Parlamentul European a luat o poziție istorică luna aceasta, cu privire la recunoașterea drepturilor persoanelor din comunitatea LGBTIQ prin adoptarea unei rezoluții care afirmă principii și drepturi egale la viață privată și familie și care condamnă anumite atitudini discriminatorii din unele state membre. România este sancționată, în rezoluție, pentru nerespectarea acestor drepturi.
Printre vocile care au criticat documentul s-a ridicat și cea a purtătorului de cuvânt al Patriarhiei, Vasile Bănescu. Acesta a declarat că:
„nu se poate impune problema recunoașterii obligatorii a așa-ziselor căsătorii homosexuale în întreaga UE”.
Impune sau nu UE respectarea drepturilor?
Rezoluția nu este un act legislativ în sine, ci o luare de poziție cu titlu de ghid în materie. Prin acest document, PE invită atât statele membre UE, cât și Comisia Europeană, să ia măsuri pentru respectarea în mod deplin a dreptului la viață privată și familie, fără discriminare, cât și la dreptul de liberă circulație al tuturor familiilor.
Concret, în rezoluție, Parlamentul invită Comisia să se asigure că toate statele membre ale UE respectă continuitatea în drept în ceea ce privește legăturile de familie ale membrilor familiilor gay care se mută pe teritoriul lor dintr-un alt stat membru, cel puțin în toate circumstanțele în care acest lucru este impus de Convenția europeană a drepturilor omului. Cu alte cuvinte, recomandarea fermă a Parlamentului European este ca toate statele membre să recunoască toate căsătoriile încheiate legal în alt stat, indiferent dacă acestea sunt între un bărbat și o femeie sau nu și indiferent de legislația națională.
Parlamentul invită Comisia și să propună o legislație care să oblige toate statele membre să recunoască, în sensul legislației naționale, […] căsătoriile sau parteneriatele înregistrate încheiate într-un alt stat membru, în toate situațiile în care soții sau partenerii înregistrați ar avea dreptul la un tratament egal în temeiul jurisprudenței CEDO’’. Așadar, chiar dacă nu există o practică legislativă comună în Uniunea Europeană, în acest moment, cu privire la căsătoriile LGBTIQ, aceasta va fi dezbătută în viitorul apropiat.
Celebrul caz Coman & Hamilton
Alinierea drepturilor fundamentale ale membrilor comunității LGBTIQ din Europa, așa cum susține și rezoluția PE, pleacă de la un caz juridic celebru. În 2016, cuplul Adrian Coman și Robert Hamilton s-au adresat justiției din România, pentru că statul român a refuzat să le recunoască căsătoria încheiată legal în SUA. Chestiunea a ajuns pe masa judecătorilor europeni, care le-a dat dreptate în 2018, iar Curtea Constituțională a României a fost nevoită să facă același lucru.
În rezoluția de luna aceasta, parlamentarii europeni invită Comisia să ia măsuri concrete pentru a asigura libera circulație a tuturor familiilor, inclusiv a familiilor gay, în conformitate cu hătărârea pronunțată în cauza Coman & Hamilton, care prevede că termenul „soț/soție”, astfel cum este utilizat în Directiva privind libera circulație, se aplică și partenerilor de același sex.
Chiar dacă, din punct de vedere juridic, rezoluția parlamentarilor nu obligă în niciun fel statele membre să acționeze, asta nu înseamnă că celelalte instituții ale Uniunii Europene nu pot impune măsuri obligatorii pentru țările membre ale comunității.
Curtea Europeană de Justiție este una dintre aceste instituții. Prin decizia pronunțată în cazul soților homosexuali Coman și Hamilton, judecătorii au obligat, practic, România să recunoască statutul marital al celor doi și, în baza acestuia, să îi acorde drept de ședere în România lui Robert Hamilton.
De ce să oblige?
Curtea Constituțională a României a statuat deja această obligativitate printr-o decizie din 2012, când a reţinut că „[…] Curtea de Justiţie a Uniunii Europene, având competenţa de interpretare a dreptului Uniunii Europene, hotărârile sale preliminare sunt obligatorii erga omnes, la nivelul tuturor statelor membre, sub rezerva solicitării la un moment ulterior, de către instanţele judecătorești naţionale, a unor lămuriri suplimentare asupra respectivei interpretări a Curţii”.
Mai mult, regulamentul de procedură al Curții de Justiție enunță explicit, la art. 91, efectul obligatoriu al deciziilor Curții – „hotărârea este obligatorie de la data pronunţării sale”.
De altfel, România și-a trecut în Constituție, odată cu aderarea la Uniunea Europeană, prioritatea prevederilor legislative europene, față de cele naționale.
Astfel, la art. 148 alin 2) și 4), Constituția clarifică:
(2) Ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare.
Rezoluția adoptată acum de Parlamentul European adaugă și solicitarea îndreptată Comisiei pentru a examina dacă „statele membre respectă hotărârea pronunțată în cauza Coman & Hamilton. În caz contrat, CE este invitată să ia măsuri de executare împotriva celor care nu respectă hotărârea. În mod explicit, PE invită Comisia să ia măsuri de executare împotriva României pentru nerespectarea în continuare a acestei hotărâri și pentru lipsa unei căi de atac care a forțat reclamantul să recurgă la CEDO pentru a obține reparații.
Nu în ultimul rând, parlamentarii europeni invită Comisia ca, „în viitoarele sale orientări privind libera circulație (…), să îndemne statele membre să pună în aplicare în mod consecvent Directiva 2004/38/CE, fără discriminare între beneficiarii directivei, cum ar fi cuplurile de sex diferit și cele de același sex, să clarifice faptul că orice referire la un „partener”, un „părinte”, un „copil”, un „descendent direct” sau o „rudă directă pe linie ascendentă” ar trebui să includă familiile gay, să se asigure că, atunci când își exercită drepturile de liberă circulație în UE, aceștia beneficiază, în temeiul legislației UE, de aceleași drepturi de reîntregire a familiei ca familiile fondate de cupluri de sex opus și să se asigure că evaluarea situației personale a cuplului efectuată de statele membre în scopul „facilitării” admiterii pe teritoriul lor a partenerului neînregistrat al cetățeanului Uniunii nu este discriminată pe motive de orientare sexuală.’’
În concluzie, contrar afirmației purtătorului de cuvânt al Patriarhiei, Uniunea Europeană poate impune statelor membre recunoașterea căsătoriilor homosexuale. Acest lucru s-a întâmplat deja, odată cu hotărârea CJUE în cauza Coman & Hamilton.
Fotografie de Nick Karvounis via Unsplash
