Etichetă: armata

  • FALS | Ministerul Apărării Naționale nu le-a trimis rezerviștilor ordine de încorporare pentru războiul dintre Rusia și Ucraina

    FALS | Ministerul Apărării Naționale nu le-a trimis rezerviștilor ordine de încorporare pentru războiul dintre Rusia și Ucraina

    „Doi prieteni de-ai mei, de aceeași vârstă cu mine, m-au avertizat că au primit ordin de chemare la Centrul Militar București. De ce? Ca să meargă la războiul lui Biden – Zelensky – Nuland, așa de bine ne administrăm noi treburile! Voi face și un editorial cu asta, pentru că e o treabă foarte gravă!”, a afirmat Cozmin Gușă, în cadrul emisiunii pe care o realizează online, „Ce-i în Gușă, și-n căpușă” (min. 05.25).

    O nouă formă a alarmisului legat de războiul din Ucraina vine din partea fostului deputat Cozmin Gușă. Fost deținător de stație TV, acesta realizează, în prezent, o emisiune online. În cadrul acesteia, a declarat, fără a aduce niciun fel de dovezi în acest sens, că MApN ar chema rezerviști români, pentru a-i încorpora în războiul din Ucraina. 

    Am considerat necesar să demontăm acest tip de dezinformare, întrucât întreține tipul de discurs pro-rus prin care se afirmă că țările europene susțin Ucraina în acest război cu mari sacrificii – iată, chiar și umane. Acest lucru este complet fals și nu face decât să potențeze nejustificat sentimentul anti-ucrainean (de altfel, chiar în declarație, Cozmin Gușă pune acest război pe seama președintelui Ucrainei, Vladimir Zelensky și a președintelui SUA, Joe Biden, fără să menționeze în niciun fel că invazia a fost comandată de Kremlin și pusă în practică de Armata Roșie – aici găsim rapoartele zilnice ale Institutului pentru Studiul Războiului, de la începutul invaziei. O istorie rezumată a conflictului, începând din 2014, găsim în Enciclopedia Britanică).

    Declarațiile pe care le analizăm au fost făcute de fostul deputat PSD Cozmin Gușă în 9 martie. Acesta susține, fără niciun fel de dovezi, că mai multe persoane au primit ordine de recrutare din partea Ministerului Apărării Naționale. Această etapă ar fi premergătoare celei în care rezerviștii români urmează să fie trimiși pe frontul războiului dintre Rusia și Ucraina.  

    „Doi prieteni de-ai mei, de aceeași vârstă cu mine, m-au avertizat că au primit ordin de chemare la Centrul Militar București. De ce? Ca să meargă la războiul lui Biden – Zelenski – Nuland, așa de bine ne administrăm noi treburile! Voi face și un editorial cu asta pentru că e o treabă foarte gravă!”, a afirmat Cozmin Gușă. 

    Ulterior, declarațiile au fost transcrise și preluate de mai multe site-uri de știri (exemple aici, aici și aici). Discursul alarmist este chiar potențat de aceste site-uri (care difuzează în mod obișnuit informații din panoplia propagandei ruse): „Doamnelor și domnișoarelor care tocmai ce-ați sărbătorit 8 martie, fiind aniversate frumos de către soții voștri, prietenii voștri, tații voștri, pregătiți-vă, deci, pentru că aceștia vor fi recrutați în scurt timp în războiul lui Biden, Nuland și Zelenski. Într-un război în care România nu este amenințată. Într-un război în care România nu trebuie să fie parte. Într-un război care nu este al nostru, ci se execută operațiune, și, dacă nici acuma n-o să înțelegeți, doamnelor și domnișoarelor, cât de grav este ce se petrece în România, atunci n-o să mai înțelegeți niciodată. Pentru că deja vorbim despre certitudinea recrutării rezerviștilor români din armată sau din Ministerul de Interne, prin documente semnate „ordin de chemare” la centrele militare”. 

    La scurt timp după ce Cozmin Gușă a lansat în spațiul public alegațiile potrivit cărora rezerviștii din România au început să primească „ordine de chemare”, Ministerul Apărării Naționale a emis, pe platforma Inforadar, un punct de vedere oficial prin care dezminte informațiile diseminate de Gușă:

    „În spațiul on-line din România reapar manipulările referitoare la așa-zise „pregătiri” pe care sistemul național de apărare le-ar face pentru mobilizarea rezerviștilor, evident, așa cum s-a mai speculat, cu scopul (ne)declarat de a fi trimiși în războiul din Ucraina (!). Drept „dovezi” sunt invocate o serie de ordine de chemare pentru clarificarea situaţiei militare emise recent de unele centrele militare de sector ale Capitalei.

    Așa cum am mai explicat, în această platformă și în alte comunicări oficiale, emiterea ordinelor de chemare pentru clarificarea situaţiei militare de către centrele militare reprezintă o procedură de rutină, prevăzută de Legea nr. 446 din 30 noiembrie 2006 privind pregătirea populației pentru apărare (art. 51)”.

    Nu este pentru prima dată când în spațiul public apar dezinformări pe tema trimiterii de ordine de încorporare.

    În luna octombrie 2022, mai multe ziare online au publicat (exemple aici, aici și aici) un document atribuit Direcției de Sănătate Publică a Județului Cluj, prin care medicii de familie erau anunțați că trebuie să facă o serie de pregătiri în vederea mobilizării rezerviștilor. Și cu această ocazie, platforma Inforadar a arătat că este vorba despre un „fake-news”.

    Acest tip de informații false, care întrețin panica referitor la o eventuală mobilizare a românilor, au apărut încă de la începutul invaziei ruse în Ucraina. Factual.ro a analizat deja mai multe dintre acestea:

    • În ce condiții se poate face înrolarea obligatorie în armată, potrivit legislației în vigoare
    • Demontarea informației potrivit căreia Prefectura Călărași ar fi anunțat mobilizarea rezerviștilor
    • Ordinele de chemare reprezintă o procedură de rutină, care are loc în fiecare an
  • ”România nu a atacat niciodată popoare vecine”, un discurs fals

    Am pornit de la o declarație a Oanei Bulai (PSD), pentru a verifica un conținut care este rostogolit de mulți dintre politicienii români cu înclinații naționaliste și/sau suveraniste – tema poporului român pașnic, care nu a atacat niciodată popoare vecine.

    „România nu a fost niciodată un imperiu colonial şi nici nu a atacat popoare vecine pentru a câştiga noi teritorii. Românii au fost paşnici, şi-au îngrijit propriul lor pământ. Alţii au venit mereu peste noi încercând să ne subjuge”.Oana Bulai (PSD)

    Context 

    Pe 26 octombrie, într-un comunicat de presă publicat pe site-ul oficial al Camerei Deputaților, deputata Oana Gianina Bulai a vorbit despre situația aderării României în spațiul Schengen. În declarația sa, Bulai a vorbit despre importanța valorilor europene, despre solidaritatea europeană și creșterea euroscepticismului ca factori pozitivi ce ar trebui să asigure integrarea României în cadrul Schengen.

    Cea mai mare parte a afirmațiilor sale au fost dedicate situației tensionate asupra imaginii statului român în câștigarea credibilității celorlalte state membre pentru obținerea unui rezultat pozitiv. Actorul principal pe care l-a criticat a fost Olanda din cauza opoziției active asupra intrării României în Schengen. Motivele invocate de deputata Oana Bulai făceau referire la nevoia de respect reciproc și lipsa de egalitate între dintre statele membre, dar de asemenea a vorbit și despre implicarea entităților private olandeze de pe teritoriul României. Însă afirmația care ne-a ieșit în evidență este legată de poziția neutră a României de-a lungul istoriei și neutilizarea agresiunii interstatale pentru obținerea de teritorii făcând o comparație cu trecutul colonial al Olandei. 

    Sursa afirmației: Camera Deputaților

    Verificare

    Foto: costeltudor.com

    Poziționarea României ca fiind victima coloniilor occidentale este o specificitate a discursului comunist și a unui limbaj de lemn, în care Republica Socialistă Română trebuia să ducă o luptă continuă cu expansionismul țărilor din Europa de Vest. Nuanțele acestui tip de discurs se regăsesc prin trimiterea la neimplicarea României în agresiuni militare pentru acapararea teritoriilor și lupta continuă de apărarea împotriva celorlalți care „au venit mereu peste noi încercând să ne subjuge”. 

    Lipsa unui trecut colonial este o certitudine clară în istoria statului român, însă asumpția legată de neutilizarea forței militare pentru a acapararea unor noi teritorii ar presupune că România are o tradiție a neutralității în relațiile internaționale. 

    Conform Organizației Națiunilor Unite, neutralitatea presupune „statutul juridic care decurge din abținerea unui stat de la orice participare la un război între alte state, menținerea unei atitudini de imparțialitate față de beligeranți și recunoașterea de către beligeranți a acestei abțineri și imparțialitate”. Pentru a determina dacă România a respectat acest aspect al dreptului internațional, trebuie să luăm în considerare istoria statului român și dacă imparțialitatea a fost menținută față de diverse conflicte interstatale. Însă istoria României clarifică foarte ușor această chestiune prin implicarea armatei române în misiuni ofensive în afara teritoriului național. În unele din aceste contexte, România a avut ca scop obținerea unor teritorii precum Transilvania, Cadrilaterul, Basarabia sau Bucovina de Nord.  

    Aici trebuie reamintite două episoade istorice importante pentru încercările României de a-și extinde granițele prin utilizarea armatei. Primul episod este implicarea României în cel de-al Doilea Război Balcanic:

    O a doua grupare, secundară, (comandată de generalul Ioan Culcer) cuprindea circa 20% din forţe (Corpul 5 de armată) şi avea un obiectiv operativ-strategic limitat – ocuparea teritoriului dobrogean revendicat de România” (Marcel Proca, Societatea românescă şi Bârladul în ani de război. Consideraţii: politice, militare şi cotidiene, Ed. Sfera, Bârlad, 2013, pp. 66)

    În urma acestei ocupații, statul român a obținut Cadrilaterul, prin Conferința de pace din anul 1913 (Keith Hitchins, „România 1866-1947”, București: Humanitas, 2017, pp. 158-161). Profesorul de istorie modernă și contemporană Matei Gheboianu arată că această cucerire nu poate fi justificată de criterii etnice:

    “Chiar dacă nu au existat lupte propriu-zise, în urma Păcii de la București (1913), România va primi cele 2 județe din sudul Dobrogei, regiune cunoscută sub numele de Cadrilater. Din punct de vedere etnic, Cadrilaterul era o regiune cu o populație preponderent turco-tătară, românii reprezentând o minoritate. Preluarea acestei regiuni nu poate fi susținută de principiul etnic”.

    Cel de-al doilea episod (îl regăsim tot în volumul citat, pp. 538-556) este înaintarea armatei române peste Nistru, din anul 1941, în încercarea prim-ministrului Antonescu de a crea o zonă-tampon pentru a putea menține realipirea Basarabiei și Bucovinei de Nord. Dar ofensiva armată a însemnat mai mult decât atât, armata română obținând chiar administrarea unor teritorii din Ucraina de astăzi. Explică, pentru Factual.ro, Matei Gheboianu, conf. dr. la Facultatea de Istorie din Universitatea din București: 

    Ofensiva dincolo de Nistru, până la Stalingrad, alături de armata germană, nu a constat doar într-o participare militară, ci și în faptul că armata română a primit administrarea Transnistriei, teritoriul dintre Nistru și Bug, care includea Odesa. Totul s-a întâmplat în urma unui acord germano-român, semnat la finalul lunii august 1941, la Tighina. Administrația română din Transnistria este vinovată de multiple acte antiseminte și de exterminare a populației evreiești și rome”.

    Astfel, avem cel puțin două momente istorice celebre, în care România și-a utilizat capacitățile militare pentru ocuparea unor teritorii care nu-i aparțineau din punct de vedere juridic.

    Este de menționat și celebrul episod al luptelor de la Plevna. Istoricii români îl numesc Războiul de Independență din 1877, dar istoria mondială îl notează ca Războiul ruso-turc, o confruntare între Imperiul Rus și Imperiul Otoman. Chiar dacă România nu a obținut teritorii în urma acelor lupte, totuși armata română a participat (cu pierderi umane semnificative), alături de armata rusă, la bătălii la sud de Dunăre, în nordul Bulgariei

    Armata română a trecut Dunărea în 1 septembrie 1877, pe podul improvizat la Siliştioara, lângă Corabia.

    Podul peste Dunăre de la Corabia. Constriure finalizată: „Albumul Resbelului 1877-78” / Foto: Carol Popp De Szathmari / Preluare de pe fotoaventura.ro

    Potrivit unui articol publicat în Historia de cercetătorul Manuel Stănescu, de la Institutul pentru Studii Politice de Apărare și Istorie Militară, cei 38.000 de militari români (42 batalioane, 32 escadroane şi 18 baterii) reprezentau cam jumătate din trupele aliate de la Plevna, cealaltă jumătate fiind trupe ruse. Aproape 3.000 de soldați români au murit în timpul luptelor de la Plevna, însă aportul trupelor noastre a adus o victorie importantă pentru Imperiul Rus, a cărui campanie stagna de cinci luni:

    Victoria de la Plevna a grăbit sfârşitul războiului. După cinci luni de stagnare, armata rusă s-a îndreptat spre Sofia şi Adrianopol, iar cea română, către Vidin şi Belogradcik, având misiunea de a anihila trupele otomane concentrate în nord-vestul Bulgariei pentru a asigura spatele şi flancul drept al trupelor ruse care se îndreptau spre Sofia” (extras din articolul lui Manuel Stănescu).

    Este important să înțelegem că, deși au existat aceste incursiuni ale armatei române, ulterior granițele României au fost modificate de alți factori. În urma Primului Război Mondial, România a beneficiat de „Cele 14 puncte ale președintelui Wilson”, document care a permis autodeterminarea cetățenilor români și alipirea la statul național. În cazul celui de-Al Doilea Război Mondial, a urmat ocupația trupelor sovietice în România și pierderea teritoriilor obținute de prim-ministrul Antonescu (volumul citat, pp. 571-583).

    Concluzii
    Declarațiile deputatei Oana Bulai sunt trunchiate. România nu a fost niciodată un imperiu colonialist, dar a folosit în multiple rânduri forța armată pentru a obține teritorii care nu îi aparțineau.