Foto: www.just.ro
În ultimele zile un adevărat ping-pong în declarații a stârnit un val de neînțelegeri între politicieni și magistrați. Discuția a fost purtată în jurul deciziilor CCR, culminând cu țintirea, ca într-un joc de darts, a unui judecător CCR – Petre Lăzăroiu.
Încercăm, așadar, în textul de mai jos să contextualizăm subiectul și, în măsura în care unele informații pot fi verificate, să le scoatem la lumină. Selectăm în cele ce urmează trei din cele mai semnificative declarații în contradictoriu pentru a le verifica.
„Orice decizie CCR produce efecte juridice!”,
Afirmația de mai sus a venit pe fondul deciziei CCR privind revocarea din funcție a procurorului-șef DNA. Pe 30 mai 2018, CCR a stabilit, în soluționarea conflictului constituțional dintre Președinție și Ministrul Justiției, că președintele e obligat să emită decretul de revocare din funcție a Laurei Codruța Kovesi. La data redactării acestui material, decizia CCR urmează să fie motivată și publicată în Monitorul Oficial.
Potrivit Art. 147 alin (4) din Constituția României, deciziile CCR produc efecte de la data publicării lor în Monitorul Oficial, fiind general obligatorii și având putere numai pentru viitor.
Deci da, orice decizie a CCR produce efecte de la data publicării în Monitorul Oficial.
„Eu tot reflectez asupra caracterului general obligatoriu al oricărei decizii a CCR, nu doar al unor, pentru că vreau să înțeleg și mărturisesc că sunt într-un mic blocaj. Am în vedere (…) situația d-lui judecător constituțional care stă în funcție de 10 ani, deși CCR a zis negru pe alb general obligatoriu acu vreo două luni că e neconstituțional mecanismul prin care se tinde la depășirea termenului constituțional de 9 ani ”,
Bogdan Mateescu, judecător CSM
Ca replică la declarația judecătorului CSM, Tudorel Toader a afirmat:
„În opinia mea, categoric decizia de acum nu se referă la mandatele de acum, din momentul în care legea va fi modificată, promulgată, atunci se va pune problema dacă un judecător mai poate avea un mandat plin”
Context: În urma comunicatului CCR cu privire la obligarea Președintelui de a emite decretul de revocare din funcție a L.C Kovesi, judecătorul CSM Bogdan Mateescu a susținut public faptul că tocmai Curtea Constituțională nu respectă o decizie proprie, în cadrul CCR funcționând un judecător, Petre Lăzăroiu, care a depășit durata mandatului de 9 ani permisă de Constituție și de Legea privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale (Legea CCR).
În cadrul acestor declarații vom verifica două aspecte: (1) ce spune decizia CCR 136 / 20 martie 2018 si (2) situația judecătorului CCR, Petre Lăzăroiu
- Decizia CCR 136/ 20 martie 2018:
În această decizie, CCR statuează că dispozițiile din Legea de modificare a Legii CCR (proiect legislativ nepromulgat și neintrat în vigoare) care prevăd că posibilitatea înnoirii în funcție, cu un mandat de 9 ani, a judecătorului care a deținut deja un mandat corespunzător restului de mandat al unui alt judecător, constituie o încălcare a dispozițiilor constituționale.
Dar, această decizie a CCR a fost pronunțată în cadrul unui control de constituționalitate a priori*, mai exact, în legătură cu o lege încă neaflată în vigoare. Efectul juridic al unei asemenea decizii a Curții Constituționale îl reprezintă reexaminarea legii care conține dispoziții neconstituționale, de către Parlament, ceea ce s-a și întâmplat.
Legea de modificare și completare a Legii CCR a fost trimisă în Parlament pentru reexaminare și punerea dispozițiilor ei de acord cu decizia Curții Constituționale. Trimiterea spre reexaminare este singurul efect juridic pe care îl poate produce o decizie CCR pronunțată în urma controlului de constituționalitate a priori.
Ca efect juridic al Deciziei CCR nr. 136/2018, Parlamentul este însă obligat acum să reexamineze Legea de modificare și completare a Legii CCR și să o pună de acord cu prevederile Deciziei CCR nr.136/20 martie 2018.
(2) Este sau nu este, Petre Lăzăroiu în afara mandatului de judecător constituțional?
Petre Lăzăroiu a fost numit de două ori în funcția de judecător CCR. Prima numire a survenit în urma decesului lui Petre Ninosu, Lăzăroiu fiind numit „în locul și pe durata mandatului domnului Petre Ninosu”. A doua numire e consemnată prin decretul 553 din 02/06/2010, pe mandat întreg, de 9 ani.
Conform Constituției României (Art.142), mandatul unui judecător CCR are 9 ani, fără posibilitatea prelungirii sau înnoirii. Există însă o excepție de la această regulă, excepție pe care o găsim în forma în vigoare a Legii nr. 47/1992 [Legea CCR]. Art. 68 alin (3) spune că în situația în care un judecător exercită un rest de mandat mai mic de 3 ani, acesta va putea fi numit, la momentul reînnoirii Curții Constituționale, pentru un mandat complet de 9 ani. Aceasta este singura situație în care durata de 9 ani a unui mandat poate fi depășită, caz în care se află și judecătorul CCR Petre Lăzăroiu.
Deoarece, folosind aritmetica și luând în calcul atât cel două numiri, cât și antemenționatul art.68 alin (3) din Legea CCR, deducem că mandatul judecătorului Petre Lăzăroiu expiră în iunie 2019 (și că perioada primului mandat, cea dintre septembrie 2008 și iunie 2010, e mai mică de 3 ani).
Așadar, până la intrarea în vigoare a unor modificări privind** Legea CCR, se aplică dispozițiile legii în vigoare în forma pe care o are în prezent, inclusiv situația de excepție în care se depășește durata de 9 ani.
Concluzie:
Mandatul judecătorului Lăzăroiu este în termenul legal iar, în privința deciziei Curții Constituționale prin care se interzice depășirea mandatului de 9 ani pentru un judecător CCR aceasta a venit a priori, pe o lege votată de Parlament dar nepromulgată și neintrată încă în vigoare.
Așadar, declarația ministrului justiției este adevărată. În schimb, opinia judecătorului CSM este falsă, acesta ne luând în calcul Art. 68 din legea de organizare și funcționare a CCR.
* În Constituție sunt reglementate două tipuri de controale de constituționalitate:
- Controlul de constituționalitate a priori – vizează controlul legilor ordinare sau organice înainte de promulgare și este menit să prevină intrarea în vigoare a unor acte juridice vădit neconstituționale. Ca efect juridic pe care îl produce o decizie pronunțată în urma controlului de constituționalitate a priori în care se constată neconstituționalitatea unei legi, potrivit art. 147 alin(2) din Constituție, Parlamentul este obligat să reexamineze dispozițiile respective pentru punerea lor de acord cu decizia CCR.
- Controlul de constituționalitate a posteriori – vizează controlul legilor aflate în vigoare (în dreptul pozitiv). Decizia prin care Curtea Constituțională, în exercitarea controlului posterior, rezolvă, prin admitere, excepția de neconstituționalitate este obligatorie şi produce efecte erga omnes (generale) şi nu numai inter partes litigantes, deşi este pronunţată în cadrul unui litigiu care există în faţa justiţiei între anumite părţi determinate. Prevederea normativă a cărei neconstituționalitate a fost constatată nu mai poate fi aplicată de nici un subiect de drept (cu atât mai puţin de autorităţile şi instituţiile publice), încetându-şi de drept efectele, pentru viitor, şi anume de la data publicării deciziei Curţii Constituţionale în Monitorul Oficial al României.
**Contextul legislativ relevant pentru dezlegarea duelului de replici:
Revenind la subiectul inițial, acela al mandatului (depășit sau nu) al unui judecător CCR, considerăm că e oportun să vedem ce spune legislația în vigoare. Ne întoarcem la ce spune legea. Analizăm pe rând:
- aceeași lege 47/1992, privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale.
- Constituția României
- Legea pentru modificarea și completarea Legii de funcționare și organizare a Curții Constituționale (întoarsă de CCR către Senat)
- Legea 47/1992 spune că:
Art. 5 (1) Curtea Constituțională se compune din 9 judecători numiți pentru un mandat de 9 ani, care nu poate fi prelungit sau înnoit.
Art 68 (3) În cazul în care perioada pentru care a fost numit noul judecător, potrivit alin.(2) [în cazul în care mandatul a încetat înainte de expirarea duratei pentru care judecătorul a fost numit, iar perioada rămasă a depășit 6 luni], este mai mică de 3 ani, acesta va putea fi numit, la reînoira Curții Constituționale, pentru un mandat complet de 9 ani.
- Constituția României spune că:
Art. 142 (2) Curtea Constituțională se compune din nouă judecători, numiți pentru un mandat de 9 ani, care nu poate fi prelungit sau înnoit.
Art. 147 (4) Deciziile Curții Constituționale se publică în Monitorul Oficial al României. De la data publicării, deciziile sunt general obligatorii și au putere numai pentru viitor.
- Ce presupunea Legea pentru modificarea și completarea Legii de funcționare și organizare a Curții Constituționale, asupra căreia CCR a decis că conține prevederi neconstituționale:
- Art 68 (3) din Legea CCR ar fi urmat să fie modificat astfel: ,,Judecătorul care a fost numit pentru restul de mandat al unui alt judecător va putea fi numit, la reînnoirea Curții Constituționale, pentru un mandat complet de 9 ani.” .
Așadar, CCR declară acest nou conținut ca fiind neconstituțional, cu următoarele considerente:
„Reglementarea nouă prelungește într-un mod excesiv perioada unui mandat de judecător al Curții Constituționale, permițând ca un judecător care a fost numit pentru restul de mandat al unui alt judecător, indiferent de durata restului, să poată să fie numit pentru un nou mandat de 9 ani. Prin urmare, dacă un judecător ar fi numit pentru un rest de mandat de 8 ani și 3 luni, la finalizarea restului de mandat, acel judecător ar fi putut candida și obține o nouă numire pentru un nou mandat complet de 9 ani, fapt ce contravine interdicției constituționale prevăzute de art.142 alin.(2) care prevede expres că mandatul nu poate fi prelungit sau înnoit. Eventualele argumente în sensul că primul mandat ar fi exercitat în numele altuia, că nu ar reprezenta un mandat propriu-zis sau că nu ar putea fi asimilat unei prelungiri ori înnoiri de mandat, nu sunt suficiente pentru a justifica eludarea prevederilor fără echivoc ale Constituției, din care rezultă fără niciun dubiu intenția legiuitorului constituant de a nu permite judecătorilor constituționali să dețină această funcție pentru o perioada mai mare de 9 ani.” (sursa: Decizia nr. 136 /20.03.2018 a CCR, pag. 7)