recesiunea drept acel interval de timp în care există două trimestre consecutive de scădere a produsului intern brut (PIB). Încă din noiembrie 2022, specialiştii Bundesbank (Banca Centrală a Germaniei) au menţionat posibilitatea apariţiei unei recesiuni în ultimul trimestru şi la începutul anului 2023, în ciuda activităţii economice crescute.
Inflația persistentă a contribuit la împingerea Germaniei în recesiune în primele trei luni ale anului, arată Oficiul Federal de Statistică. Acest lucru s-a reflectat mai ales în cheltuielile pentru consumul final al gospodăriilor. Rata inflației din Germania, măsurată ca modificarea anuală a indicelui prețurilor de consum (IPC), a fost de +7,2% în aprilie 2023 (prin comparație, rata inflației în România, în luna martie 2023, a fost de 14,5%). Este totuși o uşoară remediere, faţă de +7,4% (martie 2023) şi +8,7%, (ianuarie și februarie 2023).
După o scădere cu 0,5% în ultimele trei luni ale anului trecut, economia s-a contractat cu 0,3% între ianuarie și martie 2023. Pe de altă parte, investițiile din sectorul privat și exporturile au crescut în primul trimestru al anului 2023.
Care erau previziunile?
Într-un interviu acordat pentru CNBC în cadrul evenimentului Forumului Economic Mondial din ianuarie 2023, Ministrul german de Finanțe a declarat că țara se va confrunta probabil cu o recesiune „foarte ușoară”.
„Încă trebuie să facem față unui grad de incertitudine ridicat, dar cred că perspectivele economice se îmbunătățesc. Există oportunitate pentru redresare economică și scădere mai rapidă a ratelor inflației decât am preconizat iniţial. Economia germană a reușit să reducă consumul de gaz cu peste 20% fără a scădea producția, prin urmare suntem rezistenți”, a transmis Christian Lindner, Ministrul de Finanţe.
Cu alte cuvinte, recesiunea era de așteptat în Germania, în condițiile în care dependența de gazul rusesc a impactat puternic economia țării.
Cum se prezintă această recesiune faţă de precedenta?
Până la momentul actual, Germania s-a confruntat cu şapte episoade de recesiune. În 2020, după zece ani de creştere, economia germană a fost lovită de o recesiune severă. Izbucnirea pandemiei Covid-19 a dus la scăderea PIB-ului cu 5,0%. Situația, potrivit Destatis, a fost similară cu marea criză economică din 2008-2009.
Contextul pandemic a generat consecinţe defavorabile aproape pentru întreaga economie germană, subliniază Oficiul Federal de Statistică. Producția, de exemplu, s-a redus cu puțin peste o zecime, în timp ce serviciile au înregistrat o scădere semnificativă în domenii precum comerț, transporturi, cazare și servicii alimentare, unde performanța economică a scăzut 6,3% în perioada respectivă. Pandemia Covid-19 a avut un impact masiv și faţă de comerțul extern. În 2020, exporturile și importurile au înregistrat valori negative, fapt nemaiîntâlnit după colapsul din 2009.
Per total, eforturile Germaniei de a combate recesiunea au implicat suma de 158,2 miliarde de euro, adică un deficit de 4,8% din PIB, a doua cea mai mare pierdere înregistrată după reunificarea Germaniei în 1990.
Pe de altă parte, actuala recesiune prezintă efecte mult mai „blânde”. Bundesbank, Banca Federală a Germaniei, preconizează o creştere modestă a economiei în trimestrul aprilie-iunie, fapt ce va compensa majorarea cheltuielilor de consum. Similar, prognoza economică UE pentru Germania sugerează că piața muncii îşi va continua performanța robustă, facilitând astfel recuperarea salariilor reale care susțin consumul. Ca urmare, se estimează o creștere a PIB-ului la 1,4% în 2024.
Recesiunea prezentă este cea mai mică din ultimii 20 de ani și a șaptea ca procent de scădere, din cele opt totale.
Așa cum se observă din graficul de mai jos, Germania a cunoscut perioade de criză mult mai severe în 2009 (o contracție de aproape 6%), în 2020 (-3,7%), în 1993 (aproape 1% pe minus) și în 1975 (-0,87%). Doar recesiunea din 2002 (cu o contracție de 0,2%) a fost mai slabă decât cea din prezent.
