Moțiunea PNL vs discursul Vioricăi Dăncilă: despre economie

Context

Miercuri, 27 iunie 2018, în Plenul Parlamentului s-a discutat moțiunea de cenzură depusă de opoziție împotriva premierului Viorica Dăncilă, care a răspuns la criticile opoziției printr-un discurs prin care susține că demontează „zece exemple de astfel de minciuni și manipulări care apar în cuprinsul moțiunii”.

Vom analiza, pe rând, cele „zece exemple” date de premierul Viorica Dăncilă în paralel cu textul moțiunii de cenzură.

Prima analiză pe care am făcut-o e cea despre pensii și pilonul II.

În ceea ce privește situația economică, textul moțiunii este mai restrâns, iar răspunsurile date de premierul Viorica Dăncilă mai lungi, aceasta insistând pe subiect.

Textul moțiunii Discursul Vioricăi Dăncilă
De la începutul anului de când ați fost învestită în funcția de prim-ministru, nu ați reușit decât să afundați economia țării și mai tare, să generați panică și neîncredere în rândul investitorilor străini, să-i goniți din țară pe cei deja existenți și să adânciți și mai tare evoluțiile economice negative. Nu ne
îndoim de faptul că domnul Mihai Tudose va fi primul care o să vă certe, deoarece vă va reproșa că atunci când a plecat domnia sa de la guvernare v-a lăsat „un tigru economic”, iar sub guvernarea domniei voastre România a înregistrat stagnare economică, cel puțin pe primul trimestru din 2018.

[…]

Într-un total dispreț față de mediul de afaceri, politica fiscală a fost făcută franjuri prin desele modificări ale Codului Fiscal. După ce în anul 2017 Guvernul a făcut peste 260 de modificări ale Codului fiscal, anul acesta, numai în primele 3 luni au mai fost operate încă 120 de modificări! Și, parcă în ciudă față de sute de mii de agenți economici care strigă că vor predictibilitate și vor ca politica fiscală să nu se mai schimbe de pe o zi pe alta, Guvernul anunță marea modificare a Codului fiscal chiar în această vară, care va înseamna o nouă rescriere a politicii fiscale. Oare cu cine se va consulta Guvernul peste vară?

A doua dezinformare este despre așa-zisele evoluții negative din economia românească. Când vine vorba de economie vă lansați în afirmații fără niciun fel de acoperire, în speranța că o minciună repetată la nesfârșit, ajunge în cele din urmă să fie crezută. O astfel de denaturare a adevărului o regăsesc și în textul moțiunii: insinuarea că veniturile ar fi scăzut în raport cu creșterea economică.

Stimați parlamentari ai Opoziției, este incredibil! Uitați-vă în istoria recentă a României! Primul an de după Revoluție în care veniturile au scăzut, în timp ce economia era în creștere a fost în anul 2016. Atunci, deși România a înregistrat o creștere economică de 4,8%, veniturile la buget au scăzut cu 9,8%, față de anul 2015.
Vorbiți ironic de faptul că economia românească este „Tigrul Europei”. Eu spun că da, în această guvernare, România a devenit tigrul economic al Uniunii Europene. Am înregistrat o creștere a PIB-ului cu 55 miliarde euro.
România a înregistrat cea mai mare creștere economică din ultimii 10 ani, fiind totodată și cea mai mare creștere din Europa, cu o rată de 2,8% ori mai mare decât media europeană. Asta înseamnă că am redus decalajele noastre față de Europa. Asta înseamnă că suntem pe drumul cel bun. Eurostat a confirmat chiar săptămâna aceasta că PIB-ul pe locuitor, la paritatea puterii de cumpărare a crescut de la 58% la 63% din media UE, fiind cea mai mare creștere dintre țările UE28.

A 4-a dezinformare: se referă la așa-zisa stagnarea economică ce ar fi avut loc în primul trimestru al acestui an.
Eu cred că toți cei din această sală au cel puțin cunoștințe elementare de matematică și cred că putem fi de acord că 4,2% nu este 0.
Dacă INS și Eurostat vorbesc despre o creștere economică de 4,2%, de aproape două ori mai mare față de media Uniunii Europene și a 5-a cea mai mare în rândul statelor membre, atunci e imposibil să vorbiți de stagnare economică.
Presupun însă că v-ați referit la trimestrul precedent. Deci la ce ne raportăm? În trimestrul IV din 2017, când s-a înregistrat cea mai mare creștere trimestrială a PIB-ului din ultimii 10 ani? La asta vă referiți?!
În acest caz, da, e normal să vi se pară ciudat că acest guvern a reușit să mențină același nivel ridicat – e ciudat pentru dvs, un partid obișnuit cu scăderile și tăierile, cu drumul în jos.

Ce verificăm

  • afirmația din textul moțiunii privind percepția investitorilor străini față de economia românească
  • afirmațiile Vioricăi Dăncilă despre venituri colectate și stagnare / creștere economică

Verificare

1) Autorii moțiunii despre percepția investitorilor străini

Autorii moțiunii îi reproșează Guvernului situația economică în termeni destul de plastici, care pot fi mai curând puși semnul opiniei politice. Textul moțiunii PNL este corect în ceea ce privește percepția investitorilor străini, dacă e să ne uităm la ultimele date care arată un nivel scăzut al încrederii acestora.

Ei reproșează și desele modificări ale Codului fiscal și efectele acestora asupra mediului de afaceri, însă Viorica Dăncilă evită să ofere un răspuns la acestea.

Legat de modificările operate din 2017 asupra Codului fiscal, Consiliul Naţional al Întreprinderilor Private Mici și Mijlocii din România a realizat două documente detaliate, unul pentru primele 11 luni din anul 2017 şi unul pentru primele trei luni din 2018. Acestea prezintă numărul total de modificări şi completări aduse şi textele de lege prin care au fost operate modificările. Rezultatul este 261 de modificări şi completări pentru perioada ianuarie-noiembrie 2017, respectiv 120 în perioada ianuarie-martie 2018. Mai mult, este adevărat că CNIPMMR solicită, prin comunicatele emise,

„asigurarea predictibilității și stabilității cadrului legal fiscal pentru IMM-uri”.

Apoi, autorii moțiunii reproșează stagnarea economică „cel puțin pe trimestrul I din 2018”. Viorica Dăncilă răspunde mai detaliat la acest subiect, așa că vom lua pe rând afirmațiile acesteia pentru a vedea cine are dreptate.

2) Viorica Dăncilă: venituri colectate mai mici în perioade de creștere economică

„Stimați parlamentari ai Opoziției, este incredibil! Uitați-vă în istoria recentă a României! Primul an de după Revoluție în care veniturile au scăzut, în timp ce economia era în creștere a fost în anul 2016. Atunci, deși România a înregistrat o creștere economică de 4,8%, veniturile la buget au scăzut cu 9,8%, față de anul 2015.”

Afirmația Vioricăi Dăncilă este parțial falsă – dacă ne uităm și doar la cifrele începând cu anul 2006 încoace, observăm că aceeași situație – venituri colectate mai mici față de anul precedent deși am avut creștere economică – s-au înregistrat și în anii 2008, 2012 și 2013, nu doar în 2016, când într-adevăr creșterea economică a fost de 4.8% și veniturile mai mici cu aproape 10% față de anul precedent:

3) Viorica Dăncilă: despre creșterea economică a României

„Vorbiți ironic de faptul că economia românească este „Tigrul Europei”. Eu spun că da, în această guvernare, România a devenit tigrul economic al Uniunii Europene. Am înregistrat o creștere a PIB-ului cu 55 miliarde euro.

România a înregistrat cea mai mare creștere economică din ultimii 10 ani, fiind totodată și cea mai mare creștere din Europa, cu o rată de 2,8% ori mai mare decât media europeană. Asta înseamnă că am redus decalajele noastre față de Europa. Asta înseamnă că suntem pe drumul cel bun. Eurostat a confirmat chiar săptămâna aceasta că PIB-ul pe locuitor, la paritatea puterii de cumpărare a crescut de la 58% la 63% din media UE, fiind cea mai mare creștere dintre țările UE28.”

Nu știm exact cu ce perioadă compară Viorica Dăncilă creșterea PIB-ului cu 55 miliarde euro. Dacă ne referim însă la anul 2017 în comparație cu anul 2016, potrivit datelor Eurostat, avansul PIB a fost de 17.86 miliarde de euro.

Viorica Dăncilă are însă dreptate că România a avut cea mai mare creștere din Europa. Nu are dreptate însă cu afirmația că aceasta ar însemna „cea mai mare creștere economică din ultimii 10 ani”. Dacă ne uităm la același grafic de mai sus, bazat pe statistica oficială a UE, vedem că România a înregistrat o creștere economică de 8.3% în 2008 (adică în intervalul de 10 ani, 2008-2017, România a avut cea mai mare creștere a PIB în 2008).

Viorica Dăncilă exagerează însă și în ceea ce privește faptul că această creștere economică s-ar traduce în reducerea decalajelor. România are una dintre cele mai mari creşteri economice din Europa, dar aceasta nu s-a tradus în reducerea sărăciei, iar problema incluziunii este predominant o constantă rurală, 70% dintre cei săraci trăind în aceste zone, arată un raport din iunie al Băncii Mondiale. Același raport arată și că, din păcate, România mai are cale lungă de bătut până la convergența cu Uniunea Europeană:

Viorica Dăncilă are dreptate în ceea ce privește faptul că PIB-ul pe locuitor, la paritatea puterii de cumpărare a crescut de la 58% la 63% din media UE, dacă ne uităm la datele oficiale ale Eurostat, fiind cea mai mare creștere dintre țările UE28 (evoluția anuală 2017 versus 2016). Cu toate acestea, pentru a pune lucrurile în context, trebuie să precizăm faptul că, pe același indicator, România nu a înregistrat o evoluție în clasamentul statelor membre – România se află tot pe locul 25/28 și în 2017, la fel ca în 2016.

În ceea ce privește stagnarea economică invocată de opoziție și la care Viorica Dăncilă a răspuns, trebuie făcute niște precizări. Potrivit datelor publicate de Eurostat în 7 iunie 2018, evoluția trimestrială a economiei arată astfel:

Cine are dreptate? Depinde cum interpretăm afirmațiile.

Așadar, dacă este să comparăm cu trimestrul similar din 2017, Viorica Dăncilă are dreptate, există o creștere de 4.2%, a cincea cea mai mare dintre statele membre, dar care nu este aproape dublă față de media europeană de 2.4% (atenție, pe astfel de cifre mari, chiar și 0.1% este important).

Trebuie precizat și faptul că și opoziția are dreptate dacă este să definim stagnarea (și) în raport cu trimestrul precedent. De altfel, în mod tradițional, când vorbim, de exemplu, despre recesiune economică, definiția include două trimestre consecutive de scădere a PIB, deci și evoluția de la trimestru la trimestru este importantă. Iar dacă ne uităm la diferența între cele două semestre consecutive (trimestrul I 2018 versus trimestrul IV 2017), observăm că media europeană a creșterii a fost totuși de 0.4% și doar România pare să nu fi avansat deloc (Estonia a scăzut însă cu 0.1% și sunt însă indisponibile datele pentru Irlanda și Luxemburg).

Tehnic vorbind există așadar o stagnare dacă ne uităm pe datele Q1 2018 versus Q4 2017, însă aceasta este un semnal pentru încetinirea ritmului de creștere. Acest aspect poate fi unul normal, având în vedere cifrele record din 2017. Acestea fiind spuse, ideea de stagnare nu poate fi luată ad litteram, mai ales în contextul în care salariul real și numărul de salariați au crescut. Ea poate fi interpretată și ca o diminuare/încetinire a vitezei cu care creștem.

Concluzie

Atât opoziția cât și premierul folosesc abil datele oficiale (exagerând pe alocuri) pentru a câștiga o dispută pe teme economice, dispută în care adevărul este la mijloc.

Rezumat

Opoziția susține că există stagnare economică pentru că cifrele de la începutul lui 2018 sunt mai mici decât cele din ultimul trimestru din 2017. Dar aceste cifre trebuie contextualizate, căci întregul an 2017 a fost unul record (crescând și salariul real + nr. de salariați), deci stagnarea opoziției poate fi interpretată ca o încetinire a vitezei de creștere și nu o stagnare pe bune. Premierul exagerează spunând că România are o creștere economică dublă față de media europeană, folosind însă cifrele corecte (4,2%, a cincea cea mai mare dintre statele membre).

Viorica Dăncilă citează cifrele corecte despre PIB-ul pe locuitor raportat la paritatea puterii de cumpărare (creștere cu 5%), însă omită să spună că România se afla în 2017 tot pe locul 25 din 28, la fel ca în 2016.

Pornind de la o afirmație adevărată (România a avut cea mai mare creștere economică din U.E.), Viorica Dăncilă greșește când spune că această creștere e cea mai mare din ultimii zece ani (o contrazic cifrele din anul 2008). Nu e adevărată nici afirmația ei cum că această creștere ar contribui la reducerea decalajelor.

Viorica Dăncilă iarăși greșește când afirmă că 2016 a fost „primul an de după Revoluție în care veniturile au scăzut, în timp ce economia era în creștere”. Aceeași situație am regăsit-o în anii 2008, 2012 și 2013.

Opoziția folosește corect argumentul încrederii investitorilor străini, care au reprosșat desele schimbări ale Codului Fiscal și impactul lor asupra mediului de afaceri, denunțând lipsa de predictibilitate și stabilitatea cadrului legal fiscal pentru IMM-uri. Au fost nu mai puțin de 381 de modificări și completări la Codul Fiscal în intervalul ianuarie 2017 – martie 2018 (excluzând din calcul luna decembrie 2017).


Dacă vă place ce facem, ne puteți susține printr-o donație

Moțiunea PNL vs discursul Vioricăi Dăncilă: despre economie

Context

Miercuri, 27 iunie 2018, în Plenul Parlamentului s-a discutat moțiunea de cenzură depusă de opoziție împotriva premierului Viorica Dăncilă, care a răspuns la criticile opoziției printr-un discurs prin care susține că demontează „zece exemple de astfel de minciuni și manipulări care apar în cuprinsul moțiunii”.

Vom analiza, pe rând, cele „zece exemple” date de premierul Viorica Dăncilă în paralel cu textul moțiunii de cenzură.

Prima analiză pe care am făcut-o e cea despre pensii și pilonul II.

În ceea ce privește situația economică, textul moțiunii este mai restrâns, iar răspunsurile date de premierul Viorica Dăncilă mai lungi, aceasta insistând pe subiect.

Textul moțiunii Discursul Vioricăi Dăncilă
De la începutul anului de când ați fost învestită în funcția de prim-ministru, nu ați reușit decât să afundați economia țării și mai tare, să generați panică și neîncredere în rândul investitorilor străini, să-i goniți din țară pe cei deja existenți și să adânciți și mai tare evoluțiile economice negative. Nu ne
îndoim de faptul că domnul Mihai Tudose va fi primul care o să vă certe, deoarece vă va reproșa că atunci când a plecat domnia sa de la guvernare v-a lăsat „un tigru economic”, iar sub guvernarea domniei voastre România a înregistrat stagnare economică, cel puțin pe primul trimestru din 2018.

[…]

Într-un total dispreț față de mediul de afaceri, politica fiscală a fost făcută franjuri prin desele modificări ale Codului Fiscal. După ce în anul 2017 Guvernul a făcut peste 260 de modificări ale Codului fiscal, anul acesta, numai în primele 3 luni au mai fost operate încă 120 de modificări! Și, parcă în ciudă față de sute de mii de agenți economici care strigă că vor predictibilitate și vor ca politica fiscală să nu se mai schimbe de pe o zi pe alta, Guvernul anunță marea modificare a Codului fiscal chiar în această vară, care va înseamna o nouă rescriere a politicii fiscale. Oare cu cine se va consulta Guvernul peste vară?

A doua dezinformare este despre așa-zisele evoluții negative din economia românească. Când vine vorba de economie vă lansați în afirmații fără niciun fel de acoperire, în speranța că o minciună repetată la nesfârșit, ajunge în cele din urmă să fie crezută. O astfel de denaturare a adevărului o regăsesc și în textul moțiunii: insinuarea că veniturile ar fi scăzut în raport cu creșterea economică.

Stimați parlamentari ai Opoziției, este incredibil! Uitați-vă în istoria recentă a României! Primul an de după Revoluție în care veniturile au scăzut, în timp ce economia era în creștere a fost în anul 2016. Atunci, deși România a înregistrat o creștere economică de 4,8%, veniturile la buget au scăzut cu 9,8%, față de anul 2015.
Vorbiți ironic de faptul că economia românească este „Tigrul Europei”. Eu spun că da, în această guvernare, România a devenit tigrul economic al Uniunii Europene. Am înregistrat o creștere a PIB-ului cu 55 miliarde euro.
România a înregistrat cea mai mare creștere economică din ultimii 10 ani, fiind totodată și cea mai mare creștere din Europa, cu o rată de 2,8% ori mai mare decât media europeană. Asta înseamnă că am redus decalajele noastre față de Europa. Asta înseamnă că suntem pe drumul cel bun. Eurostat a confirmat chiar săptămâna aceasta că PIB-ul pe locuitor, la paritatea puterii de cumpărare a crescut de la 58% la 63% din media UE, fiind cea mai mare creștere dintre țările UE28.

A 4-a dezinformare: se referă la așa-zisa stagnarea economică ce ar fi avut loc în primul trimestru al acestui an.
Eu cred că toți cei din această sală au cel puțin cunoștințe elementare de matematică și cred că putem fi de acord că 4,2% nu este 0.
Dacă INS și Eurostat vorbesc despre o creștere economică de 4,2%, de aproape două ori mai mare față de media Uniunii Europene și a 5-a cea mai mare în rândul statelor membre, atunci e imposibil să vorbiți de stagnare economică.
Presupun însă că v-ați referit la trimestrul precedent. Deci la ce ne raportăm? În trimestrul IV din 2017, când s-a înregistrat cea mai mare creștere trimestrială a PIB-ului din ultimii 10 ani? La asta vă referiți?!
În acest caz, da, e normal să vi se pară ciudat că acest guvern a reușit să mențină același nivel ridicat – e ciudat pentru dvs, un partid obișnuit cu scăderile și tăierile, cu drumul în jos.

Ce verificăm

  • afirmația din textul moțiunii privind percepția investitorilor străini față de economia românească
  • afirmațiile Vioricăi Dăncilă despre venituri colectate și stagnare / creștere economică

Verificare

1) Autorii moțiunii despre percepția investitorilor străini

Autorii moțiunii îi reproșează Guvernului situația economică în termeni destul de plastici, care pot fi mai curând puși semnul opiniei politice. Textul moțiunii PNL este corect în ceea ce privește percepția investitorilor străini, dacă e să ne uităm la ultimele date care arată un nivel scăzut al încrederii acestora.

Ei reproșează și desele modificări ale Codului fiscal și efectele acestora asupra mediului de afaceri, însă Viorica Dăncilă evită să ofere un răspuns la acestea.

Legat de modificările operate din 2017 asupra Codului fiscal, Consiliul Naţional al Întreprinderilor Private Mici și Mijlocii din România a realizat două documente detaliate, unul pentru primele 11 luni din anul 2017 şi unul pentru primele trei luni din 2018. Acestea prezintă numărul total de modificări şi completări aduse şi textele de lege prin care au fost operate modificările. Rezultatul este 261 de modificări şi completări pentru perioada ianuarie-noiembrie 2017, respectiv 120 în perioada ianuarie-martie 2018. Mai mult, este adevărat că CNIPMMR solicită, prin comunicatele emise,

„asigurarea predictibilității și stabilității cadrului legal fiscal pentru IMM-uri”.

Apoi, autorii moțiunii reproșează stagnarea economică „cel puțin pe trimestrul I din 2018”. Viorica Dăncilă răspunde mai detaliat la acest subiect, așa că vom lua pe rând afirmațiile acesteia pentru a vedea cine are dreptate.

2) Viorica Dăncilă: venituri colectate mai mici în perioade de creștere economică

„Stimați parlamentari ai Opoziției, este incredibil! Uitați-vă în istoria recentă a României! Primul an de după Revoluție în care veniturile au scăzut, în timp ce economia era în creștere a fost în anul 2016. Atunci, deși România a înregistrat o creștere economică de 4,8%, veniturile la buget au scăzut cu 9,8%, față de anul 2015.”

Afirmația Vioricăi Dăncilă este parțial falsă – dacă ne uităm și doar la cifrele începând cu anul 2006 încoace, observăm că aceeași situație – venituri colectate mai mici față de anul precedent deși am avut creștere economică – s-au înregistrat și în anii 2008, 2012 și 2013, nu doar în 2016, când într-adevăr creșterea economică a fost de 4.8% și veniturile mai mici cu aproape 10% față de anul precedent:

3) Viorica Dăncilă: despre creșterea economică a României

„Vorbiți ironic de faptul că economia românească este „Tigrul Europei”. Eu spun că da, în această guvernare, România a devenit tigrul economic al Uniunii Europene. Am înregistrat o creștere a PIB-ului cu 55 miliarde euro.

România a înregistrat cea mai mare creștere economică din ultimii 10 ani, fiind totodată și cea mai mare creștere din Europa, cu o rată de 2,8% ori mai mare decât media europeană. Asta înseamnă că am redus decalajele noastre față de Europa. Asta înseamnă că suntem pe drumul cel bun. Eurostat a confirmat chiar săptămâna aceasta că PIB-ul pe locuitor, la paritatea puterii de cumpărare a crescut de la 58% la 63% din media UE, fiind cea mai mare creștere dintre țările UE28.”

Nu știm exact cu ce perioadă compară Viorica Dăncilă creșterea PIB-ului cu 55 miliarde euro. Dacă ne referim însă la anul 2017 în comparație cu anul 2016, potrivit datelor Eurostat, avansul PIB a fost de 17.86 miliarde de euro.

Viorica Dăncilă are însă dreptate că România a avut cea mai mare creștere din Europa. Nu are dreptate însă cu afirmația că aceasta ar însemna „cea mai mare creștere economică din ultimii 10 ani”. Dacă ne uităm la același grafic de mai sus, bazat pe statistica oficială a UE, vedem că România a înregistrat o creștere economică de 8.3% în 2008 (adică în intervalul de 10 ani, 2008-2017, România a avut cea mai mare creștere a PIB în 2008).

Viorica Dăncilă exagerează însă și în ceea ce privește faptul că această creștere economică s-ar traduce în reducerea decalajelor. România are una dintre cele mai mari creşteri economice din Europa, dar aceasta nu s-a tradus în reducerea sărăciei, iar problema incluziunii este predominant o constantă rurală, 70% dintre cei săraci trăind în aceste zone, arată un raport din iunie al Băncii Mondiale. Același raport arată și că, din păcate, România mai are cale lungă de bătut până la convergența cu Uniunea Europeană:

Viorica Dăncilă are dreptate în ceea ce privește faptul că PIB-ul pe locuitor, la paritatea puterii de cumpărare a crescut de la 58% la 63% din media UE, dacă ne uităm la datele oficiale ale Eurostat, fiind cea mai mare creștere dintre țările UE28 (evoluția anuală 2017 versus 2016). Cu toate acestea, pentru a pune lucrurile în context, trebuie să precizăm faptul că, pe același indicator, România nu a înregistrat o evoluție în clasamentul statelor membre – România se află tot pe locul 25/28 și în 2017, la fel ca în 2016.

În ceea ce privește stagnarea economică invocată de opoziție și la care Viorica Dăncilă a răspuns, trebuie făcute niște precizări. Potrivit datelor publicate de Eurostat în 7 iunie 2018, evoluția trimestrială a economiei arată astfel:

Cine are dreptate? Depinde cum interpretăm afirmațiile.

Așadar, dacă este să comparăm cu trimestrul similar din 2017, Viorica Dăncilă are dreptate, există o creștere de 4.2%, a cincea cea mai mare dintre statele membre, dar care nu este aproape dublă față de media europeană de 2.4% (atenție, pe astfel de cifre mari, chiar și 0.1% este important).

Trebuie precizat și faptul că și opoziția are dreptate dacă este să definim stagnarea (și) în raport cu trimestrul precedent. De altfel, în mod tradițional, când vorbim, de exemplu, despre recesiune economică, definiția include două trimestre consecutive de scădere a PIB, deci și evoluția de la trimestru la trimestru este importantă. Iar dacă ne uităm la diferența între cele două semestre consecutive (trimestrul I 2018 versus trimestrul IV 2017), observăm că media europeană a creșterii a fost totuși de 0.4% și doar România pare să nu fi avansat deloc (Estonia a scăzut însă cu 0.1% și sunt însă indisponibile datele pentru Irlanda și Luxemburg).

Tehnic vorbind există așadar o stagnare dacă ne uităm pe datele Q1 2018 versus Q4 2017, însă aceasta este un semnal pentru încetinirea ritmului de creștere. Acest aspect poate fi unul normal, având în vedere cifrele record din 2017. Acestea fiind spuse, ideea de stagnare nu poate fi luată ad litteram, mai ales în contextul în care salariul real și numărul de salariați au crescut. Ea poate fi interpretată și ca o diminuare/încetinire a vitezei cu care creștem.

Concluzie

Atât opoziția cât și premierul folosesc abil datele oficiale (exagerând pe alocuri) pentru a câștiga o dispută pe teme economice, dispută în care adevărul este la mijloc.

Rezumat

Opoziția susține că există stagnare economică pentru că cifrele de la începutul lui 2018 sunt mai mici decât cele din ultimul trimestru din 2017. Dar aceste cifre trebuie contextualizate, căci întregul an 2017 a fost unul record (crescând și salariul real + nr. de salariați), deci stagnarea opoziției poate fi interpretată ca o încetinire a vitezei de creștere și nu o stagnare pe bune. Premierul exagerează spunând că România are o creștere economică dublă față de media europeană, folosind însă cifrele corecte (4,2%, a cincea cea mai mare dintre statele membre).

Viorica Dăncilă citează cifrele corecte despre PIB-ul pe locuitor raportat la paritatea puterii de cumpărare (creștere cu 5%), însă omită să spună că România se afla în 2017 tot pe locul 25 din 28, la fel ca în 2016.

Pornind de la o afirmație adevărată (România a avut cea mai mare creștere economică din U.E.), Viorica Dăncilă greșește când spune că această creștere e cea mai mare din ultimii zece ani (o contrazic cifrele din anul 2008). Nu e adevărată nici afirmația ei cum că această creștere ar contribui la reducerea decalajelor.

Viorica Dăncilă iarăși greșește când afirmă că 2016 a fost „primul an de după Revoluție în care veniturile au scăzut, în timp ce economia era în creștere”. Aceeași situație am regăsit-o în anii 2008, 2012 și 2013.

Opoziția folosește corect argumentul încrederii investitorilor străini, care au reprosșat desele schimbări ale Codului Fiscal și impactul lor asupra mediului de afaceri, denunțând lipsa de predictibilitate și stabilitatea cadrului legal fiscal pentru IMM-uri. Au fost nu mai puțin de 381 de modificări și completări la Codul Fiscal în intervalul ianuarie 2017 – martie 2018 (excluzând din calcul luna decembrie 2017).


Dacă vă place ce facem, ne puteți susține printr-o donație

Moțiunea PNL vs discursul Vioricăi Dăncilă: despre pensii

Context

Miercuri, 27 iunie 2018, în Plenul Parlamentului s-a discutat moțiunea de cenzură depusă de opoziție împotriva premierului Viorica Dăncilă, care a răspuns la criticile opoziției printr-un discurs prin care susține că demontează „zece exemple de astfel de minciuni și manipulări care apar în cuprinsul moțiunii”.

Vom analiza, pe rând, cele „zece exemple” date de premierul Viorica Dăncilă în paralel cu textul moțiunii de cenzură.


Citiți aici analiza pe afirmațiile despre economie


Ce verificăm

  • valoarea pensiilor
  • soarta pilonului 2 de pensii administrate privat.

Verificare

#1. Despre pensiile actuale

Textul moțiunii Discursul Vioricăi Dăncilă
Pe lângă minciună, la Ministerul Muncii se practică și nerespectarea legii. Nu ați aplicat legea care prevedea creșterea pensiilor cu 10% de la 1 ianuarie 2018. Ați furat pensia românilor pe 6 luni.

Asta dacă la 1 iulie nu veți anunța o altă amânare. V-ați opus majorării punctului de pensie de la începutul anului și nimeni nu a înțeles de ce! Ne-a lămurit, în schimb, doamna Lia Olguța Vasilescu, care, într-un exces de sinceritate, a afirmat că: „O persoană care cotizează doar la Pilonul I va ieși cu o pensie care de multe ori e crescută artificial din pixul guvernanților așa cum s-a întâmplat și de când suntem noi la guvernare.”

[…] Ați afectat deja peste 60.000 de pensionari din minerit și din alte sectoare de activitate, care au primit acasă decizii de recalculare, cu pensii în minus, după zeci de ani de muncă în condiții extrem de grele, în grupele I și II de muncă. Și lor le-ați promis în campania electorală că vor beneficia de majorări ale punctajelor la pensii cu 50% și 25%. Rezultatul? Recalculările au dus la pensii mai mici. Acum toți pensionarii au luat drumul instanțelor. Vă dăm noi soluția! HG 291/2017 privind dreptul la pensie pentru grupele I-II trebuie abrogată!

Sunteți aproape de colaps cu pensiile din Pilonul I, deși ați împrumutat de la începutul anului peste 3 miliarde de euro și nu vă opriți! […]

Eu pot să înțeleg până la un punct că menirea Opoziției este de a contesta ce face Puterea. Pot să înțeleg jocurile politice pe care le faceți în acest sens.Dar vă atrag atenția că pentru pensionari nu e deloc o joacă să afirmați că nu mai sunt bani pentru plata pensiilor până la sfârșitul anului.

Pentru un pensionar a cărui sănătate sau chiar viață depinde de pensia care trebuie să vină lună de lună, nu e deloc o joacă când îi mințiți că nu mai ajung banii de pensii. Este o minciună iresponsabilă și vă rog să încetați să-i mai mințiți pe pensionari! V-ați făcut o dată de râs, când ați mai prevestit că nu vor mai fi bani de pensii decât până în luna noiembrie.

Cât mai vreți să persistați în această minciună? Mai sunt câteva zile și intră în vigoare majorarea punctului de pensie cu 10%, de la 1.000 lei la 1.100 lei începând cu 1 iulie 2018! Tot de atunci se majorează și așa zisa pensie minimă de la 520 lei la 640 lei! O creștere de 23%.
Cât sunteți de „rezistenți” când vine vorba de creșterea veniturilor pensionarilor?! Oare nu sunt ei părinții și bunicii noștri, ai tuturor, care au muncit o viața, în special pentru copiii și nepoții lor?

Textul moțiunii este corect în ceea ce privește neaplicarea legii privind majorarea punctului de pensii de la 1 ianuarie. Într-adevăr, Legea 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice prevedea o mărire anuală de la 1 ianuarie, iar Guvernul a dat în noiembrie 2017 o Ordonanță de Urgență prin care s-a derogat de la această lege, urmând ca abia de la 1 iulie 2018 să fie efectuată o creștere:

Legea 263/2010

Art. 102 (2)
Valoarea punctului de pensie se majorează anual cu 100% din rata medie anuală a inflației, la care se adaugă 50% din creșterea reală a câștigului salarial mediu brut realizat.

OUG 82/2017

Articolul I
(1) Începând cu data de 1 iulie 2018, prin derogare de la prevederile art. 102 alin. (2) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificările și completările ulterioare, valoarea punctului de pensie se majorează cu 10% și este de 1.100 lei.

(2) Prin derogare de la prevederile art. 1 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 6/2009 privind instituirea pensiei sociale minime garantate, aprobată prin Legea nr. 196/2009, cu modificările ulterioare, în perioada 1 iulie- 31 decembrie 2018 nivelul indemnizației sociale pentru pensionari este de 640 lei.

Trebuie însă precizat că, așa cum sintetizează și datele Casei Naționale de Pensii Publice, punctul de pensie a fost majorat și în iulie 2017, tot prin derogare de la regula privind majorarea anuală, chiar dacă în ianuarie 2018 nu s-a mai aplicat regula dată de lege.

În ceea ce privește „colapsul” pensiilor din Pilonul I din textul moțiunii, aici situația este un pic mai complexă și merită detaliată.

În primul rând, banii din Pilonul 1 de pensii „se văd” în Bugetul Asigurărilor Sociale (BAS). Din 2008 (acesta cuprinde banii din sistemul public de pensii, dar și din sistemul de accidente de muncă și boli profesionale, acesta din urmă fiind însă sub 1% din totalul BAS), când a fost introdus și Pilonul 2, acest buget a avut în mod constant probleme de finanțare. În ultimii ani, banii strânși doar pentru BAS nu au fost suficienți, motiv pentru care s-au acordat constant subvenții din bugetul de stat pentru a suplimenta lipsa banilor de pensii. Evoluția arată astfel:

Notă: Sumele sunt exprimate în milioane lei. Sursa datelor: execuții bugetare, Ministerul Finanțelor Publice

După cum precizam, banii cu care suplimentează bugetul de pensii când nu sunt suficienți vin din Bugetul de stat. Bugetul de stat are și el un deficit, fapt pentru care se împrumută bani prin intermediul Ministerului Finanțelor Publice (MFP). Afirmația din moțiune că de la începutul anului România s-a împrumutat cu peste 3 miliarde de euro și că nici nu se opresc este una adevărată – de la începutul anului, MFP a împrumutat doar de pe piețele externe 1.2 miliarde de dolari (7 iunie 2018) și 2 miliarde de euro (1 februarie 2018). Pe lângă aceste sume, există împrumuturi interne, prin emiterea de titluri de stat, a căror valoare este de peste 18 miliarde de lei doar în 2018. Dar este o exagerare alăturarea în acest context care sugerează că toate aceste împrumuturi sunt doar pentru acoperirea pensiilor, chiar dacă atunci când ne uităm la subvențiile de la bugetul de stat pe primele 5 luni, acestea au fost de 2.3 miliarde de lei.

Afirmația Vioricăi Dăncilă în această privință nu infirmă însă textul moțiunii – ea spune că mai sunt câteva zile și de la 1 iulie va crește și valoarea punctului de pensie, și valoarea pensii minime. Viorica Dăncilă are dreptate cu privire la cifrele prezentate, dar moțiunea nu făcea o afirmație diferită, ci preciza faptul că în loc ca acest lucru să aibă loc de la 1 ianuarie, potrivit legii, mărirea s-a reprogramat pentru 1 iulie 2018.

Viorica Dăncilă are dreptate și când amintește de faptul că opoziția a mai afirmat că nu sunt bani pentru pensii decât până în noiembrie. În septembrie 2017, Raluca Turcan afirma:

„Pensiile, care sunt promise acum multor oameni şi care din nefericire se pare că nu pot fi susţinute dincolo de luna noiembrie, sunt prevăzute a fi suportate exact din acumulările pe care le fac copiii acestor oameni.”

#2. Despre pilonul doi

Textul moțiunii Discursul Vioricăi Dăncilă
Ne referim, în primul rând, la furtul premeditat al celor 43 de miliarde de lei acumulați din contribuțiile celor peste 7 milioane de români la Pilonul 2 de pensii. În vreme ce dumneavoastră vă străduiți să dați asigurări că nu veți fura economiile făcute vreme de 10 – 18 ani de către cele 7 milioane de angajați, Eugen Teodorovici spune că domnia sa face simulări la Ministerul de Finanțe, iar Olguța Vasilescu anunță că a „bătut în cuie” furtul acestor bani! Așa cum ați dat garanții că salariile nu vor scădea de la 1 ianuarie 2018, la fel ați dat asigurări că tăierea contribuțiilor la Pilonul 2, de la 6% la 3,75%, nu va aduce contribuții mai
mici în conturile românilor! Iarăși ați mințit! Contribuțiile nominale au scăzut, de la 1 ianuarie 2018, cu cca. 12%, bani pe care i-ați direcționat către bugetul de stat, pentru a petici incompetența vădită a celui de-al treilea guvern PSD-ALDE.
Nu s-a pus niciodată problema naționalizării Pilonului II de pensii – nici nu s-ar putea pentru că fondurile acumulate acolo aparțin românilor, iar dreptul la proprietate este garantat prin Constituție.
[…]

Dar, da, vrem ca administratorii privați ai fondurilor din Pilonul II să fie într-un mediu concurențial real, astfel încât să fie determinați să obțină randamente cât mai bune și să perceapă comisioane cât mai mici pentru clienții lor. Acesta este interesul cetățenilor și asta ne dorim să facem în reformarea sistemului de pensii.

Textul moțiunii face referire la situația Pilonului II de pensii administrate privat – datele Autorității de Supraveghere Financiară pentru mai 2018 confirmă o valoare totală a activului total de peste 43 miliarde de lei, contribuții a peste 7 milioane de participanți.

Dincolo de opiniile politice pe acest subiect, cert este că într-adevăr ministrul Muncii, Lia Olguța Vasilescu, a dat asigurări că valoarea nominală trimisă către Pilonul 2 nu va fi afectată de mutarea contribuțiilor de asigurări sociale de la angajator la angajat, chiar dacă procentul scade de la 6% la 3.75%. Potrivit acelorași date oficiale privind evoluția contribuțiilor la Pilonul 2 de pensii, situația viramentelor pentru primele luni din 2018 arată astfel:

Valoarea nominală virată către Pilonul 2 de pensii nu a scăzut față de lunile similare din 2017, ci chiar e într-o ușoară creștere (cu 5%). Însă, într-adevăr, dacă nu s-ar fi operat micșorarea procentului de la 6% la 3.75%, viramentele la pilonul 2 ar fi putut fi de 2.9 miliarde lei în loc de 1.8 miliarde lei pentru primele trei luni.

Actualizare: nu avem însa date defalcate pe ce se întâmplă la nivel individual

Viorica Dăncilă răspunde la aceste acuzații din moțiune spunând că nu s-a pus niciodată problema naționalizării pilonului 2 de pensii și că nici nu ar fi fost posibil tehnic vorbind, Constituția protejând proprietatea privată. Afirmația Vioricăi Dăncilă este una înșelătoare dacă ne gândim cel puțin la faptul că în vara anului 2017, ministrul Finanțelor propus vorbea după audierea sa în Parlament despre desființarea pilonului 2 de pensii. Dar, într-adevăr, nu s-a pus problema naționalizării pentru că există nu doar garanția constituțională în acest sens, ci și decizii ale Curții Constituționale în acest sens.

Însă aceasta aduce în discuție faptul că Guvernul își dorește ca administratorii de pensii private să fie într-un mediu concurențial care să îi determine să aibă randamente mari și comisioane mici. Felul în care pune alături posibilitatea ca cetățenii să poată opta pentru pilonul 1 sau pilonul 2 arată că Viorica Dăncilă vorbește de o comparație care nu e posibilă momentan, o competiție reală între cele două piloane nefiind posibilă pentru că statul nu investește acei bani – am verificat deja o afirmație similară de pe vremea lui Mihai Tudose, când am arătat de ce nu se poate face acest lucru.

Dar pentru că Viorica Dăncilă aduce în discuție cele mai bune randamente și comisioane, este important să precizăm că România stă deja foarte bine în această privință:

În ceea ce priveşte randamentul pilonului II de pensii, putem constata, uitându-ne pe datele celui mai recent raport Better Finance, că România se află pe locul doi la cea mai bună performanță în Europa, cu 5,23%, fiind întrecută numai de către Suedia.

Referitor la comisioane, consultând acelaşi raport, observăm un comision mediu de 0,58% în cazul României pentru anul 2016 – procent care nu poate fi considerat mare.

Concluzie

Ambele tabere comit inexactități și aduc în dezbatere jumătăți de adevăr și, în privința situației pensiilor, vorbesc uneori despre lucruri și perspective diferite.


Dacă vă place ce facem, ne puteți susține printr-o donație

Moțiunea PNL vs discursul Vioricăi Dăncilă: despre pensii

Context

Miercuri, 27 iunie 2018, în Plenul Parlamentului s-a discutat moțiunea de cenzură depusă de opoziție împotriva premierului Viorica Dăncilă, care a răspuns la criticile opoziției printr-un discurs prin care susține că demontează „zece exemple de astfel de minciuni și manipulări care apar în cuprinsul moțiunii”.

Vom analiza, pe rând, cele „zece exemple” date de premierul Viorica Dăncilă în paralel cu textul moțiunii de cenzură.


Citiți aici analiza pe afirmațiile despre economie


Ce verificăm

  • valoarea pensiilor
  • soarta pilonului 2 de pensii administrate privat.

Verificare

#1. Despre pensiile actuale

Textul moțiunii Discursul Vioricăi Dăncilă
Pe lângă minciună, la Ministerul Muncii se practică și nerespectarea legii. Nu ați aplicat legea care prevedea creșterea pensiilor cu 10% de la 1 ianuarie 2018. Ați furat pensia românilor pe 6 luni.

Asta dacă la 1 iulie nu veți anunța o altă amânare. V-ați opus majorării punctului de pensie de la începutul anului și nimeni nu a înțeles de ce! Ne-a lămurit, în schimb, doamna Lia Olguța Vasilescu, care, într-un exces de sinceritate, a afirmat că: „O persoană care cotizează doar la Pilonul I va ieși cu o pensie care de multe ori e crescută artificial din pixul guvernanților așa cum s-a întâmplat și de când suntem noi la guvernare.”

[…] Ați afectat deja peste 60.000 de pensionari din minerit și din alte sectoare de activitate, care au primit acasă decizii de recalculare, cu pensii în minus, după zeci de ani de muncă în condiții extrem de grele, în grupele I și II de muncă. Și lor le-ați promis în campania electorală că vor beneficia de majorări ale punctajelor la pensii cu 50% și 25%. Rezultatul? Recalculările au dus la pensii mai mici. Acum toți pensionarii au luat drumul instanțelor. Vă dăm noi soluția! HG 291/2017 privind dreptul la pensie pentru grupele I-II trebuie abrogată!

Sunteți aproape de colaps cu pensiile din Pilonul I, deși ați împrumutat de la începutul anului peste 3 miliarde de euro și nu vă opriți! […]

Eu pot să înțeleg până la un punct că menirea Opoziției este de a contesta ce face Puterea. Pot să înțeleg jocurile politice pe care le faceți în acest sens.Dar vă atrag atenția că pentru pensionari nu e deloc o joacă să afirmați că nu mai sunt bani pentru plata pensiilor până la sfârșitul anului.

Pentru un pensionar a cărui sănătate sau chiar viață depinde de pensia care trebuie să vină lună de lună, nu e deloc o joacă când îi mințiți că nu mai ajung banii de pensii. Este o minciună iresponsabilă și vă rog să încetați să-i mai mințiți pe pensionari! V-ați făcut o dată de râs, când ați mai prevestit că nu vor mai fi bani de pensii decât până în luna noiembrie.

Cât mai vreți să persistați în această minciună? Mai sunt câteva zile și intră în vigoare majorarea punctului de pensie cu 10%, de la 1.000 lei la 1.100 lei începând cu 1 iulie 2018! Tot de atunci se majorează și așa zisa pensie minimă de la 520 lei la 640 lei! O creștere de 23%.
Cât sunteți de „rezistenți” când vine vorba de creșterea veniturilor pensionarilor?! Oare nu sunt ei părinții și bunicii noștri, ai tuturor, care au muncit o viața, în special pentru copiii și nepoții lor?

Textul moțiunii este corect în ceea ce privește neaplicarea legii privind majorarea punctului de pensii de la 1 ianuarie. Într-adevăr, Legea 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice prevedea o mărire anuală de la 1 ianuarie, iar Guvernul a dat în noiembrie 2017 o Ordonanță de Urgență prin care s-a derogat de la această lege, urmând ca abia de la 1 iulie 2018 să fie efectuată o creștere:

Legea 263/2010

Art. 102 (2)
Valoarea punctului de pensie se majorează anual cu 100% din rata medie anuală a inflației, la care se adaugă 50% din creșterea reală a câștigului salarial mediu brut realizat.

OUG 82/2017

Articolul I
(1) Începând cu data de 1 iulie 2018, prin derogare de la prevederile art. 102 alin. (2) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificările și completările ulterioare, valoarea punctului de pensie se majorează cu 10% și este de 1.100 lei.

(2) Prin derogare de la prevederile art. 1 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 6/2009 privind instituirea pensiei sociale minime garantate, aprobată prin Legea nr. 196/2009, cu modificările ulterioare, în perioada 1 iulie- 31 decembrie 2018 nivelul indemnizației sociale pentru pensionari este de 640 lei.

Trebuie însă precizat că, așa cum sintetizează și datele Casei Naționale de Pensii Publice, punctul de pensie a fost majorat și în iulie 2017, tot prin derogare de la regula privind majorarea anuală, chiar dacă în ianuarie 2018 nu s-a mai aplicat regula dată de lege.

În ceea ce privește „colapsul” pensiilor din Pilonul I din textul moțiunii, aici situația este un pic mai complexă și merită detaliată.

În primul rând, banii din Pilonul 1 de pensii „se văd” în Bugetul Asigurărilor Sociale (BAS). Din 2008 (acesta cuprinde banii din sistemul public de pensii, dar și din sistemul de accidente de muncă și boli profesionale, acesta din urmă fiind însă sub 1% din totalul BAS), când a fost introdus și Pilonul 2, acest buget a avut în mod constant probleme de finanțare. În ultimii ani, banii strânși doar pentru BAS nu au fost suficienți, motiv pentru care s-au acordat constant subvenții din bugetul de stat pentru a suplimenta lipsa banilor de pensii. Evoluția arată astfel:

Notă: Sumele sunt exprimate în milioane lei. Sursa datelor: execuții bugetare, Ministerul Finanțelor Publice

După cum precizam, banii cu care suplimentează bugetul de pensii când nu sunt suficienți vin din Bugetul de stat. Bugetul de stat are și el un deficit, fapt pentru care se împrumută bani prin intermediul Ministerului Finanțelor Publice (MFP). Afirmația din moțiune că de la începutul anului România s-a împrumutat cu peste 3 miliarde de euro și că nici nu se opresc este una adevărată – de la începutul anului, MFP a împrumutat doar de pe piețele externe 1.2 miliarde de dolari (7 iunie 2018) și 2 miliarde de euro (1 februarie 2018). Pe lângă aceste sume, există împrumuturi interne, prin emiterea de titluri de stat, a căror valoare este de peste 18 miliarde de lei doar în 2018. Dar este o exagerare alăturarea în acest context care sugerează că toate aceste împrumuturi sunt doar pentru acoperirea pensiilor, chiar dacă atunci când ne uităm la subvențiile de la bugetul de stat pe primele 5 luni, acestea au fost de 2.3 miliarde de lei.

Afirmația Vioricăi Dăncilă în această privință nu infirmă însă textul moțiunii – ea spune că mai sunt câteva zile și de la 1 iulie va crește și valoarea punctului de pensie, și valoarea pensii minime. Viorica Dăncilă are dreptate cu privire la cifrele prezentate, dar moțiunea nu făcea o afirmație diferită, ci preciza faptul că în loc ca acest lucru să aibă loc de la 1 ianuarie, potrivit legii, mărirea s-a reprogramat pentru 1 iulie 2018.

Viorica Dăncilă are dreptate și când amintește de faptul că opoziția a mai afirmat că nu sunt bani pentru pensii decât până în noiembrie. În septembrie 2017, Raluca Turcan afirma:

„Pensiile, care sunt promise acum multor oameni şi care din nefericire se pare că nu pot fi susţinute dincolo de luna noiembrie, sunt prevăzute a fi suportate exact din acumulările pe care le fac copiii acestor oameni.”

#2. Despre pilonul doi

Textul moțiunii Discursul Vioricăi Dăncilă
Ne referim, în primul rând, la furtul premeditat al celor 43 de miliarde de lei acumulați din contribuțiile celor peste 7 milioane de români la Pilonul 2 de pensii. În vreme ce dumneavoastră vă străduiți să dați asigurări că nu veți fura economiile făcute vreme de 10 – 18 ani de către cele 7 milioane de angajați, Eugen Teodorovici spune că domnia sa face simulări la Ministerul de Finanțe, iar Olguța Vasilescu anunță că a „bătut în cuie” furtul acestor bani! Așa cum ați dat garanții că salariile nu vor scădea de la 1 ianuarie 2018, la fel ați dat asigurări că tăierea contribuțiilor la Pilonul 2, de la 6% la 3,75%, nu va aduce contribuții mai
mici în conturile românilor! Iarăși ați mințit! Contribuțiile nominale au scăzut, de la 1 ianuarie 2018, cu cca. 12%, bani pe care i-ați direcționat către bugetul de stat, pentru a petici incompetența vădită a celui de-al treilea guvern PSD-ALDE.
Nu s-a pus niciodată problema naționalizării Pilonului II de pensii – nici nu s-ar putea pentru că fondurile acumulate acolo aparțin românilor, iar dreptul la proprietate este garantat prin Constituție.
[…]

Dar, da, vrem ca administratorii privați ai fondurilor din Pilonul II să fie într-un mediu concurențial real, astfel încât să fie determinați să obțină randamente cât mai bune și să perceapă comisioane cât mai mici pentru clienții lor. Acesta este interesul cetățenilor și asta ne dorim să facem în reformarea sistemului de pensii.

Textul moțiunii face referire la situația Pilonului II de pensii administrate privat – datele Autorității de Supraveghere Financiară pentru mai 2018 confirmă o valoare totală a activului total de peste 43 miliarde de lei, contribuții a peste 7 milioane de participanți.

Dincolo de opiniile politice pe acest subiect, cert este că într-adevăr ministrul Muncii, Lia Olguța Vasilescu, a dat asigurări că valoarea nominală trimisă către Pilonul 2 nu va fi afectată de mutarea contribuțiilor de asigurări sociale de la angajator la angajat, chiar dacă procentul scade de la 6% la 3.75%. Potrivit acelorași date oficiale privind evoluția contribuțiilor la Pilonul 2 de pensii, situația viramentelor pentru primele luni din 2018 arată astfel:

Valoarea nominală virată către Pilonul 2 de pensii nu a scăzut față de lunile similare din 2017, ci chiar e într-o ușoară creștere (cu 5%). Însă, într-adevăr, dacă nu s-ar fi operat micșorarea procentului de la 6% la 3.75%, viramentele la pilonul 2 ar fi putut fi de 2.9 miliarde lei în loc de 1.8 miliarde lei pentru primele trei luni.

Actualizare: nu avem însa date defalcate pe ce se întâmplă la nivel individual

Viorica Dăncilă răspunde la aceste acuzații din moțiune spunând că nu s-a pus niciodată problema naționalizării pilonului 2 de pensii și că nici nu ar fi fost posibil tehnic vorbind, Constituția protejând proprietatea privată. Afirmația Vioricăi Dăncilă este una înșelătoare dacă ne gândim cel puțin la faptul că în vara anului 2017, ministrul Finanțelor propus vorbea după audierea sa în Parlament despre desființarea pilonului 2 de pensii. Dar, într-adevăr, nu s-a pus problema naționalizării pentru că există nu doar garanția constituțională în acest sens, ci și decizii ale Curții Constituționale în acest sens.

Însă aceasta aduce în discuție faptul că Guvernul își dorește ca administratorii de pensii private să fie într-un mediu concurențial care să îi determine să aibă randamente mari și comisioane mici. Felul în care pune alături posibilitatea ca cetățenii să poată opta pentru pilonul 1 sau pilonul 2 arată că Viorica Dăncilă vorbește de o comparație care nu e posibilă momentan, o competiție reală între cele două piloane nefiind posibilă pentru că statul nu investește acei bani – am verificat deja o afirmație similară de pe vremea lui Mihai Tudose, când am arătat de ce nu se poate face acest lucru.

Dar pentru că Viorica Dăncilă aduce în discuție cele mai bune randamente și comisioane, este important să precizăm că România stă deja foarte bine în această privință:

În ceea ce priveşte randamentul pilonului II de pensii, putem constata, uitându-ne pe datele celui mai recent raport Better Finance, că România se află pe locul doi la cea mai bună performanță în Europa, cu 5,23%, fiind întrecută numai de către Suedia.

Referitor la comisioane, consultând acelaşi raport, observăm un comision mediu de 0,58% în cazul României pentru anul 2016 – procent care nu poate fi considerat mare.

Concluzie

Ambele tabere comit inexactități și aduc în dezbatere jumătăți de adevăr și, în privința situației pensiilor, vorbesc uneori despre lucruri și perspective diferite.


Dacă vă place ce facem, ne puteți susține printr-o donație

Viorica Dăncilă despre dosare penale deschise înainte de campanii electorale

Context

Viorica Dăncilă a luat cuvântul în timpul mitingului PSD de sâmbătă, 9 iunie, prilej cu care a făcut următoarele declaraţii cu privire la Liviu Dragnea şi la Călin Popescu-Tăriceanu:

 

Președintelui PSD i s-a deschis dosar penal chiar înaintea campaniei electorale din 2016. Președintelui ALDE i s-a deschis dosar penal înaintea campaniei din 2016.

 

Ce verificăm?

Metodologia Factual.ro specifică faptul că, înainte de a purcede la a verifica o afirmație, trebuie să specificăm foarte clar ce anume analizăm. De aceea începem prin a spune că nu se poate analiza factual, conform metodologiei noastre, dacă o situație punctuală a unuia dintre lideri a avut sau nu vreun impact asupra rezultatului unui anume scrutin, asa ca nu aceasta posibila influenta este cea care ne interesează.

 

Vom verifica însă dacă există vreo legătură temporală între momentul deschiderii dosarelor celor trei politicieni invocați în declarațiile de mai sus și campaniile electorale derulate în perioadele în care cei trei politicieni au făcut obiectul unor cercetări penale, precum și modul în care parcursul acestor dosare în justiție s-a suprapus cu perioadele de campanie electorală recente.

 

Verificare

 

Pentru început, vom stabili când a început fiecare campanie electorală înaintea fiecărui scrutin important din ultimii ani.

 

Campanie alegeri locale 2012: 11 mai

Campanie alegeri parlamentare 2012: 9 noiembrie

 

Campanie alegeri locale 2016: 6 mai

Campanie alegeri parlamentare 2016: 11 noiembrie

 

Deşi Viorica Dăncilă nu precizează exact la care tururi de scrutin din 2016 se referă, ne vom raporta atât la alegerile locale, cât şi la cele parlamentare.

 

Liviu Dragnea – 3 dosare:

 

  1. Cronologia dosarului Referendumului, în care Liviu Dragnea a fost condamnat definitiv la închisoare cu suspedarea executării pedepsei. Menționăm și că Liviu Dragnea nu era, la momentul deschiderii dosarului, președintele PSD.

    :

  • 6 septembrie 2012: DNA anunţă începerea urmăririi penale (64 de zile înainte de startul celei mai apropiate campanii electorale – cea pentru parlamentarele din 2012)
  • 7 octombrie 2013: trimitere în judecată (circa un an înainte de cea mai apropiată campanie electorală, cea pentru prezidențialele din 2014)
  • 22 aprilie 2016: condamnare definitivă (cu 14 zile înainte de startul celei mai apropiate campanii electorale – cea pentru localele din 2016)

 

  1. Cronologia dosarului angajărilor fictive la DGASPC Teleorman:

 

  • 24 martie 2016 – DNA anunță dosarul privind-o pe soția lui (cu 43 de zile înainte de campanie pentru locale și 232 zile înainte de campania pentru parlamentarele din 2016)
  • 6 aprilie 2016: DNA anunţă dispunerea extinderii urmăririi penale (30, respectiv 219 de zile până la startul campaniilor pentru locale, respectiv parlamentarele din 2016)
  • 8 iunie 2018: a treia amânare a verdictului (ÎCCJ) (33, respectiv 156 de zile până la startul campaniilor pentru locale, respectiv parlamentarele din 2016)

 

  1. Cronologia din dosarul Teldrum:
  • 13 noiembrie 2017: DNA anunţă dispunerea urmăririi penale (în contextul în care o notificare din partea OLAF a fost primită cu mai mult de un an înainte, în 30 septembrie 2016, adică cu 42 de zile înainte de startul campaniei pentru parlamentarele din 2016)

 

Comparând cronologia dosarelor cu startul campaniilor electorale, constatăm:

  • Dosarul referendumului – urmărirea penală începe cu circa două luni înainte de startul campaniei pentru alegerilor parlamentare din 2012 și condamnarea definitivă vine 3 ani și jumătate mai târziu, cu două săptămâni înaintea de startul campaniei pentru localele din 2016
  • Dosarul angajărilor fictive – urmărirea penală începe împotriva lui Liviu Dragnea cu 30 de zile înainte de startul campaniei pentru localele din 2016
  • Dosarul Teldrum – începerea urmăririi penale este departe de startul vreunei campanii electorale (deși OLAF făcuse o notificare cu 42 de zile înainte de startul campaniei pentru parlamentarele din 2016)

 

Călin Popescu Tăriceanu:

 

Cronologia dosarului retrocedărilor (în care preşedintele Senatului este acuzat de comiterea infracțiunilor de mărturie mincinoasă și favorizarea făptuitorului)

 

  • 24 mai 2016: DNA anunţă dispunerea efectuării urmăririi penale (în timpul campaniei electorale pentru localele din 2016, cu 12 zile înainte de alegeri, la care Călin Popescu Tăriceanu nu a candidat)

22 mai 2018: ÎCCJ hotărăşte achitarea pe fond (care nu este definitivă)

 

Interpretarea cronologiilor

 

În cazul lui Liviu Dragnea, putem considera că cel mai important eveniment juridic al anului 2016 nu a fost deschiderea acelui dosar penal invocat de Viorica Dăncilă, ci condamnarea definitivă în Dosarul referendumului, în luna aprilie 2016, în urma procesului început în 18 februarie 2014, ulterior urmăririi penale începută în 6 septembrie 2012.

 

În cazul lui Călin Popescu Tăriceanu, urmărirea penală începe cu puţin timp înainte de debutul campaniei electorale pentru alegerile locale – alegeri la care nici preşedintele Senatului, nici cel al Camerei Deputaţilor nu au candidat (presupunem că la acestea se referă Viorica Dăncilă, ţinând cont de reperele temporale prezentate în cronologie sus).

 

Ambii politicieni au participat la alegerile parlamentare din anul 2016, alegeri care au fost câştigate de coaliţia condusă de Liviu Dragnea şi Călin Popescu Tăriceanu.

 

Concluzie

Afirmaţiile Vioricăi Dăncilă sunt nici adevărate, nici false – înţelegem că afirmaţia acesteia induce ideea că respectivele dosare au fost iniţiate cu scopul de a prejudicia imaginea celor doi şi de a le afecta şansele electorale, însă acest lucru este dificil de cuantificat.

 

Nu putem verifica direct impactul începerii urmăririi penale asupra rezultatelor în alegeri ale lui Liviu Dragnea, respectiv Călin Popescu Tăriceanu.

 

Mai mult, considerăm că o problemă mult mai mare pentru imaginea lui Liviu Dragnea o constituie sentinţa definitivă din anul 2016, nu deschiderea unui nou dosar, dată fiind imposibilitatea desemnării sale în Guvern (din cauza prevederii care interzice accesul în Executiv pentru persoanele condamnate definitiv).

 

Viorica Dăncilă despre dosare penale deschise înainte de campanii electorale

Context

Viorica Dăncilă a luat cuvântul în timpul mitingului PSD de sâmbătă, 9 iunie, prilej cu care a făcut următoarele declaraţii cu privire la Liviu Dragnea şi la Călin Popescu-Tăriceanu:

 

Președintelui PSD i s-a deschis dosar penal chiar înaintea campaniei electorale din 2016. Președintelui ALDE i s-a deschis dosar penal înaintea campaniei din 2016.

 

Ce verificăm?

Metodologia Factual.ro specifică faptul că, înainte de a purcede la a verifica o afirmație, trebuie să specificăm foarte clar ce anume analizăm. De aceea începem prin a spune că nu se poate analiza factual, conform metodologiei noastre, dacă o situație punctuală a unuia dintre lideri a avut sau nu vreun impact asupra rezultatului unui anume scrutin, asa ca nu aceasta posibila influenta este cea care ne interesează.

 

Vom verifica însă dacă există vreo legătură temporală între momentul deschiderii dosarelor celor trei politicieni invocați în declarațiile de mai sus și campaniile electorale derulate în perioadele în care cei trei politicieni au făcut obiectul unor cercetări penale, precum și modul în care parcursul acestor dosare în justiție s-a suprapus cu perioadele de campanie electorală recente.

 

Verificare

 

Pentru început, vom stabili când a început fiecare campanie electorală înaintea fiecărui scrutin important din ultimii ani.

 

Campanie alegeri locale 2012: 11 mai

Campanie alegeri parlamentare 2012: 9 noiembrie

 

Campanie alegeri locale 2016: 6 mai

Campanie alegeri parlamentare 2016: 11 noiembrie

 

Deşi Viorica Dăncilă nu precizează exact la care tururi de scrutin din 2016 se referă, ne vom raporta atât la alegerile locale, cât şi la cele parlamentare.

 

Liviu Dragnea – 3 dosare:

 

  1. Cronologia dosarului Referendumului, în care Liviu Dragnea a fost condamnat definitiv la închisoare cu suspedarea executării pedepsei. Menționăm și că Liviu Dragnea nu era, la momentul deschiderii dosarului, președintele PSD.

    :

  • 6 septembrie 2012: DNA anunţă începerea urmăririi penale (64 de zile înainte de startul celei mai apropiate campanii electorale – cea pentru parlamentarele din 2012)
  • 7 octombrie 2013: trimitere în judecată (circa un an înainte de cea mai apropiată campanie electorală, cea pentru prezidențialele din 2014)
  • 22 aprilie 2016: condamnare definitivă (cu 14 zile înainte de startul celei mai apropiate campanii electorale – cea pentru localele din 2016)

 

  1. Cronologia dosarului angajărilor fictive la DGASPC Teleorman:

 

  • 24 martie 2016 – DNA anunță dosarul privind-o pe soția lui (cu 43 de zile înainte de campanie pentru locale și 232 zile înainte de campania pentru parlamentarele din 2016)
  • 6 aprilie 2016: DNA anunţă dispunerea extinderii urmăririi penale (30, respectiv 219 de zile până la startul campaniilor pentru locale, respectiv parlamentarele din 2016)
  • 8 iunie 2018: a treia amânare a verdictului (ÎCCJ) (33, respectiv 156 de zile până la startul campaniilor pentru locale, respectiv parlamentarele din 2016)

 

  1. Cronologia din dosarul Teldrum:
  • 13 noiembrie 2017: DNA anunţă dispunerea urmăririi penale (în contextul în care o notificare din partea OLAF a fost primită cu mai mult de un an înainte, în 30 septembrie 2016, adică cu 42 de zile înainte de startul campaniei pentru parlamentarele din 2016)

 

Comparând cronologia dosarelor cu startul campaniilor electorale, constatăm:

  • Dosarul referendumului – urmărirea penală începe cu circa două luni înainte de startul campaniei pentru alegerilor parlamentare din 2012 și condamnarea definitivă vine 3 ani și jumătate mai târziu, cu două săptămâni înaintea de startul campaniei pentru localele din 2016
  • Dosarul angajărilor fictive – urmărirea penală începe împotriva lui Liviu Dragnea cu 30 de zile înainte de startul campaniei pentru localele din 2016
  • Dosarul Teldrum – începerea urmăririi penale este departe de startul vreunei campanii electorale (deși OLAF făcuse o notificare cu 42 de zile înainte de startul campaniei pentru parlamentarele din 2016)

 

Călin Popescu Tăriceanu:

 

Cronologia dosarului retrocedărilor (în care preşedintele Senatului este acuzat de comiterea infracțiunilor de mărturie mincinoasă și favorizarea făptuitorului)

 

  • 24 mai 2016: DNA anunţă dispunerea efectuării urmăririi penale (în timpul campaniei electorale pentru localele din 2016, cu 12 zile înainte de alegeri, la care Călin Popescu Tăriceanu nu a candidat)

22 mai 2018: ÎCCJ hotărăşte achitarea pe fond (care nu este definitivă)

 

Interpretarea cronologiilor

 

În cazul lui Liviu Dragnea, putem considera că cel mai important eveniment juridic al anului 2016 nu a fost deschiderea acelui dosar penal invocat de Viorica Dăncilă, ci condamnarea definitivă în Dosarul referendumului, în luna aprilie 2016, în urma procesului început în 18 februarie 2014, ulterior urmăririi penale începută în 6 septembrie 2012.

 

În cazul lui Călin Popescu Tăriceanu, urmărirea penală începe cu puţin timp înainte de debutul campaniei electorale pentru alegerile locale – alegeri la care nici preşedintele Senatului, nici cel al Camerei Deputaţilor nu au candidat (presupunem că la acestea se referă Viorica Dăncilă, ţinând cont de reperele temporale prezentate în cronologie sus).

 

Ambii politicieni au participat la alegerile parlamentare din anul 2016, alegeri care au fost câştigate de coaliţia condusă de Liviu Dragnea şi Călin Popescu Tăriceanu.

 

Concluzie

Afirmaţiile Vioricăi Dăncilă sunt nici adevărate, nici false – înţelegem că afirmaţia acesteia induce ideea că respectivele dosare au fost iniţiate cu scopul de a prejudicia imaginea celor doi şi de a le afecta şansele electorale, însă acest lucru este dificil de cuantificat.

 

Nu putem verifica direct impactul începerii urmăririi penale asupra rezultatelor în alegeri ale lui Liviu Dragnea, respectiv Călin Popescu Tăriceanu.

 

Mai mult, considerăm că o problemă mult mai mare pentru imaginea lui Liviu Dragnea o constituie sentinţa definitivă din anul 2016, nu deschiderea unui nou dosar, dată fiind imposibilitatea desemnării sale în Guvern (din cauza prevederii care interzice accesul în Executiv pentru persoanele condamnate definitiv).

 

Vrem să producem mai multe fact-check-uri

Dar pentru asta avem nevoie de oamenii potriviți, așa că suntem în căutare de redactori și researcheri. Citește cele două anunțuri de mai jos și, dacă te interesează, dă-ne un mail pe adresa facts arond factual punct ro

Căutăm readactori-colaboratori

 

Avem nevoie de creierul tău de redactor pentru a fructifica potențialul primului site de fact-checking politic din România, Factual.ro. Existăm din 2014, am făcut maratoane de fact-checking, un guvernometru + alte proiecte speciale și am ajuns citați de mainstream media în subiecte importante.

Ce căutăm, mai exact?

Vrem oameni autonomi care să verifice afirmațiile politicienilor. Căutăm oameni care:

  • înțeleg domenii fundamentale (justiție, sănătate, transporturi, administrație publică, you name it)
  • Atunci când nu înțeleg, știu ce întrebări să pună experților din comunitatea Factual (vizavi de surse de încredere pentru verificarea afirmațiilor)
  • Pot scrie cap-coadă un fact-check conform metodologiei Factual.

Cerem seriozitate, exigență și respect pentru metoda științifică în redactarea de materiale factuale.

Ce oferim la schimb?

  1. satisfacția de a-ți folosi expertiza pentru a lămuri subiecte încâlcite de pe agenda publică
  2. o sumă fixă pentru fiecare articol publicat
  3. un bonus dacă fact-check-ul tău devine super-popular
  4. flexibilitate + un loc fain din care să lucrezi, dacă nu vrei s-o faci de la distanță

Căutăm și researcher(i)

Avem nevoie de ochiul tău de researcher pentru a fructifica potențialul primului site de fact-checking politic din România, Factual.ro. Existăm din 2014, am făcut maratoane de fact-checking, un guvernometru + alte proiecte speciale și am ajuns citați de mainstream media în subiecte importante.

Ce căutăm, mai exact?

Un om tânăr răbdător și entuziast care monitorizeze constant media pentru a găsi piste pe care redacția Factual le-ar putea transforma în fact-check-uri. E vorba de pagini de Facebook ale politicienilor (avem o listă), dar și de emisiunile de cu seară la posturile TV, unde vin politicienii și fac declarații.

Ce oferim la schimb?

  1. Satisfacția de a-ți folosi aptitudinile pentru un proiect ambițios
  2. O remunerație fixă lunară + bonus-uri ocazionale de performanță
  3. Training în metoda Factual
  4. Flexibilitate – poți lucra de-acasă sau poți veni la noi, la Colivia

Vrem să producem mai multe fact-check-uri

Dar pentru asta avem nevoie de oamenii potriviți, așa că suntem în căutare de redactori și researcheri. Citește cele două anunțuri de mai jos și, dacă te interesează, dă-ne un mail pe adresa facts arond factual punct ro

Căutăm readactori-colaboratori

 

Avem nevoie de creierul tău de redactor pentru a fructifica potențialul primului site de fact-checking politic din România, Factual.ro. Existăm din 2014, am făcut maratoane de fact-checking, un guvernometru + alte proiecte speciale și am ajuns citați de mainstream media în subiecte importante.

Ce căutăm, mai exact?

Vrem oameni autonomi care să verifice afirmațiile politicienilor. Căutăm oameni care:

  • înțeleg domenii fundamentale (justiție, sănătate, transporturi, administrație publică, you name it)
  • Atunci când nu înțeleg, știu ce întrebări să pună experților din comunitatea Factual (vizavi de surse de încredere pentru verificarea afirmațiilor)
  • Pot scrie cap-coadă un fact-check conform metodologiei Factual.

Cerem seriozitate, exigență și respect pentru metoda științifică în redactarea de materiale factuale.

Ce oferim la schimb?

  1. satisfacția de a-ți folosi expertiza pentru a lămuri subiecte încâlcite de pe agenda publică
  2. o sumă fixă pentru fiecare articol publicat
  3. un bonus dacă fact-check-ul tău devine super-popular
  4. flexibilitate + un loc fain din care să lucrezi, dacă nu vrei s-o faci de la distanță

Căutăm și researcher(i)

Avem nevoie de ochiul tău de researcher pentru a fructifica potențialul primului site de fact-checking politic din România, Factual.ro. Existăm din 2014, am făcut maratoane de fact-checking, un guvernometru + alte proiecte speciale și am ajuns citați de mainstream media în subiecte importante.

Ce căutăm, mai exact?

Un om tânăr răbdător și entuziast care monitorizeze constant media pentru a găsi piste pe care redacția Factual le-ar putea transforma în fact-check-uri. E vorba de pagini de Facebook ale politicienilor (avem o listă), dar și de emisiunile de cu seară la posturile TV, unde vin politicienii și fac declarații.

Ce oferim la schimb?

  1. Satisfacția de a-ți folosi aptitudinile pentru un proiect ambițios
  2. O remunerație fixă lunară + bonus-uri ocazionale de performanță
  3. Training în metoda Factual
  4. Flexibilitate – poți lucra de-acasă sau poți veni la noi, la Colivia

Orice decizie CCR produce efecte juridice

Foto: www.just.ro

În ultimele zile un adevărat ping-pong în declarații a stârnit un val de neînțelegeri între politicieni și magistrați. Discuția a fost purtată în jurul deciziilor CCR, culminând cu țintirea, ca într-un joc de darts, a unui judecător CCR – Petre Lăzăroiu.

Încercăm, așadar, în textul de mai jos să contextualizăm subiectul și, în măsura în care unele informații pot fi verificate, să le scoatem la lumină. Selectăm în cele ce urmează trei din cele mai semnificative declarații în contradictoriu pentru a le verifica.  

 

„Orice decizie CCR produce efecte juridice!”,

Tudorel Toader

 

Afirmația de mai sus a venit pe fondul deciziei CCR privind revocarea din funcție a procurorului-șef DNA. Pe 30 mai 2018, CCR a stabilit, în soluționarea conflictului constituțional dintre Președinție și Ministrul Justiției, că președintele e obligat să emită decretul de revocare din funcție a Laurei Codruța Kovesi. La data redactării acestui material,  decizia CCR urmează să fie motivată și publicată în Monitorul Oficial.

Potrivit Art. 147 alin (4) din Constituția României, deciziile CCR produc efecte de la data publicării lor în Monitorul Oficial, fiind general obligatorii și având putere numai pentru viitor.

Deci da, orice decizie a CCR produce efecte de la data publicării în Monitorul Oficial.

Eu tot reflectez asupra caracterului general obligatoriu al oricărei decizii a CCR, nu doar al unor, pentru că vreau să înțeleg și mărturisesc că sunt într-un mic blocaj. Am în vedere (…) situația d-lui judecător constituțional care stă în funcție de 10 ani, deși CCR a zis negru pe alb general obligatoriu acu vreo două luni că e neconstituțional mecanismul prin care se tinde la depășirea termenului constituțional de 9 ani ”,

Bogdan Mateescu, judecător CSM

 

Ca replică la declarația judecătorului CSM, Tudorel Toader a afirmat:

În opinia mea, categoric decizia de acum nu se referă la mandatele de acum, din momentul în care legea va fi modificată, promulgată, atunci se va pune problema dacă un judecător mai poate avea un mandat plin

 

Context: În urma comunicatului CCR cu privire la obligarea Președintelui de a emite decretul de revocare din funcție a L.C Kovesi, judecătorul CSM Bogdan Mateescu a susținut public faptul că tocmai Curtea Constituțională nu respectă o decizie proprie, în cadrul CCR funcționând un judecător, Petre Lăzăroiu, care a depășit durata mandatului de 9 ani permisă de Constituție și de Legea privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale (Legea CCR).

 

În cadrul acestor declarații vom verifica două aspecte: (1) ce spune decizia CCR 136 / 20 martie 2018 si (2) situația judecătorului CCR, Petre Lăzăroiu

 

 

  • Decizia CCR 136/ 20 martie 2018:

 

 

În această decizie, CCR statuează că dispozițiile din Legea de modificare a Legii CCR (proiect legislativ nepromulgat și neintrat în vigoare) care prevăd că posibilitatea înnoirii în funcție, cu un mandat de 9 ani, a judecătorului care a deținut deja un mandat corespunzător restului de mandat al unui alt judecător, constituie o încălcare a dispozițiilor constituționale.

 

Dar, această decizie a CCR a fost pronunțată în cadrul unui control de constituționalitate a priori*, mai exact, în legătură cu o lege încă neaflată în vigoare. Efectul juridic al unei asemenea decizii a Curții Constituționale îl reprezintă reexaminarea legii care conține dispoziții neconstituționale, de către Parlament, ceea ce s-a și întâmplat.

 

Legea de modificare și completare a Legii CCR a fost trimisă în Parlament pentru reexaminare și punerea dispozițiilor ei de acord cu decizia Curții Constituționale. Trimiterea spre reexaminare este singurul efect juridic pe care îl poate produce o decizie CCR pronunțată în urma controlului de constituționalitate a priori.

 

Ca efect juridic al Deciziei CCR nr. 136/2018, Parlamentul este însă obligat acum să reexamineze Legea de modificare și completare a Legii CCR și să o pună de acord cu prevederile Deciziei CCR nr.136/20 martie 2018.

(2) Este sau nu este, Petre Lăzăroiu în afara mandatului de judecător constituțional?

Petre Lăzăroiu a fost numit de două ori în funcția de judecător CCR. Prima numire a survenit în urma decesului lui Petre Ninosu, Lăzăroiu fiind numit „în locul și pe durata mandatului domnului Petre Ninosu”. A doua numire e consemnată prin decretul 553 din 02/06/2010, pe mandat întreg, de 9 ani.

 

Conform Constituției României (Art.142), mandatul unui judecător CCR are 9 ani, fără posibilitatea prelungirii sau înnoirii. Există însă o excepție de la această regulă, excepție pe care o găsim în forma în vigoare a Legii nr. 47/1992 [Legea CCR]. Art. 68 alin (3) spune că în situația în care un judecător exercită un rest de mandat mai mic de 3 ani, acesta va putea fi numit, la momentul reînnoirii Curții Constituționale, pentru un mandat complet de 9 ani. Aceasta este singura situație în care durata de 9 ani a unui mandat poate fi depășită, caz în care se află și judecătorul CCR Petre Lăzăroiu.

Deoarece, folosind aritmetica și luând în calcul atât cel două numiri, cât și antemenționatul art.68 alin (3) din Legea CCR, deducem că mandatul judecătorului Petre Lăzăroiu expiră în iunie 2019 (și că perioada primului mandat, cea dintre septembrie 2008 și iunie 2010, e mai mică de 3 ani).

Așadar, până la intrarea în vigoare a unor modificări privind** Legea CCR, se aplică dispozițiile legii în vigoare în forma pe care o are în prezent, inclusiv situația de excepție în care se depășește durata de 9 ani.

 

Concluzie:

Mandatul judecătorului Lăzăroiu este în termenul legal iar, în privința deciziei Curții Constituționale prin care se interzice depășirea mandatului de 9 ani pentru un judecător CCR aceasta a venit a priori, pe o lege votată de Parlament dar nepromulgată și neintrată încă în vigoare.

Așadar, declarația ministrului justiției este adevărată. În schimb, opinia judecătorului CSM este falsă, acesta ne luând în calcul Art. 68 din legea de organizare și funcționare a CCR.

* În Constituție sunt reglementate două tipuri de controale de constituționalitate:

  • Controlul de constituționalitate a priori – vizează controlul legilor ordinare sau organice înainte de promulgare și este menit să prevină intrarea în vigoare a unor acte juridice vădit neconstituționale. Ca efect juridic pe care îl produce o decizie pronunțată în urma controlului de constituționalitate a priori în care se constată neconstituționalitatea unei legi, potrivit art. 147 alin(2) din Constituție, Parlamentul este obligat să reexamineze dispozițiile respective pentru punerea lor de acord cu decizia CCR.
  • Controlul de constituționalitate a posteriori – vizează controlul legilor aflate în vigoare (în dreptul pozitiv). Decizia prin care Curtea Constituțională, în exercitarea controlului posterior, rezolvă, prin admitere, excepția de neconstituționalitate este obligatorie şi produce efecte erga omnes (generale) şi nu numai inter partes litigantes, deşi este pronunţată în cadrul unui litigiu care există în faţa justiţiei între anumite părţi determinate. Prevederea normativă a cărei neconstituționalitate a fost constatată nu mai poate fi aplicată de nici un subiect de drept (cu atât mai puţin de autorităţile şi instituţiile publice), încetându-şi de drept efectele, pentru viitor, şi anume de la data publicării deciziei Curţii Constituţionale în Monitorul Oficial al României.

 

 **Contextul legislativ relevant pentru dezlegarea duelului de replici:

Revenind la subiectul inițial, acela al mandatului (depășit sau nu) al unui judecător CCR, considerăm că e oportun să vedem ce spune legislația în vigoare. Ne întoarcem la ce spune legea. Analizăm pe rând:

  1. aceeași lege 47/1992, privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale.
  2. Constituția României
  3. Legea pentru modificarea și completarea Legii de funcționare și organizare a Curții Constituționale (întoarsă de CCR către Senat)

 

  1. Legea 47/1992 spune că:

Art. 5 (1) Curtea Constituțională se compune din 9 judecători numiți pentru un mandat de 9 ani, care nu poate fi prelungit sau înnoit.

Art 68 (3) În cazul în care perioada pentru care a fost numit noul judecător, potrivit alin.(2) [în cazul în care mandatul a încetat înainte de expirarea duratei pentru care judecătorul a fost numit, iar perioada rămasă a depășit 6 luni], este mai mică de 3 ani, acesta va putea fi numit, la reînoira Curții Constituționale, pentru un mandat complet de 9 ani.

  1. Constituția României spune că:

Art. 142 (2) Curtea Constituțională se compune din nouă judecători, numiți pentru un mandat de 9 ani, care nu poate fi prelungit sau înnoit.

Art. 147 (4) Deciziile Curții Constituționale se publică în Monitorul Oficial al României. De la data publicării, deciziile sunt general obligatorii și au putere numai pentru viitor.

 

  1. Ce presupunea Legea pentru modificarea și completarea Legii de funcționare și organizare a Curții Constituționale, asupra căreia CCR a decis că conține prevederi neconstituționale:

 

  • Art 68 (3) din Legea CCR ar fi urmat să fie modificat astfel: ,,Judecătorul care a fost numit pentru restul de mandat al unui alt judecător va putea fi numit, la reînnoirea Curții Constituționale, pentru un mandat complet de 9 ani.” .

Așadar, CCR declară acest nou conținut ca fiind neconstituțional, cu următoarele considerente:

„Reglementarea nouă prelungește într-un mod excesiv perioada unui mandat de judecător al Curții Constituționale, permițând ca un judecător care a fost numit pentru restul de mandat al unui alt judecător, indiferent de durata restului, să poată să fie numit pentru un nou mandat de 9 ani. Prin urmare, dacă un judecător ar fi numit pentru un rest de mandat de 8 ani și 3 luni, la finalizarea restului de mandat, acel judecător ar fi putut candida și obține o nouă numire pentru un nou mandat complet de 9 ani, fapt ce contravine interdicției constituționale prevăzute de art.142 alin.(2) care prevede expres că mandatul nu poate fi prelungit sau înnoit. Eventualele argumente în sensul că primul mandat ar fi exercitat în numele altuia, că nu ar reprezenta un mandat propriu-zis sau că nu ar putea fi asimilat unei prelungiri ori înnoiri de mandat, nu sunt suficiente pentru a justifica eludarea prevederilor fără echivoc ale Constituției, din care rezultă fără niciun dubiu intenția legiuitorului constituant de a nu permite judecătorilor constituționali să dețină această funcție pentru o perioada mai mare de 9 ani.” (sursa: Decizia nr. 136 /20.03.2018 a CCR, pag. 7)

Orice decizie CCR produce efecte juridice

Foto: www.just.ro

În ultimele zile un adevărat ping-pong în declarații a stârnit un val de neînțelegeri între politicieni și magistrați. Discuția a fost purtată în jurul deciziilor CCR, culminând cu țintirea, ca într-un joc de darts, a unui judecător CCR – Petre Lăzăroiu.

Încercăm, așadar, în textul de mai jos să contextualizăm subiectul și, în măsura în care unele informații pot fi verificate, să le scoatem la lumină. Selectăm în cele ce urmează trei din cele mai semnificative declarații în contradictoriu pentru a le verifica.  

 

„Orice decizie CCR produce efecte juridice!”,

Tudorel Toader

 

Afirmația de mai sus a venit pe fondul deciziei CCR privind revocarea din funcție a procurorului-șef DNA. Pe 30 mai 2018, CCR a stabilit, în soluționarea conflictului constituțional dintre Președinție și Ministrul Justiției, că președintele e obligat să emită decretul de revocare din funcție a Laurei Codruța Kovesi. La data redactării acestui material,  decizia CCR urmează să fie motivată și publicată în Monitorul Oficial.

Potrivit Art. 147 alin (4) din Constituția României, deciziile CCR produc efecte de la data publicării lor în Monitorul Oficial, fiind general obligatorii și având putere numai pentru viitor.

Deci da, orice decizie a CCR produce efecte de la data publicării în Monitorul Oficial.

Eu tot reflectez asupra caracterului general obligatoriu al oricărei decizii a CCR, nu doar al unor, pentru că vreau să înțeleg și mărturisesc că sunt într-un mic blocaj. Am în vedere (…) situația d-lui judecător constituțional care stă în funcție de 10 ani, deși CCR a zis negru pe alb general obligatoriu acu vreo două luni că e neconstituțional mecanismul prin care se tinde la depășirea termenului constituțional de 9 ani ”,

Bogdan Mateescu, judecător CSM

 

Ca replică la declarația judecătorului CSM, Tudorel Toader a afirmat:

În opinia mea, categoric decizia de acum nu se referă la mandatele de acum, din momentul în care legea va fi modificată, promulgată, atunci se va pune problema dacă un judecător mai poate avea un mandat plin

 

Context: În urma comunicatului CCR cu privire la obligarea Președintelui de a emite decretul de revocare din funcție a L.C Kovesi, judecătorul CSM Bogdan Mateescu a susținut public faptul că tocmai Curtea Constituțională nu respectă o decizie proprie, în cadrul CCR funcționând un judecător, Petre Lăzăroiu, care a depășit durata mandatului de 9 ani permisă de Constituție și de Legea privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale (Legea CCR).

 

În cadrul acestor declarații vom verifica două aspecte: (1) ce spune decizia CCR 136 / 20 martie 2018 si (2) situația judecătorului CCR, Petre Lăzăroiu

 

 

  • Decizia CCR 136/ 20 martie 2018:

 

 

În această decizie, CCR statuează că dispozițiile din Legea de modificare a Legii CCR (proiect legislativ nepromulgat și neintrat în vigoare) care prevăd că posibilitatea înnoirii în funcție, cu un mandat de 9 ani, a judecătorului care a deținut deja un mandat corespunzător restului de mandat al unui alt judecător, constituie o încălcare a dispozițiilor constituționale.

 

Dar, această decizie a CCR a fost pronunțată în cadrul unui control de constituționalitate a priori*, mai exact, în legătură cu o lege încă neaflată în vigoare. Efectul juridic al unei asemenea decizii a Curții Constituționale îl reprezintă reexaminarea legii care conține dispoziții neconstituționale, de către Parlament, ceea ce s-a și întâmplat.

 

Legea de modificare și completare a Legii CCR a fost trimisă în Parlament pentru reexaminare și punerea dispozițiilor ei de acord cu decizia Curții Constituționale. Trimiterea spre reexaminare este singurul efect juridic pe care îl poate produce o decizie CCR pronunțată în urma controlului de constituționalitate a priori.

 

Ca efect juridic al Deciziei CCR nr. 136/2018, Parlamentul este însă obligat acum să reexamineze Legea de modificare și completare a Legii CCR și să o pună de acord cu prevederile Deciziei CCR nr.136/20 martie 2018.

(2) Este sau nu este, Petre Lăzăroiu în afara mandatului de judecător constituțional?

Petre Lăzăroiu a fost numit de două ori în funcția de judecător CCR. Prima numire a survenit în urma decesului lui Petre Ninosu, Lăzăroiu fiind numit „în locul și pe durata mandatului domnului Petre Ninosu”. A doua numire e consemnată prin decretul 553 din 02/06/2010, pe mandat întreg, de 9 ani.

 

Conform Constituției României (Art.142), mandatul unui judecător CCR are 9 ani, fără posibilitatea prelungirii sau înnoirii. Există însă o excepție de la această regulă, excepție pe care o găsim în forma în vigoare a Legii nr. 47/1992 [Legea CCR]. Art. 68 alin (3) spune că în situația în care un judecător exercită un rest de mandat mai mic de 3 ani, acesta va putea fi numit, la momentul reînnoirii Curții Constituționale, pentru un mandat complet de 9 ani. Aceasta este singura situație în care durata de 9 ani a unui mandat poate fi depășită, caz în care se află și judecătorul CCR Petre Lăzăroiu.

Deoarece, folosind aritmetica și luând în calcul atât cel două numiri, cât și antemenționatul art.68 alin (3) din Legea CCR, deducem că mandatul judecătorului Petre Lăzăroiu expiră în iunie 2019 (și că perioada primului mandat, cea dintre septembrie 2008 și iunie 2010, e mai mică de 3 ani).

Așadar, până la intrarea în vigoare a unor modificări privind** Legea CCR, se aplică dispozițiile legii în vigoare în forma pe care o are în prezent, inclusiv situația de excepție în care se depășește durata de 9 ani.

 

Concluzie:

Mandatul judecătorului Lăzăroiu este în termenul legal iar, în privința deciziei Curții Constituționale prin care se interzice depășirea mandatului de 9 ani pentru un judecător CCR aceasta a venit a priori, pe o lege votată de Parlament dar nepromulgată și neintrată încă în vigoare.

Așadar, declarația ministrului justiției este adevărată. În schimb, opinia judecătorului CSM este falsă, acesta ne luând în calcul Art. 68 din legea de organizare și funcționare a CCR.

* În Constituție sunt reglementate două tipuri de controale de constituționalitate:

  • Controlul de constituționalitate a priori – vizează controlul legilor ordinare sau organice înainte de promulgare și este menit să prevină intrarea în vigoare a unor acte juridice vădit neconstituționale. Ca efect juridic pe care îl produce o decizie pronunțată în urma controlului de constituționalitate a priori în care se constată neconstituționalitatea unei legi, potrivit art. 147 alin(2) din Constituție, Parlamentul este obligat să reexamineze dispozițiile respective pentru punerea lor de acord cu decizia CCR.
  • Controlul de constituționalitate a posteriori – vizează controlul legilor aflate în vigoare (în dreptul pozitiv). Decizia prin care Curtea Constituțională, în exercitarea controlului posterior, rezolvă, prin admitere, excepția de neconstituționalitate este obligatorie şi produce efecte erga omnes (generale) şi nu numai inter partes litigantes, deşi este pronunţată în cadrul unui litigiu care există în faţa justiţiei între anumite părţi determinate. Prevederea normativă a cărei neconstituționalitate a fost constatată nu mai poate fi aplicată de nici un subiect de drept (cu atât mai puţin de autorităţile şi instituţiile publice), încetându-şi de drept efectele, pentru viitor, şi anume de la data publicării deciziei Curţii Constituţionale în Monitorul Oficial al României.

 

 **Contextul legislativ relevant pentru dezlegarea duelului de replici:

Revenind la subiectul inițial, acela al mandatului (depășit sau nu) al unui judecător CCR, considerăm că e oportun să vedem ce spune legislația în vigoare. Ne întoarcem la ce spune legea. Analizăm pe rând:

  1. aceeași lege 47/1992, privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale.
  2. Constituția României
  3. Legea pentru modificarea și completarea Legii de funcționare și organizare a Curții Constituționale (întoarsă de CCR către Senat)

 

  1. Legea 47/1992 spune că:

Art. 5 (1) Curtea Constituțională se compune din 9 judecători numiți pentru un mandat de 9 ani, care nu poate fi prelungit sau înnoit.

Art 68 (3) În cazul în care perioada pentru care a fost numit noul judecător, potrivit alin.(2) [în cazul în care mandatul a încetat înainte de expirarea duratei pentru care judecătorul a fost numit, iar perioada rămasă a depășit 6 luni], este mai mică de 3 ani, acesta va putea fi numit, la reînoira Curții Constituționale, pentru un mandat complet de 9 ani.

  1. Constituția României spune că:

Art. 142 (2) Curtea Constituțională se compune din nouă judecători, numiți pentru un mandat de 9 ani, care nu poate fi prelungit sau înnoit.

Art. 147 (4) Deciziile Curții Constituționale se publică în Monitorul Oficial al României. De la data publicării, deciziile sunt general obligatorii și au putere numai pentru viitor.

 

  1. Ce presupunea Legea pentru modificarea și completarea Legii de funcționare și organizare a Curții Constituționale, asupra căreia CCR a decis că conține prevederi neconstituționale:

 

  • Art 68 (3) din Legea CCR ar fi urmat să fie modificat astfel: ,,Judecătorul care a fost numit pentru restul de mandat al unui alt judecător va putea fi numit, la reînnoirea Curții Constituționale, pentru un mandat complet de 9 ani.” .

Așadar, CCR declară acest nou conținut ca fiind neconstituțional, cu următoarele considerente:

„Reglementarea nouă prelungește într-un mod excesiv perioada unui mandat de judecător al Curții Constituționale, permițând ca un judecător care a fost numit pentru restul de mandat al unui alt judecător, indiferent de durata restului, să poată să fie numit pentru un nou mandat de 9 ani. Prin urmare, dacă un judecător ar fi numit pentru un rest de mandat de 8 ani și 3 luni, la finalizarea restului de mandat, acel judecător ar fi putut candida și obține o nouă numire pentru un nou mandat complet de 9 ani, fapt ce contravine interdicției constituționale prevăzute de art.142 alin.(2) care prevede expres că mandatul nu poate fi prelungit sau înnoit. Eventualele argumente în sensul că primul mandat ar fi exercitat în numele altuia, că nu ar reprezenta un mandat propriu-zis sau că nu ar putea fi asimilat unei prelungiri ori înnoiri de mandat, nu sunt suficiente pentru a justifica eludarea prevederilor fără echivoc ale Constituției, din care rezultă fără niciun dubiu intenția legiuitorului constituant de a nu permite judecătorilor constituționali să dețină această funcție pentru o perioada mai mare de 9 ani.” (sursa: Decizia nr. 136 /20.03.2018 a CCR, pag. 7)